Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
iar incepem discutiile pro si contra?...haideti sa le lasam deoparte si sa ne sustinem unii pe altii prin experienta fiecaruia...si haideti sa recunoastem ca sunt foarte putini cei care au trecut peste anxietate/atac de panica fara medicamentatie, depinde mult si la ce nivel te afli cu anxietatea, daca ai depasit un anumit nivel din spusele medicilor nu ai sanse mai mult de 5-10% sa reusesti doar cu psihologul...cand am fost prima data la fostul medic(este plecat definitiv in Anglia)eu am ramas uimit de numarul foooarte mare de pacienti cu anxietate /atac de panica/depresie care erau la cabinetul dansei, pot spune ca am ramas putin socat de nr lor...zi de zi avea peste 20 de pacienti...ma repet, am incercat proape totul pana sa ajung din nou la medicamente...am un sfat ptr cei care vor sa se duca la un psihiatru, nu va duceti la spitalul obregia sectia psihiatrie, tratativa la un cabinet din afara spitalului...odata am fost acolo (cautam un medic ptr un sfat) dar am rams socat...aia de acolo chiar au probleme si ne pot afecta serios emotional...si DA, vrem nu vrem ANXIETATEA ESTE O BOALA!!!...o boala cu foarte multe simtome.
Marina tu nu iei nimic pt somn? Dacă nu, trebuie...eu aseară pt ca am băut un şpriţ nu am luat şi nu a putut dormi toată noaptea.
As adauga la ce spune anxiosul urmatoarele lucruri
Cei care au trecut fara medicamente, au trecut de tot?Sau se simt bine 2 luni si pt ei asta inseamna depasirea anxietatii?Clara vorbea de perioade de remisie, ea zicea ca de 7 ani sa simte cat de cat ok.E posibil si cei care zic ca au invins anxietatea/depresia de unii singuri, sa treaca prin asemenea momente, asta neinsemnand ca au depasit greul definitiv
Eu ma simt foarte bine pe tratament, sunt alt om, pe mine m-a ajutat enorm, dar sunt convins ca si asa nu sunt vindecat 100% si ca o sa mai dau de greu in viitor.Eu sper sa raresc perioadele anxioase cat mai mult, asta e obiectivul meu, pentru ca sunt foarte putin convins ca o sa inving aceasta boala 100%(insemnand ca nu o sa mai am simptome niciodata)
Vreau sa urez La multi ani si multa sanatate Marinei si in avans Vandei
Cei care au trecut fara medicamente, au trecut de tot?Sau se simt bine 2 luni si pt ei asta inseamna depasirea anxietatii?Clara vorbea de perioade de remisie, ea zicea ca de 7 ani sa simte cat de cat ok.E posibil si cei care zic ca au invins anxietatea/depresia de unii singuri, sa treaca prin asemenea momente, asta neinsemnand ca au depasit greul definitiv
Eu ma simt foarte bine pe tratament, sunt alt om, pe mine m-a ajutat enorm, dar sunt convins ca si asa nu sunt vindecat 100% si ca o sa mai dau de greu in viitor.Eu sper sa raresc perioadele anxioase cat mai mult, asta e obiectivul meu, pentru ca sunt foarte putin convins ca o sa inving aceasta boala 100%(insemnand ca nu o sa mai am simptome niciodata)
Vreau sa urez La multi ani si multa sanatate Marinei si in avans Vandei
Bai fraţilor...sau altfel draga mea clara, ok ai dreptate anxietatea e o "boala"cum spui tu...de ce când mă trezesc dimineaţă, mă simt ok pana în jur de ora 19, după începe sa apara anxietatea...odată.Dacă mă odihnesca după amiaza cel puţin 2 ore nu mai am nici un fel de anxietate...explicaţia e simpla...cu cut ne odihnim mai mult creerul nostru se oxigenează mai bine, cu cât ne punem creerul la contribuţie el oboseşte şi apar tot felul de stări.astea se întâmplau şi înainte de atacul de panica dragilor, dat sub o forma mai plăcută
Sinc eram şeful agorafobiei...Sinc asculta_mă dacă nu te întorci înapoi la locurile în care a apărută panica, dragul meu nu o sa depăşeşti aceasta stare niciodată.NU VĂ LUAÈšI DUPĂ CLARA.e bine a sa credem în dumnezeu dar nu sa ne ducem lângă îngerii carlei aşa cum spunea ea..."decât sa ne chinuim mai bine ne ducem la Dumnezeu"...Fraţilor sunt nişte stări care trec în timp...crede-ţi ca nu era frumos sa luam nişte antibiotice şi gata era ok...dar de unde
Trebuie sa fim puternici.trebuie sa avem grija de noi...vor veni şi alţi după noi...pt ca viaţa pe care o ducem e de 2 bani, motivul pt care ajungem aici e frica pe care o purtam cu noi, sufletul mare pe care_L avem, inima slaba, plângem şi la o porcărie de film indian.Fraţilor sunt STARI nu boli, CLARA, te rugam mult, Nu mai intra cu păreri negative, dai dovada ca eşti singura persoana care nu a avut aceasta stare...şi singura care vrea răul...Apropo sa nu ne îmbolnăvim de ficat care e vai de mama lui NU LUAÈšI PASTILE...în TIMP numai în timp ne vom facă bine...AŞA CUM ORICINE ÎN LUMEA ĂSTA VREA SA AJUNG SUS ARE NEVOIE DE AMBIÈšIE MUNCA ŞI TIMP...Dacă vreţi sa ajungem unde eram odată, GANDITI-va...la sati linguriţă pt copii şi învăţaţi sa respiraţi corect
:).
Abia astept sa revin dupa recuperare... luna de luna o sa scriu cat de bine sunt, si dupa 2 3 4 5 10 luni cu aceiasi stare de bine... Mie mi s-au dat exemple suficiente cat sa cred k se poate cu sau fara pastile. E o convingere cat se poate de rationala, iar p zi ve trece imi dau seama ce imi spunea psihoterapeutul la inceput iar eu betmen betmen :)))))
Chestia cu anxietatea e veche... 1900 cititi... si Da Da DA sunt n exemple concrete ca e doar o perioada... depinde de voi cat vreti sa fie, SCHimbati -va gandirea, Nu exista doar negru...
Nu stiti cum...? Cautati, aveti N surse. Trebuie doar sa va doriti.
Nu e usor, dar depasiti-va!
Va doresc putere tuturor !
P.S. As vrea sa citesc aici si lucruri pozitive :). ASTA SIGUR NE AJUTA!
Abia astept sa revin dupa recuperare... luna de luna o sa scriu cat de bine sunt, si dupa 2 3 4 5 10 luni cu aceiasi stare de bine... Mie mi s-au dat exemple suficiente cat sa cred k se poate cu sau fara pastile. E o convingere cat se poate de rationala, iar p zi ve trece imi dau seama ce imi spunea psihoterapeutul la inceput iar eu betmen betmen :)))))
Chestia cu anxietatea e veche... 1900 cititi... si Da Da DA sunt n exemple concrete ca e doar o perioada... depinde de voi cat vreti sa fie, SCHimbati -va gandirea, Nu exista doar negru...
Nu stiti cum...? Cautati, aveti N surse. Trebuie doar sa va doriti.
Nu e usor, dar depasiti-va!
Va doresc putere tuturor !
P.S. As vrea sa citesc aici si lucruri pozitive :). ASTA SIGUR NE AJUTA!
La multi ani Marina..Vanda te astept cu mare drag si am sa pun poze pe unde am umblat azi.La multi ani fericiti!..sanatate multa tuturor
clara_p are probleme mult mai grave decat anxietatea!Uitati ce posteaza si ganditi-va ca voi nu sunteti asa, asta ar trebui sa va dea un nou impuls spre vindecare!E dovada vie ca medicamentele luate in exces te conduc pe o cale de unde nu mai exista cale de intoarcere si incet dar sigur te duc pana acolo incat singura solutie este camasa de forta.
Geluromanaul...Clara traieste un destin ca noi toti, Clara este o fata deosebita si Clara daca nu si ar fi luat medicamentele n ar mai posta aici..Iubita Clara scrie aici orice...ne faci bine si noua informandu ne si in acelasi timp iti faci bine si tieca te descarci.unuia ii poate crapa inima de la anxietate, unuia stomacul, altul face psihoza sau altul o poate duce pe picioare pan"la adanci batraneti.In concluzie Clara daca crezi ca ti face bine sa scrii aici, scrie scumpa mea...Vaiubesc pe toti
Scuze sinc...da am scăpat Multă încredere în tine treptat treptat
Nu aveai de unde sa stii dupa id ca sunt femeie deci nicio problema"
Incerc si eu sa scap de agorafobie incet incet.
Merg si singura pe strada dar nu o fac cu placere si sa fie cat mai aproape de casa.
Incerc si eu sa scap de agorafobie incet incet.
Merg si singura pe strada dar nu o fac cu placere si sa fie cat mai aproape de casa.
EIIII, dragi mei.
Clara, nu a facut DECAT bine pe forumul asta. Eu daca ma simt mai bine este DATORITA CLAREI, care a fost langa mine de la inceput, incurajandu-ma!!!
Si inca ceva.mi-a deschis ochii la un lucru foarte important.iar dupa ce ma voi vindeca va voi spune despre ce e vorba:))) Nu este un secret.e vorba de niste rugaciuni pe care le voi testa pe propria-mi piele!!!
Sa dea Dumnezeu sa aiba Clara dreptate, in cazul meu, dar la fiecare e diferit.
Si DA, trebuie sa credem in noi si in vindecare!!!!
Nu o blamati si nu "loviti" in ea pt ca este nedrept!!! In cazul meu, sfaturile ei mi-au facut bine.si sunt dovada vie a faptului ca, Clara m-a ajutat.
Si mai vreau sa-i multumesc lui MIR2211...dupa discutia noastra, te-am ascultat si a fost ok( la doza de Cipralex ma refer, doamna G:))) )
Clara, nu a facut DECAT bine pe forumul asta. Eu daca ma simt mai bine este DATORITA CLAREI, care a fost langa mine de la inceput, incurajandu-ma!!!
Si inca ceva.mi-a deschis ochii la un lucru foarte important.iar dupa ce ma voi vindeca va voi spune despre ce e vorba:))) Nu este un secret.e vorba de niste rugaciuni pe care le voi testa pe propria-mi piele!!!
Sa dea Dumnezeu sa aiba Clara dreptate, in cazul meu, dar la fiecare e diferit.
Si DA, trebuie sa credem in noi si in vindecare!!!!
Nu o blamati si nu "loviti" in ea pt ca este nedrept!!! In cazul meu, sfaturile ei mi-au facut bine.si sunt dovada vie a faptului ca, Clara m-a ajutat.
Si mai vreau sa-i multumesc lui MIR2211...dupa discutia noastra, te-am ascultat si a fost ok( la doza de Cipralex ma refer, doamna G:))) )
Am avuT un atac de panica de toată frumuseţea...stăteam la masa cu un prieten şi mi s.a părut mie ca.mă ia ameţelile, bineînţeles m_am panicat...îmi eara ruşine de băiatul ăla, ce fac? 😣 am ţinut în mine mai bine de 10 minute, jur e singurul atac de panica care l_am dus pana la final...de obicei ajungeam la spital...e ok mă simt binişor.urâtă stare...
Sinc, pana nu vei înţelege ca din atacul de panica nu se moare, sunt sigur ca vei reuşi...
Oare ca am băut un şpriţ mai mult şi pierdut o noapte la botez poate sa duca la un atac de panica?
Multumesc din suflet pentru urari, eu am terminat petrecerea :* a fost foarte frumos..deci se poate si fara medicamente... pupici.
Multunesx paul ptr incurajari.
Cati ani ai si de cat timp ai atacuri?
Cati ani ai si de cat timp ai atacuri?
@ Zumzy
Daca tu poti merge la serviciu si ai 70 de angajati si poti trai fara medicamente inseamna ca ai anxietate usoara. Anxietatea usoara nu se trateaza cu medicamente.
Eu nu pot iesi din casa decat maxim o data pe saptamana, cu taxiul.
Altfel mi se inmoaie picioarele si cad in genunchi inainte de a ajunge la lift.
Te asigur ca nu am agorafobie.
Cand s-a declansat depresia la 16 ani, mergeam la liceu si nu intelegeam ce vorbeau profesorii. Aveam deja senzatii de derealizare si depersonalizare.
Daca as incerca sa fac, mi se face un rau de moarte si ma apuca durerile in tot corpul de la gat in jos + ca simt ca imi explodeaza creierul din cauza tensiunii.
La cel mai mic efort am o stare de rau general de nu vreau sa o impart cu nimeni.
E logic ca tu poti sa o duci pe picioare avand anxietate usoara.
Daca tu poti merge la serviciu si ai 70 de angajati si poti trai fara medicamente inseamna ca ai anxietate usoara. Anxietatea usoara nu se trateaza cu medicamente.
Eu nu pot iesi din casa decat maxim o data pe saptamana, cu taxiul.
Altfel mi se inmoaie picioarele si cad in genunchi inainte de a ajunge la lift.
Te asigur ca nu am agorafobie.
Cand s-a declansat depresia la 16 ani, mergeam la liceu si nu intelegeam ce vorbeau profesorii. Aveam deja senzatii de derealizare si depersonalizare.
Daca as incerca sa fac, mi se face un rau de moarte si ma apuca durerile in tot corpul de la gat in jos + ca simt ca imi explodeaza creierul din cauza tensiunii.
La cel mai mic efort am o stare de rau general de nu vreau sa o impart cu nimeni.
E logic ca tu poti sa o duci pe picioare avand anxietate usoara.
Clara_p.
Sunt foarte nedumerita, iei medicamente de atata timp si totusi te chinui in halul asta ? Care este misterul ? Sa ieşi din casa doar o data pe săptămana !!!!!Ce vârsta ai clara? Doamne fereste, nu pot sa cred cat te chinui..multa sănătate iti doresc !
Sunt foarte nedumerita, iei medicamente de atata timp si totusi te chinui in halul asta ? Care este misterul ? Sa ieşi din casa doar o data pe săptămana !!!!!Ce vârsta ai clara? Doamne fereste, nu pot sa cred cat te chinui..multa sănătate iti doresc !
Neaţa sinc am 34 ani iar atacuri am, parcă din noiembrie anul trecut.
Impresia mea clara la problema ta, dai prea multa importanta la anxietate diferenţe dintre noi şi tine este ca accept aceste stări le iubim, pt noi crezi ca nu sunt dureroase?.
Iar tu aceste stări le percepi ca pe o boala...scrii frumos pe acest forum dar sincer nu sunt idee tale...de ce nu vrei sa fii şi ca noi? Ai ceva de pierdut? Crezi ca eu la început nu am fost ca tine clara_p...luam 10 pastile odată eram slab terminat fizic psihic, dar am zis STOP dacă ele "pastilele"nu_mi fac bine okkkkk hai sa încercăm şi altceva...tu ai atâta timp renunţă la pastile...Apropo clara-p CONTEAZA ENORM PE CINE AI LANGA TINE. Dacă cineva drag ţie este decord cu tine nu e ok...Mă duc la servici. Va pup şi putere de munca
Paul 345,
Mulţi inainte, se pare ca suntem câţiva care ne perindem in anxietate la începutul ei, tu in Noiembrie, eu din Martie...asta inseamna ca avem toate şansele sa ne revenim rapid. Hai sa ti zic ceva sa razi :)))) disperata sa cumpar un Audi a 4 2010 din constanta, merg cu 170-190 km ( sa nu mai zici la nimeni ) pe soarelui...si începe un minunat atac de panica ( ma lua cu dureri de cap, inima la galop, imi tremura corpul etc) băiatul meu de 17 ani care are 1, 98 si este solid, imi zice.mami iti este rau ? Eu !!...aaa, nu, n am nimic ! Am stat si mi am controlat respiratia si a trecut, un pic..nu de tot. Ce crezi, ajung acolo ( tot cu o stare de rau, vad doua maşini, apoi mai fac rost de inca opt serii de sasiu ale altor maşini pe care vroiam sa le vad, urmând apoi sa ma decid.ce crezi Paul ?? TOATE dar absolut toate maşinile erau "lucrate" la km, ba inca foarte mult ( 60 mii si peste 260 mii ) Ei, afla ca atunci cand băiatul de la Audi mi a zis istoricul tuturor maşinilor.mi a trecut TOT raul, cap, tremurat absolut tot. Concluzia ??? Èšineţi mintea ocupată si dispare atacul !...sper totusi sa nu fie nevoie de asemenea Ocupaţie ptr a scapa de atac ! Sănătate multa !
Mulţi inainte, se pare ca suntem câţiva care ne perindem in anxietate la începutul ei, tu in Noiembrie, eu din Martie...asta inseamna ca avem toate şansele sa ne revenim rapid. Hai sa ti zic ceva sa razi :)))) disperata sa cumpar un Audi a 4 2010 din constanta, merg cu 170-190 km ( sa nu mai zici la nimeni ) pe soarelui...si începe un minunat atac de panica ( ma lua cu dureri de cap, inima la galop, imi tremura corpul etc) băiatul meu de 17 ani care are 1, 98 si este solid, imi zice.mami iti este rau ? Eu !!...aaa, nu, n am nimic ! Am stat si mi am controlat respiratia si a trecut, un pic..nu de tot. Ce crezi, ajung acolo ( tot cu o stare de rau, vad doua maşini, apoi mai fac rost de inca opt serii de sasiu ale altor maşini pe care vroiam sa le vad, urmând apoi sa ma decid.ce crezi Paul ?? TOATE dar absolut toate maşinile erau "lucrate" la km, ba inca foarte mult ( 60 mii si peste 260 mii ) Ei, afla ca atunci cand băiatul de la Audi mi a zis istoricul tuturor maşinilor.mi a trecut TOT raul, cap, tremurat absolut tot. Concluzia ??? Èšineţi mintea ocupată si dispare atacul !...sper totusi sa nu fie nevoie de asemenea Ocupaţie ptr a scapa de atac ! Sănătate multa !
Simt o presiune in cap oare sa fie tot de la atacuri sau de la spondiloza cervicala pe care o am?
Mary ăsta e motivul pt care eu mi_am luat maşină nouă...sigilata...tot aşa vroiam şi eu un audi undeva la 30 de mii...dar la la bani ăsta mi-an luat o skoda superb 2014 hidramata gama de lux motor 2000, 170 cai de toată frumuseţea, platforma lui A6...sa trecem la ale noastre, stresul ca te duci sa_ţi iei maşină gândurile pe drum şi viteza de ajunge mai repede au adus la panica, e ok dacă ai ştiut sa te controlezi e perfect...era baiatul lângă tine, dar dacă nu era?
@ clara
ACUM DA, o pot considera usoara chiar un fleac ( dar mai citeste mesajele mele o data sa intelegi de ce am ajuns aici) si sa recitesti mesajele tale sa vezi cu cata tarie crezi in medicamante si cat de putin in forta creierului tau.
Luna IUlie a fost una de cosmar crede-ma, steteam doar in pat ( reciteste ce-am postat pt am descris mult ce am trait ), tin minte ca treb sa imi iau medicamente ( pt ca la urgente mi-au spus ca am spondiloza cervicala de acolo si starea de ametela +moleseala etc - Total nedevarat, pe radiografie nu e nimic de genul...)a venit o prietena cu mine sa ma scota din casa :)))) ( acum mi se pare super funny) dar asa eram at, si farmacia e in acelasi bolc cu mine.
Da, acolo am fost si eu... Mi-am dat seama pt ca psihoterapeutul mi-a facut un "joc" simplu prin care mi-a demontat orice boala, am exersat cu ea starea de bine si mi-a demontat orice dubiu pt boala, iar EU doar EU trebuia sa accept aici, am avut de munca ca TREBUIA sa ACCEPT ca nu sunt bolnava.
Sotul meu in august a 2 saptamana a fost chemat intr-un team building, prima saptamana la noul loc de munca ( a treb sa zica da pt socializarea cu colegii), de altfel s-a inbinat bine cu faptul ca era prima iesira a firmei cu partenerul de viata sau/si copiii. BUN, asta de la sine inseamna ca trebuia sa ma scota pe mine din casa, cand mi-a dat veste a nu stiam daca sa ma bucur sau sa plang ( iesirea - 3 zile la busteni). AM zis bun, ma sui in masina, ma urca in camera, imi umplu geanta cu pastile si daca e grav chem salvarea... aia e ( ma gandeam si la el cu nu il puteam ingradi pe el de iesirea asta iar sa stau singura in casa nici gand... :)))) ). A confirmat tot, joi in timp ce il insoteam la alergat ( eu in masina apoi pusa pe o banca si ma bucuram de alergarea lui si ma rugam sa termine rpd sa ajung acasa :)))), ma informeaza ca se mergem cu trenul nu cu masinile ( OMG PANICA, planset, de toate) am zis de omie de ori ca renunt ( dar cum sa stau singura casa? ce era mai rau? sa merg cu trenul - o banalitate ca eram cu el sau singura in casa ) si DA am mers cu mii de ganduri de probleme... M-am trezit la 4 dupa 3 h de somn, eram praf, eram asa obo incat nu imi mai era ca mergeam cu trenul. A fost ok in tren, am zis ok am ajuns hai sa ma simt bine acum - iupi urmeaza cazarea..., de unde atat, ne anunta ca treb sa urcam sus la babele si ca vom cobora pe jos in PADINA :))), aici a fost maximul, am facut ditamai show -ul cu sotul meu urland sa ma duca acasa. A reusit sa ma convinga ca pot ( desi aveam deja inima in gat si mi-am zis clar si raspicat AIA E MOR SA MOR DACA asa e viata... ADIOS) :)))), La fiecare pas pe care il faceam simteam ca ma prabusesc, apoi am inceput sa-mi numar pasii si imi puneam repere, pana am ajuns la telecabina unde mi-am mai revenit pt ca am asteptat 4h. La momentul cu pricina sa intru in telecabina alt atac de panica ( inca o data treb sa ma abtin - simteam ca il fac de ras maxim pe sotul meu ), mi-a atras atentia o fata care spunea ca are rau de inaltime ( o fobie), ff vigilenta mi-am nutrit imediat un gand ( nu sunt singura) iar involuntar mi-a aparut starea de bine, m-am relaxat si chiar a fost placuta plimbarea pana sus. Ca sa ajung la cabana sa mancam treb sa urc ( ne grabeam), am fost fortata de multe imprejurari sa urc ( nu imi permiteam sa fac diverse- pt ca asa am educat eu creierul sunt rusinosa, sau sa nu ma fac de ras), la masa alta stare nasoala ( dar mai usoara am reusit sa mananc ceva desi tremuram din toate incheieturile). AIA e, dupa cateva poze ( desi eu eram mega iritata numai chef de poze nu aveam) Ghidul ne-a tinut un speach motivational inainte sa incepem coborarea, "sigur exista unul mai slab ca voi, ganditi-va la asta permanent", erau oamanei cu copii mici. Si am inceput marea coborare... cu tot tremuratul ( bineinteles ca nu de frig) imi tremura si maxilarul dupa aprox 10-20 de min mi-am dat seama ca m-am concentart unde sa calc sa nu cad, mi-am fortat cred fiecare neuron in parte. Dupa 30 de min zambeam CLARA, corpul meu reactina normal, mai tremuram dar f putin si tot asa pana la 3-4h de coborat permanent. ERAM bine, bineinteles ca aveam ganduri daca daca daca daca ( o mare gresela de altfel ) dar pt ca aveam anxiar la mine ( desi nu luasem decat de 2 ori in viata mea doar sa-l testez in urma cu un an ) am rezistat 3 zile in PADINA si a 2 zi am profitat din plin de prima zi de relaxare totala, era un vis, nu veam stari... ( inca o dovada ca nu eram bolnava). Cand am plecat de acolo seara in bucuresti iar rau ( palpitatii, dureri in piept ) iar m-am descurajat... dar am fost tare si am zis ca numai stau in pat, ma duc la munca daca am fost in stare sa merg 10 km nu pot sa ma duc la munca... si asa mai departe, cu multa ambitie si durere, cu acceptare de stare si incredere...
CU MULTA AMBITIE CLARA !
De atunci si pana acum am cautat multe raspunsuri peste tot si le-am gasit, asta e linistea mea de acum Stiu de unde sunt atacurile astea, stiu ce trebuie sa fac cu ele si STIU cum vor pleca, iar postarea lui DUALTRAX SI MAya 24 au fost ca si cum m-a m-am trezit dintr-un cosmar... Le-am citit de 10 de mii de ori...
Mult succes iti doresc, TREBUIE SA FII TARE, TU POTI !
ACUM DA, o pot considera usoara chiar un fleac ( dar mai citeste mesajele mele o data sa intelegi de ce am ajuns aici) si sa recitesti mesajele tale sa vezi cu cata tarie crezi in medicamante si cat de putin in forta creierului tau.
Luna IUlie a fost una de cosmar crede-ma, steteam doar in pat ( reciteste ce-am postat pt am descris mult ce am trait ), tin minte ca treb sa imi iau medicamente ( pt ca la urgente mi-au spus ca am spondiloza cervicala de acolo si starea de ametela +moleseala etc - Total nedevarat, pe radiografie nu e nimic de genul...)a venit o prietena cu mine sa ma scota din casa :)))) ( acum mi se pare super funny) dar asa eram at, si farmacia e in acelasi bolc cu mine.
Da, acolo am fost si eu... Mi-am dat seama pt ca psihoterapeutul mi-a facut un "joc" simplu prin care mi-a demontat orice boala, am exersat cu ea starea de bine si mi-a demontat orice dubiu pt boala, iar EU doar EU trebuia sa accept aici, am avut de munca ca TREBUIA sa ACCEPT ca nu sunt bolnava.
Sotul meu in august a 2 saptamana a fost chemat intr-un team building, prima saptamana la noul loc de munca ( a treb sa zica da pt socializarea cu colegii), de altfel s-a inbinat bine cu faptul ca era prima iesira a firmei cu partenerul de viata sau/si copiii. BUN, asta de la sine inseamna ca trebuia sa ma scota pe mine din casa, cand mi-a dat veste a nu stiam daca sa ma bucur sau sa plang ( iesirea - 3 zile la busteni). AM zis bun, ma sui in masina, ma urca in camera, imi umplu geanta cu pastile si daca e grav chem salvarea... aia e ( ma gandeam si la el cu nu il puteam ingradi pe el de iesirea asta iar sa stau singura in casa nici gand... :)))) ). A confirmat tot, joi in timp ce il insoteam la alergat ( eu in masina apoi pusa pe o banca si ma bucuram de alergarea lui si ma rugam sa termine rpd sa ajung acasa :)))), ma informeaza ca se mergem cu trenul nu cu masinile ( OMG PANICA, planset, de toate) am zis de omie de ori ca renunt ( dar cum sa stau singura casa? ce era mai rau? sa merg cu trenul - o banalitate ca eram cu el sau singura in casa ) si DA am mers cu mii de ganduri de probleme... M-am trezit la 4 dupa 3 h de somn, eram praf, eram asa obo incat nu imi mai era ca mergeam cu trenul. A fost ok in tren, am zis ok am ajuns hai sa ma simt bine acum - iupi urmeaza cazarea..., de unde atat, ne anunta ca treb sa urcam sus la babele si ca vom cobora pe jos in PADINA :))), aici a fost maximul, am facut ditamai show -ul cu sotul meu urland sa ma duca acasa. A reusit sa ma convinga ca pot ( desi aveam deja inima in gat si mi-am zis clar si raspicat AIA E MOR SA MOR DACA asa e viata... ADIOS) :)))), La fiecare pas pe care il faceam simteam ca ma prabusesc, apoi am inceput sa-mi numar pasii si imi puneam repere, pana am ajuns la telecabina unde mi-am mai revenit pt ca am asteptat 4h. La momentul cu pricina sa intru in telecabina alt atac de panica ( inca o data treb sa ma abtin - simteam ca il fac de ras maxim pe sotul meu ), mi-a atras atentia o fata care spunea ca are rau de inaltime ( o fobie), ff vigilenta mi-am nutrit imediat un gand ( nu sunt singura) iar involuntar mi-a aparut starea de bine, m-am relaxat si chiar a fost placuta plimbarea pana sus. Ca sa ajung la cabana sa mancam treb sa urc ( ne grabeam), am fost fortata de multe imprejurari sa urc ( nu imi permiteam sa fac diverse- pt ca asa am educat eu creierul sunt rusinosa, sau sa nu ma fac de ras), la masa alta stare nasoala ( dar mai usoara am reusit sa mananc ceva desi tremuram din toate incheieturile). AIA e, dupa cateva poze ( desi eu eram mega iritata numai chef de poze nu aveam) Ghidul ne-a tinut un speach motivational inainte sa incepem coborarea, "sigur exista unul mai slab ca voi, ganditi-va la asta permanent", erau oamanei cu copii mici. Si am inceput marea coborare... cu tot tremuratul ( bineinteles ca nu de frig) imi tremura si maxilarul dupa aprox 10-20 de min mi-am dat seama ca m-am concentart unde sa calc sa nu cad, mi-am fortat cred fiecare neuron in parte. Dupa 30 de min zambeam CLARA, corpul meu reactina normal, mai tremuram dar f putin si tot asa pana la 3-4h de coborat permanent. ERAM bine, bineinteles ca aveam ganduri daca daca daca daca ( o mare gresela de altfel ) dar pt ca aveam anxiar la mine ( desi nu luasem decat de 2 ori in viata mea doar sa-l testez in urma cu un an ) am rezistat 3 zile in PADINA si a 2 zi am profitat din plin de prima zi de relaxare totala, era un vis, nu veam stari... ( inca o dovada ca nu eram bolnava). Cand am plecat de acolo seara in bucuresti iar rau ( palpitatii, dureri in piept ) iar m-am descurajat... dar am fost tare si am zis ca numai stau in pat, ma duc la munca daca am fost in stare sa merg 10 km nu pot sa ma duc la munca... si asa mai departe, cu multa ambitie si durere, cu acceptare de stare si incredere...
CU MULTA AMBITIE CLARA !
De atunci si pana acum am cautat multe raspunsuri peste tot si le-am gasit, asta e linistea mea de acum Stiu de unde sunt atacurile astea, stiu ce trebuie sa fac cu ele si STIU cum vor pleca, iar postarea lui DUALTRAX SI MAya 24 au fost ca si cum m-a m-am trezit dintr-un cosmar... Le-am citit de 10 de mii de ori...
Mult succes iti doresc, TREBUIE SA FII TARE, TU POTI !
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 4Se pot trata tulburarile psihice?
- 19De 4 saptamani am intrat intr-un cerc vicios si nu pot sa-mi revin
- 25Atac de panica? Anxietate?
- 18anxietate
- 10Tulburare anxioasa de mai mult de doi ani
- 3frica si panica
- 5de cateva luni sufar de anxietate si de o luna am contractura a muschiului trapez
- 4atacul de panica, tratament de un an - se va face bine?
- 10un pacient pierdut
- 7Depresie, anxietate
- 22cine ma poate ajuta cu un sfat?
- 8tratament naturist homeopat pentru anxietate?
- 0e atac de panica?
- 5Va rog dati un nume !!! anxietate, depresie sau nici eu nu mai stiu
- 2senzatie de amorteala in cap si durere la ceafa
- 2ma simt de parca am 80 de ani, am dureri peste tot in corp si stare de rau generala
- 4Probleme cu respiratie
- 21Am atacuri de panica de 6 luni de zile
- 5Simptomele anxietatii?
- 10Mai are cineva simptomele acestea?
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: