Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Eu ma simt f agitata neliniştită parca nu am stare intrun loc...frica palpitaţii călduri
Buna Maricica. Sa NU cumva sa renunti la scoala!!! Si asta ti.o spun din propria experienta. La fel am vrut sa fac si eu anul trecut din cauza anxietatii si a aracurilor de panica.
M.am ambitionat pe ultima suta de metri si am mers sa.mi dau examenele si restantele.
Spre surprinderea mea, colegii m.au inteles si m.au ajutat mult. Acum la scoala mi.e mai bine de multe ori decat acasa(desi suntem vreo 50 in grupa si eu aveam frica de multime cica...frica pe naiba. Erau doar piticii din capul meu).
Fii tare! Acum cateva luni bune nu vedeam iesire din asta. Medicii m.au dopat cu medicamente pana am devenit dependenta. Acum fac doar terapie si scad singura doza medicamentelor si sper sa reusesc, nu ma dau batuta.
Repet, fii tare!!! Si daca te pot ajuta, o fac cu mare drag.
M.am ambitionat pe ultima suta de metri si am mers sa.mi dau examenele si restantele.
Spre surprinderea mea, colegii m.au inteles si m.au ajutat mult. Acum la scoala mi.e mai bine de multe ori decat acasa(desi suntem vreo 50 in grupa si eu aveam frica de multime cica...frica pe naiba. Erau doar piticii din capul meu).
Fii tare! Acum cateva luni bune nu vedeam iesire din asta. Medicii m.au dopat cu medicamente pana am devenit dependenta. Acum fac doar terapie si scad singura doza medicamentelor si sper sa reusesc, nu ma dau batuta.
Repet, fii tare!!! Si daca te pot ajuta, o fac cu mare drag.
Lyly multumesc pt încurajări...dar stările astea ma termina neliniştea asta agitaţia...nu am chef sa fac nimik...parca sunt o baba de 60 de ani fara chef de nimik doar sa stau in casa in pat si atata.nu ma mai tentează sa fac nimik ce imi plăcea înainte...am sa ma duc sa fac si eu terapie poate ma ajuta...
Maricica, te inteleg perfect, eu am starile tale de 100 de ori mai rele plus niste batai neregulate ale inimii, intr-o seara eram in masina si am zis ca mor cu aceste extrasistole, eu ma consum din orice, nici savanti cred ca nu isi fac ganduri cum imi fac eu despre moarte ca pana la urma despre asta e vorba, dar am mai vb cu persoane dupa forum care m-au ajutat enorm, sa invatam sa ne acceptam starile e cel mai important! Mie prietenul meu mi-a spus ca parca am 80 de ani ! si ma misc in reluare sa nu cumva sa obosesc sa patesc ceva la inima si are dreptate, am ajuns o leguma, dar de ce? de ce nu incercam sa ne traim viata ca e doar una? astazi mergeam pe strada si ma gandeam ce se poate intampla, mor si aia e, toti ajungem acolo! asa e cursul vieti, dar pana atunci trebuie sa traim!! incearca sa te linistesti si daca vrei putem vb mai multe pe mess! o seara linistita iti doresc
Dragilor, fiecare dintre noi se teme intr-o oarecare masura de moarte, dar aceasta teama nu trebuie sa ne guverneze viata! Acceptam faptul ca orice inceput are si un sfarsit si pana atunci ne bucuram de tot ceea ce suntem, de tot ceea ce ne inconjoara si de persoanele dragi din jurul nostru! Daca simtiti ca aceasta teama pune stapanire pe voi, apelati la persoane care se bucura de viata pt. ca sa va invete cum sa faceti si voi acest lucru!
Buna ziua,
Daca tulburarile de anxietate apar ca urmare unor cauze psihice (ex.un stil de gandire negativista, convingeri disfunctionale despre noi insine si ceilalti etc) sau a unor evenimente si situatii de viata (ex medii sociale stresante, examene picate, pierderea locului de munca sau a unei persoane apropiate etc.) atunci o solutie eficienta o reprezinta psihoterapia cognitiv-comportamentala.
Conform psihoterapiei cognitiv-comportamentale, de cele mai multe ori, tulburarile de anxietate apar deoarece oamenii se autoperturba prin felul in care gandesc si interpreteaza evenimetele si situatiile cu care se confrunta, prin convingerile, cerintele si asteptarile nerealiste pe care le au fata de ei insisi, fata de ceilalti semeni si fata de viata in general. Toate acestea pot genera stari emotionale negative (teama, frica, panica, tristete, iritabilitate etc), atacuri de panica, manifestari obsesive etc.
Asadar, daca realizam o restructurare cognitiva astfel incat gandirea sa devina mai obiectiva si convingerile, cerintele si asteptarile mai realiste, atunci nu ne mai autoperturbam emotional (nu ne mai incarcam excesiv cu stari negative) si comportamental.
Cu alte cuvinte, important nu e ceea ce ni se intampla, ci felul in care interpretam ceea ce ni se intampla. Putem alege sa schimbam interpretarea, adica anumite obiceiuri mentale. Aceste obiceiuri nu se schimba cu medicamente sau tratamente naturiste, ci prin psihoterapie.
Daca tulburarile de anxietate apar ca urmare unor cauze psihice (ex.un stil de gandire negativista, convingeri disfunctionale despre noi insine si ceilalti etc) sau a unor evenimente si situatii de viata (ex medii sociale stresante, examene picate, pierderea locului de munca sau a unei persoane apropiate etc.) atunci o solutie eficienta o reprezinta psihoterapia cognitiv-comportamentala.
Conform psihoterapiei cognitiv-comportamentale, de cele mai multe ori, tulburarile de anxietate apar deoarece oamenii se autoperturba prin felul in care gandesc si interpreteaza evenimetele si situatiile cu care se confrunta, prin convingerile, cerintele si asteptarile nerealiste pe care le au fata de ei insisi, fata de ceilalti semeni si fata de viata in general. Toate acestea pot genera stari emotionale negative (teama, frica, panica, tristete, iritabilitate etc), atacuri de panica, manifestari obsesive etc.
Asadar, daca realizam o restructurare cognitiva astfel incat gandirea sa devina mai obiectiva si convingerile, cerintele si asteptarile mai realiste, atunci nu ne mai autoperturbam emotional (nu ne mai incarcam excesiv cu stari negative) si comportamental.
Cu alte cuvinte, important nu e ceea ce ni se intampla, ci felul in care interpretam ceea ce ni se intampla. Putem alege sa schimbam interpretarea, adica anumite obiceiuri mentale. Aceste obiceiuri nu se schimba cu medicamente sau tratamente naturiste, ci prin psihoterapie.
Buna ziua !
Dragele mele: "CRAZYGIRL", "MADA2007", "RONICOLLE", "SANTI" si toti cei care ati postat ani si luni in urma, imi cer scz daca nu-mi vin in minte toate
numele lor, mai scrieti cateva randuri.asa aflam si noi, daca sunteti bine, daca starile voastre au fost ameliorate, ce ati mai facut sa depasiti
aceste stari?
Cine imi poate spune, care din cele 2 medicamente este mai "bun": axiar sau
lexotan?
Sper sa auzim numai de bine !
Dragele mele: "CRAZYGIRL", "MADA2007", "RONICOLLE", "SANTI" si toti cei care ati postat ani si luni in urma, imi cer scz daca nu-mi vin in minte toate
numele lor, mai scrieti cateva randuri.asa aflam si noi, daca sunteti bine, daca starile voastre au fost ameliorate, ce ati mai facut sa depasiti
aceste stari?
Cine imi poate spune, care din cele 2 medicamente este mai "bun": axiar sau
lexotan?
Sper sa auzim numai de bine !
Buna anxiosilor.buna mogdyyy..azi am trebaluit prin casa.abia respir, abia va citesc...si totusi viata merita traita!.ce ti prieste mai bine Mogdyyy, ala i cel maibun medicament!.Sanatate multa tuturor si sa auzim de bine!
Parca am simtit ca trebuie sa intru pe forum.buna mogdyy, buna mirr2211...salutari tuturor celor ce si-au gasit un pic de liniste aici in grupul anxiosilor.
Din pacate abia mai apuc doar sa citesc mesajele si nu mai apuc sa scriu nimic, programul de munca si de acasa ma epuizeaza incat pe la ora 10 seara adorm instant.
Pe mine anxietatea nu m-a lasat dar nici nu ma supara prea des.reusesc sa-mi controlez gandurile si frica si mai 'aman' cate un atac de panica.ii zic sa vina alta data ca acum am treaba.in schimb cred ca am dezvoltat niste obsesii si sa va zic cum...
-de cand am descoperit ca daca imi tin mintea si timpul ocupata anxietatea si gandurile de panica dispar m-am obisnuit sa fac tot timpul curatenie prin casa.asa ca am dezvoltat o obsesie pentru curatenie...ma irit foarte tare cand vad mizerie in jurul meu.nu suport sa stau intr-un loc unde mi se pare mie ca nu e curat.
-alta obsesie e cea ptr mirosuri...daca simt un miros urat automat mi se incetineste ritmul reapirator pana cand ma ia ameteala.nu ma las pana nu aflu de unde vine mirosul si pana nu il indepartez
-obsesia cu stomacul si mancarea.mereu sunt atenta la ce mananc ca sa nu imi afecteze stomacul
In rest sunt bine, sper sa nu apara si alte probleme.ma gandesc sa apelez la cateva sedinte de reflexo..sa vedem.toate cele bune.
Din pacate abia mai apuc doar sa citesc mesajele si nu mai apuc sa scriu nimic, programul de munca si de acasa ma epuizeaza incat pe la ora 10 seara adorm instant.
Pe mine anxietatea nu m-a lasat dar nici nu ma supara prea des.reusesc sa-mi controlez gandurile si frica si mai 'aman' cate un atac de panica.ii zic sa vina alta data ca acum am treaba.in schimb cred ca am dezvoltat niste obsesii si sa va zic cum...
-de cand am descoperit ca daca imi tin mintea si timpul ocupata anxietatea si gandurile de panica dispar m-am obisnuit sa fac tot timpul curatenie prin casa.asa ca am dezvoltat o obsesie pentru curatenie...ma irit foarte tare cand vad mizerie in jurul meu.nu suport sa stau intr-un loc unde mi se pare mie ca nu e curat.
-alta obsesie e cea ptr mirosuri...daca simt un miros urat automat mi se incetineste ritmul reapirator pana cand ma ia ameteala.nu ma las pana nu aflu de unde vine mirosul si pana nu il indepartez
-obsesia cu stomacul si mancarea.mereu sunt atenta la ce mananc ca sa nu imi afecteze stomacul
In rest sunt bine, sper sa nu apara si alte probleme.ma gandesc sa apelez la cateva sedinte de reflexo..sa vedem.toate cele bune.
buna!!!si eu sunt veterana aici pe forum pe la pagina 22 am inceput sa mi insir ingrozitoarele simptome, a fost cea mai oribila parte a vietii si sper cu aia sa raman.Atat de mult mi au fost de ajutor toti cei care imi raspundeau la comentarii si poate si ei erau mai amarati ca mine dar cand ma vedeau asa disperata uitau de tot.Stiu cand au inceput simptomele dar credetima ca nu stiu cand au incetat.Efectiv intr o zi mi am dat seama ca nu am mai facut atacuri de panik si numai aveam anxietate de cateva saptamani...nu imi pot da seama de cum nu mi am dat seama...probabil sau rarit incet incet cu pasi mici dar siguri...vad mesaje scrise de multi, urmaresc in mare parte ink forum ul.Eu am crezut ca am fost un caz unic cu tot ce se putea mai rau, credeam ca e suparat Doamne Doamne tare pe mine de ma pus in asa situatie, incercam sa gasesc greseala mea si o scapare din toate...tarziu mi am dat seama ca toate au inceput de la MANCAT NESATOS, erau zile poate chiar saptamani cand nu consumam decat dulciuri, ma ingrasasem si ma apuca groaza ca trebuia sa merg in tara grasa si toata lumea cum e la noi...te intreaba ce ai mancat de esti asa pufoasa, imi era rusine de mine, tineam regimuri drastice nu mancam cu saptamanile decat mere si uite cum au inceput toate.Multi se intreaba daca mai simpte cineva ce simpte el...ei bine, eu toate le am avut...incep prin a spune ca tensiunea imi era marita la emotii de la tensiune a fost primul atac de panica, frica de medici cand intram in cabinet tensiunea era maxima, frica de locuri publice, atacuri de panica la stomatolog, la spovedanie :)credea lumea ca l am pe cel rau in mine :)nu dormeam de frica sa nu mor in somn, toate durerile de mana amorteli, spate, torace, inima simteam ca se opreste sau se misca se rasuceste, goluri de aer inexplicabile, faceam atac de panica si cand urcam scarile, oboseam, ametita, deranj mare la nivel gastric, traiam intr o tara unde nu cunosteam limba, eram mai mult inchisa in casa, imi era frica sa nu patesc ceva sa nu aibe cine chema ambulanta, visam ca mor in nu stiu ce zi si stateam cu frica cand stiam ca se apropie data respectiva, frica de avion, autocar, masini TOT imi provoca frica, ce eram eu disperata da familia deja era satula sa vada cat umblam la medici, de bani nu mi pare rau ca uite asa am ajuns si eu sa imi fac un control amanuntit, DAR ce nu mi convenea era disgnosticul, PERFETC SANATOASA, si eram nervoasa de ce-s sanatoasa cand nu simteam asta, preferam sa am ceva sa cred ca de acolo a pornit totul.Acum sunt bine, aceeasi de altadata, am frica emotii, dar sunt stari normale ca sa traim trebuie sa le simtim.Am renuntat la frica de moarte, daca e sa mor, mor oricum fara dar sau poate...de ce iti e frica de aia nu scapi.Mi am schimat stilul de viata de fapt a fost prima schimbare, am renuntat la fumat ca oricum imi provocau atacuri, nu ma mai informez atat despre orice boala, ca aici pe internet cum ai da si ce ai cauta tot la inima se oprea...deci orice informatie ma ducea tot cu gandul ca am ceva la inima si fac infarct.Nu va mai plangeti, numai cautati ajutot peste tot ca nu l gasiti..Renuntati la toate obsesiile, renuntati sa stati in casa, asa ametiti si cu dureri iesiti pe strada, Fix cum a spus si Dualtrax acceptati tot cu bune si rele...ca mai tarziu nu o sa va para rau.
Salutare. Numele meu este Bogdan şi probabil ca şi voi sunt un mare panicat. De altfel având astfel de stări am găsit forumul şi decid să mă alătur vouă în această comunitate. Ca să va rezum puţin povestea mea a început vara trecută cu o sinuzită urâtă care m-a dus de două ori pe masă de operaţie (între operaţii aveam mereu dificultăţi să respir, mă speriam, mă panicăm, chemăm salvarea, eram convins ca atunci voi muri). După operaţii deşi respiraţia mea pot spune ca a revenit aproape la normal am rămas cu o stare de frică, mi-este teamă în permanentă, am senzaţii de cap gol, corpul este încordat tor timpul, să mers singur pe afară slabe şanse, am mereu senzaţia ca sunt ameţit, ca nu am stabilitate în picioare, cum simţ o mică înţepătură sau furnicătură în mâna sau picioare zic gata fac avc şi mor, până aici mi-a fost. Nu reuşesc să scap de gândurile astea. Non stop ma gândesc la asta. Locurile aglomerate mă distrug, efectiv simt ca voi leşina în mall-uri sau supermarketuri, în ratb e groaznic. Presupun ca aceleaşi stări le aveţi şi voi. Nu ştiu, chiar mă zimţ depăşit de situaţie. Mi-as dori să gândesc pozitiv, vreau din tot sufletul să fiu cel care am fost dar parcă cel din interiorul meu, frică e mai puternică ca mine.
Buna, MIR2211, RONICOLLE, IONELA83 SI CELORLALTI, CARE ATI SCRIS SI MAI SCRIETI AICI !
Nu stiu daca vremea, acest anotimp toamna, cu atat de mari fluctuatii
de temperaturi, poate duce la fel si fel de stari si dureri?! Voi ce credeti?
Perioada de primavara-vara, au fost zile, cand ma trezeam linistita dimineatza, fara sa simt nevoia sa iau o jumatate de lexotan, de cand a venit toamna, n-a trecut o zi fara agitatie, o durere in zona inimii, durere pe mana stanga si omoplat, pulsul si bataile inimii mai accelerate si automat zilnic cate o jumatate de lexotan..nici nu-mi dau seama daca mai are vreun efect, dar cel putin la nivel mental ma mai linistesc cateva ore...
Va doresc numai bine simai astept vesti de la voi ! O zi buna, tuturor !
Nu stiu daca vremea, acest anotimp toamna, cu atat de mari fluctuatii
de temperaturi, poate duce la fel si fel de stari si dureri?! Voi ce credeti?
Perioada de primavara-vara, au fost zile, cand ma trezeam linistita dimineatza, fara sa simt nevoia sa iau o jumatate de lexotan, de cand a venit toamna, n-a trecut o zi fara agitatie, o durere in zona inimii, durere pe mana stanga si omoplat, pulsul si bataile inimii mai accelerate si automat zilnic cate o jumatate de lexotan..nici nu-mi dau seama daca mai are vreun efect, dar cel putin la nivel mental ma mai linistesc cateva ore...
Va doresc numai bine simai astept vesti de la voi ! O zi buna, tuturor !
buna mogdyyy...da afecteaza mult vremea...adevarul e ca atunci cand e soare zambim si cand e innorat suntem mahniti nu e greu sa ne dam seama.schimbarea vremii in general afecteaza durerile reumatice, spun asta ca m am interesat si eu mult despre subiect, petru ca le am avut si inca le mai am, dureri intercostale si ce imi era ciuda inainte ca toate veneau pe partea staanga probabil acolo eram mereu incordata, inca ma doare omoplatul si mana stanga.Eu tin sa cred ca durerea de mana mi am provocat o ptr ca eram mereu incordata simteam cum pocnesc oasele si auzeam un zgomot ciudat, cand ma lua cu atac nu suportam sa am dureri pe mana stanga si incordand o durerea trecea da acum am ramas cu sechele.Si sa nu uit ca cel mai tare ma afecteaza la cap, am dureri mari de cap in perioda asta...BOgdanRadoi...sinuzita am si eu si inca cea mai periculuoasa pe care am descoperit o in urma unui rmn, sinuzita sfenoidala, trebuie si eu sa imi fac curaj sa ma operez ca altfel nu prea o pot trata.Tu ai avut curaj sa te operezi, eu nu prea.Asa eram si eu cu tine, exact ca in descriere, dar ce observasem ca daca ma luam cu treaba, uitam de stari de ameteala si asa mi am intarit mai tare convingerea ca totul pornea din capul meu si nu am de ce sa mi fac griji.credema ca mi am provocat si atacuri de panica peste care treceam greu nu pot spune ca atunci cand simteam inima ca o lua la galop nu ma speriam, era la fel ca alta data, imi era frica ca mor in timpul atacului dar dupa ce l faceam imi spuneam ca inca nu am murit deci e atac.o zi frumoasa va doresc cu mult soare si multa binedispunere
Ionela, te sfătuiesc cu mare căldură să faci operaţia. Frică şi emoţii e normal să ai, important este să găseşti un medic bun. Eu mi-am corectat şi deviaţia de sept la operaţie şi a trebuit să stau 48 de ore cu meşe în nas. asta a fost cel mai nasol, mesele s-au umplut cu sânge şi toate cele şi faţa a devenit umflata, obrajii, ochii, două zile fără somn... Dar merită să ştii. După un an de picături puse non-stop am scăpat de ele din prima zi după operaţie şi de atunci(6 luni) nu le-am mai folosit niciodată. Deşi doctorul mi-a dat asigurări ca ameţeală şi starea de nesiguranţă vor dispărea după operaţie acestea au rămas. Nu ştiu cum şi de ce, probabil de la frică şi anxietatea mea, faptul ca tor timpul sunt încordat, nici nu mai ştiu când am fost ultima oară relaxat cu adevărat. Câteodată mă mir ca mai rezist. Îmi vine să plâng din orice ( deşi sunt bărbat nu mi-este ruşine să recunosc ), mi d-au amplificat toate fricile, dacă înainte mi-era aiurea de înălţime acuma dacă sunt undeva sus nu mai gândul ca mă aflu acolo mă face să simţ ca gata gata leşin. Locurile aglomerate nici nu mai zic, sunt un dezastru. La psihologi nu vreau să apelez pentru ca nu-mi doresc să mă îndop de pastile şi să devin legumă, eu cred ca mai mult m-ar ajuta un astfel de grup unde să simt sprijin de la cei ca mine, care chiar INTELEG prin ce trece unu ca noi. Apropo are cineva probleme cu ochii/vederea ? Eu la întuneric sau la un perete alb vad să zic aşa ca nişte pureci cum se vedea pe vremuri la televizoarele alb/negru.
Buna ziua, Bogdan
Imi pare rau pentru problemele tale de anxietate. Astfel de probleme poti incerca sa le solutionezi cu ajutorul unui psiholog in cadrul sedintelor de psihoterapie. Psihoterapia cognitiv-comportamentala prezinta o eficienta sporita in tratarea tulburarilor de anxietate, fapt dovedit prin numeroase studii si cercetari de specialitate. Psihologul nu trateaza tulburarile de anxietate cu medicamente, asa cum procedeaza psihiatrul. Suportul din partea unui grup, in care membrii au probleme asemanatoare, este util, dar nu suficient.
Toate cele bune!
Imi pare rau pentru problemele tale de anxietate. Astfel de probleme poti incerca sa le solutionezi cu ajutorul unui psiholog in cadrul sedintelor de psihoterapie. Psihoterapia cognitiv-comportamentala prezinta o eficienta sporita in tratarea tulburarilor de anxietate, fapt dovedit prin numeroase studii si cercetari de specialitate. Psihologul nu trateaza tulburarile de anxietate cu medicamente, asa cum procedeaza psihiatrul. Suportul din partea unui grup, in care membrii au probleme asemanatoare, este util, dar nu suficient.
Toate cele bune!
Stimate d-le Pîrvan, de multe ori o simpla incurajare face mai mult decât acelaşi text postat de 10 ori. In momentul în care spuneţi unei persoane cu anxietate ca ar fi cazul sa se prezinte la psiholog, acest simplu fapt este văzut ca un declanşator al anxietăţii - noi vedem totul ca fiind o boala mortala...
Cred ca un simplu 'fiţi tari totul se va rezolva, nu aveţi nimic, sunteţi puternici şi sănătoşi', face mai mult decât orice într-o prima faza. În cazul în care persoanele nu pot depăşi faza asta, sunt perfect de acord cu afirmaţia dvs. Cu respect.
Cred ca un simplu 'fiţi tari totul se va rezolva, nu aveţi nimic, sunteţi puternici şi sănătoşi', face mai mult decât orice într-o prima faza. În cazul în care persoanele nu pot depăşi faza asta, sunt perfect de acord cu afirmaţia dvs. Cu respect.
Buna tuturor,
sunteti puternici si toti aveti resursele necesare depasirii problemelor cu care va confruntati! Trebuie doar sa constientizati acest lucru si sa gasiti aceste resurse. Psihoterapeutul va poate ajuta in acest demers...El nu va da medicamente, ci va ofera sprijin, va accepta asa cum sunteti, nu va judeca, va intelege, va este alaturi!
Sanatate multa!
sunteti puternici si toti aveti resursele necesare depasirii problemelor cu care va confruntati! Trebuie doar sa constientizati acest lucru si sa gasiti aceste resurse. Psihoterapeutul va poate ajuta in acest demers...El nu va da medicamente, ci va ofera sprijin, va accepta asa cum sunteti, nu va judeca, va intelege, va este alaturi!
Sanatate multa!
Bună dimineaţă doamnă,
Mă bucur să văd ca mai există oameni/specialişti ca dumneavoastră care mai băga în seamă 'bolnavii' ca noi. Totuşi am şi eu o întrebare, o curiozitate mai bine spus şi nu este deloc în reproş pură curiozitate. Cum mă poate înţelege pe mine/pe noi un psihoterapeut, să înţeleagă ce este în sufletul meu, în mintea mea, cum îmi simt mintea şi trupul, să înţeleagă frică şi frustrarea, disperarea cu care vreau să ies din această problemă când respectivul doctor nu a trăit niciodată asta, nu a experimentat ceea ce eu experimentez, ceea ce noi simţim, mai ales ca fiecare are o stare unică, chiar dacă ne regăsim în simptome sunt sigur ca fiecare are povestea lui, piticii lui, demonii lui care îi cimentează frică în corp şi minte. Cum poate un om înţelege alt om dacă nu a trăit ce a trăit celălalt ? Eu cred ca cel mai corect ar fi să se spună 'încercăm să ne imaginăm ce simtiti' pentru ca este ca în viaţă cotidiană, dacă nu ai mâncat/ văzut niciodată o bucată de carne cum poţi tu să spui ca ştii ce gust/miros/savoare are ? Chiar sunt tare curios să văd argumentele unui psihoterapeut. Şi repet la final încă o dată... Simplă curiozitate, sau poate una din multele noastre probleme, ne este tare teamă să avem încredere în cineva... Pentru ca de fiecare dată am fost trataţi superficial şi de multe ori speranţele noastre scad cu fiecare zi care trece.
Mă bucur să văd ca mai există oameni/specialişti ca dumneavoastră care mai băga în seamă 'bolnavii' ca noi. Totuşi am şi eu o întrebare, o curiozitate mai bine spus şi nu este deloc în reproş pură curiozitate. Cum mă poate înţelege pe mine/pe noi un psihoterapeut, să înţeleagă ce este în sufletul meu, în mintea mea, cum îmi simt mintea şi trupul, să înţeleagă frică şi frustrarea, disperarea cu care vreau să ies din această problemă când respectivul doctor nu a trăit niciodată asta, nu a experimentat ceea ce eu experimentez, ceea ce noi simţim, mai ales ca fiecare are o stare unică, chiar dacă ne regăsim în simptome sunt sigur ca fiecare are povestea lui, piticii lui, demonii lui care îi cimentează frică în corp şi minte. Cum poate un om înţelege alt om dacă nu a trăit ce a trăit celălalt ? Eu cred ca cel mai corect ar fi să se spună 'încercăm să ne imaginăm ce simtiti' pentru ca este ca în viaţă cotidiană, dacă nu ai mâncat/ văzut niciodată o bucată de carne cum poţi tu să spui ca ştii ce gust/miros/savoare are ? Chiar sunt tare curios să văd argumentele unui psihoterapeut. Şi repet la final încă o dată... Simplă curiozitate, sau poate una din multele noastre probleme, ne este tare teamă să avem încredere în cineva... Pentru ca de fiecare dată am fost trataţi superficial şi de multe ori speranţele noastre scad cu fiecare zi care trece.
Bogdan, iti multumesc pt. intrebare, pt. sinceritate! Este normal sa te intrebi cum pot psihoterapeutii sa-i inteleaga pe cei care au probleme. Chiar daca nu trecem prin depresie si anxietate, invatam foarte mult despre aceste lucruri, ne dezvoltam capacitatea empatica in sutele de ore de formare si dezvoltare personala. Putem astfel sa ne punem in locul celor cu care lucram si sa le intelegem suferinta, îi acceptam asa cum sunt si îi respectam pentru ceea ce sunt! Nu oricine devine psihoterapeut, ci acele persoane care pot si doresc sa-i inteleaga pe cei din jur! Pentru a deveni psihoterapeut este necesara o formare care dureaza ani de zile, parcurgerea a 250 de ore de dezvoltare personala pe parcursul carora lucram asupra propriilor probleme si ne dezvoltam abilitatile necesare acestei meserii. Pentru mine este mai mult decat o meserie, este o pasiune!
Buna tuturor.Sunt o veterana in ale anxietatii.Mogdyy, Ronicolle ma bucur sa va citesc postarile chiar daca in cazul tau, Mogdyy vad ca inca mai sunt probleme.
Eu sunt ok cu anxietatea, reusesc sa-mi controlez gandurile si fricile, mai rau este cu starile date de sarcina, oboseala, ameteli, usoara anemie, lipsa somnului odihnitor datorita cresterii in greutate.Avem 6 luni si emotii mari pentru perioada ce urmeaza.
Va pup si sa auzim de bine.
Eu sunt ok cu anxietatea, reusesc sa-mi controlez gandurile si fricile, mai rau este cu starile date de sarcina, oboseala, ameteli, usoara anemie, lipsa somnului odihnitor datorita cresterii in greutate.Avem 6 luni si emotii mari pentru perioada ce urmeaza.
Va pup si sa auzim de bine.
Santi nu-ti fa griji...o sa fii bine si tu si bebe.cat am lucrat in spital am avut paciente care aveau anx si au nascut natural, au avut bebelusi sanatosi, s-au recuperat f repede nu au avut nici o problma.chiar una din paciente spunea ca era mai rau era cand avea atacuri de panica :).
Abia ast sa am si eu un bebe dar din pacate trebuie sa mai amanam "proiectul bebe".poti sa citesti primele pagini de pe forum...sunt niste mesaje de la maya care era si ea graviduta si avea anx.sa vezi ce frumos vorbea de sarcina.va pup pe toti sa aveti o zi superba.
Abia ast sa am si eu un bebe dar din pacate trebuie sa mai amanam "proiectul bebe".poti sa citesti primele pagini de pe forum...sunt niste mesaje de la maya care era si ea graviduta si avea anx.sa vezi ce frumos vorbea de sarcina.va pup pe toti sa aveti o zi superba.
Intr-un fel ai dreptate Bogdan, psihoterapeutul poate doar sa incerce sa va inteleaga dar nu ajunge sa traiasca aceleasi stari pe care le traiti voi. Insa chiar daca nu le traieste chiar asa, principala activitate pentru care se pregateste continuu este de a ajuta persoana sa inteleaga mai bine propriile stari si sa ia decizii mai functionale, pentru a depasi aceste stari ce nu o ajuta.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata de cuplu si familie
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata de cuplu si familie
Buna ziua! Am o intrebare catre toti...imi poate spune cineva dac sau confundat cu depersonalizari si derealizari cum sa controlezi aceasta strare?de simptome nu ma tem le am destule..dar cel mai tare senzatia asta ca nuti dai seama ce se intimpla parca esti ca prin vis?Rog un raspuns mai ales cei care sau confundat cu asa ceva?
Salut. Eu nu fac nimic în mod special, pur şi simplu mă sperii, sper să treacă şi să nu fie starea fatală care să îmi aducă finalul. Nu ştiu cum să te încurajez sau mai ales nu ştiu şi nu am soluţia miraculoasă, până la urma asta ne e soarta, să ne chinuim să înduram... Cât ? Habar n-am, probabil fiecare după cât poate duce. Sănătate multă şi putere de luptă.
Neata.nu..nu urmaresc produse de Black Friday.caut un remediu ptr atacurile de panica ptr ca pur si simplu m-am saturat.in seara asta m-a luat unul pe nepregatite incat chiar m-am mirat si eu ca nu am simtit ca se inataleaza.
Am iesit si eu in oras ca tot omul, am mancat mancare chinezeasca, am venit acasa si stand cuminte in pat pregatita de un somn dulce m-au luat niste friaoane si tremuraturi ceva de speriat.cred ca am tremurat cam o ora dupa care incepuse inima sa-mi bata repede incat mi-a zburat si somn si tot.intr-un final am adormit pe la 1 si ceva si m-am trezit acum tot cam agitata.E greu ca m-am obisnuit o perioada fara nici un atac de panica si acum cand se intampla am senzatia ca nu mai rezist.
Mai am vreo 2 ore si trb sa ma trezesc sa merg la servici si ma rog sa reusesc sa dorm macar o ora in plus.
Sincer ajung sa cred ca nu o sa scapam de aceste stari cu sau fara tratament...stiu ca nu suna incurajator dar dupa aproape 3 ani de chin tot nu am gasit solutia
Am iesit si eu in oras ca tot omul, am mancat mancare chinezeasca, am venit acasa si stand cuminte in pat pregatita de un somn dulce m-au luat niste friaoane si tremuraturi ceva de speriat.cred ca am tremurat cam o ora dupa care incepuse inima sa-mi bata repede incat mi-a zburat si somn si tot.intr-un final am adormit pe la 1 si ceva si m-am trezit acum tot cam agitata.E greu ca m-am obisnuit o perioada fara nici un atac de panica si acum cand se intampla am senzatia ca nu mai rezist.
Mai am vreo 2 ore si trb sa ma trezesc sa merg la servici si ma rog sa reusesc sa dorm macar o ora in plus.
Sincer ajung sa cred ca nu o sa scapam de aceste stari cu sau fara tratament...stiu ca nu suna incurajator dar dupa aproape 3 ani de chin tot nu am gasit solutia
Imi pare rau sa aud asta Ronicolle, clar nu este deloc incurajator ce spui dar te inteleg sau vreau sa cred ca te inteleg perfect. Eu sunt in starile astea de un an si jumatate si deja dupa fiecare stare de rau mai intensa mereu spun ca nu mai pot, ca imi vine sa ma dau cu capu de toti pereti, simt ca nu mai am energie sa lupt asa ca imi imaginez ca dupa 3 ani chinurile, frustrarea si disperarea ta sunt mult mai mari si intense. Nu pot sa cred ca desii suntem atat de multi nu exista doctori care sa ne acorde atentie, sa fie dedicati si sa caute pana la ultima celula si fir de par cauza problemelor noastre. Cum spui si tu ca ai avut o seara de om normal si dintr-o data ti s-a facut rau. Nu exista, nu se poate sa vina sa spuna ca este doar pe fond psihic, din ce povestesti nu aveai nici un motiv care sa iti declanseze starea. Continui sa cred cu tarie pana la finalul zilelor mele ca in corpul nostru exista probleme, dezechilibre, corpul cand intra in starile de soc, de tremurat, amorteala si toate cele ne transmite semnale ca acolo ceva nu este in regula, dar este mult mai usor sa spui ca este in capul pacientului. Eu am plecat la 18 ani de acasa, am venit in Bucuresti sa muncesc, am locuit singur zi si noapte 6 ani de zile, eram un copil la vremea aia si nu am avut nicio problema de sanatate, nici un atac de panica, nici o amorteala de mana sau ameteala, ba din contra am muncit si am facut si scoala zi de zi iar acum cineva sa vina sa imi spuna ca eu fac atacuri de panica sau ca este ceva doar in mintea mea, pur si simplu nu pot sa aceept. Asta este, voi cheltui toti banii pe care ii produc pana gasesc un medic care sa imi spuna cauza problemelor mele. Este trist, pentru ca in loc sa strang bani sa am un copil asa cum imi doresc, tot ce produc merg spre clinici si medici pentru a ma face bine. Putere multa tuturor si vom pierde lupta cu starile astea doar in ziua in care vom ceda si ne vom resemna ca ramanem asa bolnavi sau in ziua in care vom murii.
Ronicolle, nu te descuraja, nu renunta !
Ai fost esti si vei fi o luptatoare, de cand te stiu aici ai ramas "verticala" si asa trebuie sa ramai pt tine si pentru noi, cei mai slabi de pe aici...
Am mai intrebat si tind sa cred ca acest anotimp, ne da peste cap cu tot ce reusim sa "construim" in restul anului.Si eu am fel de fel de dureri si stari si asta de pe la jumatatea lunii sept si am observat asta si anul trecut...
Te imbratisez cu drag, considera ca a fost un episod...trece, poate vor mai fi, dar vei reusi sa treci peste. Pupici.Curaj si optimis, Ronicolle !
Ai fost esti si vei fi o luptatoare, de cand te stiu aici ai ramas "verticala" si asa trebuie sa ramai pt tine si pentru noi, cei mai slabi de pe aici...
Am mai intrebat si tind sa cred ca acest anotimp, ne da peste cap cu tot ce reusim sa "construim" in restul anului.Si eu am fel de fel de dureri si stari si asta de pe la jumatatea lunii sept si am observat asta si anul trecut...
Te imbratisez cu drag, considera ca a fost un episod...trece, poate vor mai fi, dar vei reusi sa treci peste. Pupici.Curaj si optimis, Ronicolle !
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 11Recomandari medici pt fobie sociala?
- 2betablocante
- 11voi scapa vreodata de atacurile de panica?
- 9Am atacuri de panica, agorafobie. Astept un raspuns!
- 16Mi-e din ce in ce mai greu!
- 15atac de panica
- 6anxietatea, lesin, glicemie scazuta, teama
- 9oare am atacuri de panica?
- 5renuntarea la zoloft
- 28Senzatie de sufocare! Amorteli si ameteala
- 6Cum scap de depresie?
- 1Lipsa de aer
- 3Anxietate sau schizofrenie?
- 20Sunt din nou aici cu o veche problema...
- 7Ameteala non-stop
- 4Anxietate - sedintele de terapie ajuta?
- 10Mai are cineva simptomele acestea?
- 5Nu mai stiu daca transpir de la Seroxat sau de la anxietate
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: