episod psihotic acut... rog sfatul unui psihiatru

Da... nu apar nici virgule nici paranteze nici semene de intrebare nici ghilimele nici paragrafe noi si totul pare o varza omogena. Apar numai punctele... si nu era asa inainte nu stiu ce naiba au facut astia cu forumul.

Pt glady Se cere o comisie numai dak cineva face reclamatie. Eu am fost in aceeasi situatie dar nu am putut face mai mult deoarece pe atunci nu era casatorita cu mine dar puteam face o reclamatie si nu le era de bine sotia mea avea discernamant cel putin in momentul in care a fost internata.Vorbisem cu psihologul care mi a zis sa astept pana vine el sa constate dak are nevoie de internare fortata.Nu era nevoie dar m am multumit sa o scot de la izolare si sa o mut intr un salon cu pacientii cei mai cuminti si cat de cat curat in schimbul tacerii mele. Dar sa nu credeti ca am scapat de spaga. Infimierele trebuiau cumparate pt a se purta frumos cu ea si sa incerce sa nu o provoace.Si in ceea ce priveste cine este mai indreptatit sa ia o decizie pt o persoana ex: sotia mea. Putem incepe cu mine ca sot. Eu sunt primul care decide dak ea trebuie sa fie internata sau nu.Apoi familia.Eu sunt de acord cu internarea numai dak nu i se poate administra medicatia dar refuz total izolarea mai ales dak acel pacient asculta totusi de cineva si aici vb iarasi de situatia mea. Pe mine ma asculta si facea tot ce i ceream.Sa si ia medicatia si sa nu mai intre in conflict cu personalul si cu familia ei.Ajung la ce am spus mereu ca si iubirea face miracole.Multa dragoste si intelegere.

sad2. Se intelege ca in situatia ta cand s-a luat decizia daca sa o internezi fortat... sotia-prietena ta se afla deja la izolare si ai mutat-o la un salon cu pacientii mai cuminti cum spui tu. Adica eu inteleg ca ea deja se afla internata deci nu mai inteleg in final unde se mai punea problema internarii fortate. Eu prin internare inteleg ca nu doarme acasa ci la spital unde este supravegheata de medici si se fac analize. Nu stiu ce intelegi tu prin internare. Cat despre fortare se refera la faptul ca este sau nu cu acordul pacientului si nu gradul de izolare al acestuia daca este legat sau nu de pat sau ce companie are in camera. Cred ca aici avem o confuzie. Cat despre dragoste si intelegere... asta e o reteta buna pentru ameliorarea bolii... nu stiu daca face minuni. Am sperat ca si tine la un moment dat si am pus in pericol sanatatea sotiei mele. Am considerat ca incet incet si cu multa dragoste si intelegere cum spui tu... se putea renunta la medicamente... dar a fost o iluzie si asta deoarece nu poti sa eviti expunerea la stress... si acesta declanseaza din nou boala la prima ocazie... deoarece dragostea si intelegerea nu pot sa suplineasca sensibilitatea excesiva a bolnavilor cu tulburari afective. Posibil sa accepti faptul ca e nevoie sa se ia medicamentele respective toata viata cu perioade in care se mai scade doza sau invers... dar in nici un caz renuntare totala. Eu iti urez succes sa reusesti ca sotia ta sa se vindece de tot si dragostea ta sa faca miracole... dar sa ai grija totusi sa nu gresesti ca mine. De fiecare data cand sotia a reluat Zyprexa a fost cu un pret - kilograme in plus care se dau jos in ani de zile. Plus faptul ca a intrat in criza expansiva si atunci era sa isi piarda serviciul. Eu unul am incetat sa mai cred in minuni si sunt multumit cu ceea ce este acum. Mai degraba am invatat cu fiecare experienta sa stiu ce sa fac si sa o cunosc mai bine pentru a lua deciziile cele mai bune in acele momente cand ea are nevoie de mine. Si pentru asta nu am nevoie de minuni ci numai de logica si devotament pentru a invata din greseli. Deocamdata asta functioneaza la noi in casnicie. Numai bine G.

Nu sunt de acord cu oprirea tratamentului dupa cum am mai spus am incercat fara tratament si nu s a putut.Cat despre Zyprexa cu Dumnezeu inainte e foarte bun cel putin pana acum si sunt sigur cao sa avem o rpoblema cu kg. E insarcinata dar o sa devina o problema cand o sa incerce sa slabeasca si o sa observe ca nu prea poate.Dar pt asta deja ne am luat masuri de precautie cel putin incercam psihoterapeutul care o ajuta si crede ma ca o face destul de bine sa depaseasca partea cu kg si grija pt sanatatea copilului dar din pacate stresul nu poate fi scos in totalitate. Ca sa explic mai bine cum a fost cu internarea. Eu nu am fost de acord cand actuala mea soacra a luat decizia sa o interneze fara acordul sotiei mele.Au luat o de langa mine cu forta si pt a nu amplifica situatia si pt nu mari stresul nu m am impotrivit.Dar cand am fost la ea la spital si am vazut ca in loc sa o interneze intr un salon normal deoarece ea nu era violenta cel putin nu in prezenta mea au dus o direct la izolare.Iar dak a devenit violenta a fost datorita lor ca nu au stiut cum sa procedeze.Eu si familia ei suntem vinovati pt starea ei de atunci.Famiia ei a insistat sa avorteze si eram obligat sa le fac jocul inca nu era pe numele meu.S a luptat chiar si cand era la izolare cu tot sufletul sa nu i fie luat copilul.Acum ma rog in fiecare zi copilul nostru sa fie sanatos si ea sa si gaseasca linistea sufleteasca.Nu am sa renunt indiferent ce se va intampla si chiar dupa cum ai spus tu glady chiar dak va fi nevoita sa ia tratamentul toata viata care e cel mai important pt ea pt sanatatea ei. Ai dreptate nu poti rezolva problemele lor afective numai cu iubire si intelegere au nevoie mare de medicatie iar ce putem noi sa facem e sa fim alaturi de ei sa i sprijinim si sa i intelegem inidiferent de starea lor.

Poate era mai bine sa fi asteptat sa te casatoresti cu ea si apoi sa faceti un copil daca ea isi dorea acest lucru. Ce a fost a fost. Sa inteleg ca ai conflict in continuare cu familia ei dar deocamdata le pui piciorul in prag. Se va adauga si copilul care oricat de sanatos si cuminte ar fi si iti doresc sa fie asa... tot va fi un element de stress suplimentar. Nu stiu cum ai sa te descurci singur dar banuiesc ca ai o strategie pusa la punct si resurse financiare. Altfel va trebui sa faci compromisuri si sa accepti din nou ca familia ei sa intervina in viata voastra pentru a o ajuta atunci cand tu vei fi plecat la munca. La mine situatia e diferita. Eu am copii mari din prima casatorie... intre 17 si 21 de ani... si sotia actuala nu doreste sa faca un copil si eu ii respect decizia cu toate ca mi-as fi dorit pe undeva am ajuns si eu la concluzia ca e mai bine fara copii in situatia actuala si i-ar dauna mai mult decat ar ajuta-o. Probabil fata mea de aproape 21 de ani o sa imi faca un nepotel si o sa avem atunci si copil mic in vacante etc. oricum ea traieste in Canada in timp ce eu incerc sa ma acomodez in Romania... ceea ce nu se va intampla asa curand. Si copiii mei au iesit neplanificati si daca s-ar face o statistica probabil ca asa ajungem majoritatea pe lume... si nu ne da nimeni posibilitatea sa alegem daca dorim sa fim nascuti sau daca dorim sa avem parintii pe care ii avem...

E imposibil ca familiile sa nu intervina dar am impus o limita toate deciziile doar noi le luam.

Mda... si eu am impus limite si nu a fost usor... socrul este un cocos dictator si orgolios... are si background pt asta... si a fost foarte dificil sa gasesc un limbaj comun aproape am sarit unul la beregata celuilalt mai ales la inceput cand nici eu nu aveam drepturi asupra sotiei si credeam ca vrea sa o interneze cand nu era cazul. Oricum nu ne potrivim deloc spre regretul meu si singurul lucru care il face sa ma suporte este faptul ca isi iubeste singura lui fata si stie ca o afecteaza un conflict cu mine... fapt pe care il apreciez... si nimic mai mult... nu pot sa fiu ginerele pe care si l-ar fi dorit si acela care ii era cu siguranta mai drag pentru ca se potrivea mai bine la caracter cu el a fost cel care a parasit-o pe fiica lui cand a vazut-o bolnava. Stii... si mie imi spune socrul ca nu se baga in casa noastra in deciziile noastre dar asta atunci cand aceste decizii ii sunt pe plac. Pe altele incearca sa le faca pentru mine si sotia indirect sau in lipsa noastra si apoi invoca motive de genul ca nu eram acasa sau in oras de parca nu exista telefon si mobil. Dar altfel am conflicte pentru acele decizii care nu ii plac si daca el le afla mai devreme incepe cu metoda persuasunii... gen tu poti sa faci asa dar eu zic ca ar fi mai bine asa... spun ca am inteles si are dreptul la opinia lui... dar dupa aceea el continua si iar continua sa spuna acea opinie... sau incearca sa promita pielea ursului din padure ca sa obtina ce vrea el sau metoda ducerii cu zaharelul... Eu nu pun botul la nimic... din pacate sotia nu este atat de puternica si cu toate ca a vazut ca in final am dreptate eu... ea sufera din cauza acestor conflicte... dar nu am ce face deoarece nu vrea sa ne traim viata noastra separat de parintii ei... si eu am totusi limitele mele oricat incerc sa impac capra cu varza uneori nu se poate... noroc ca am o soacra de treaba cu care ma inteleg bine si mai tempereaza pe domnul cocos... nici cu maica-mea nu imi este rusine... e departe si e bine ca e asa... este foarte dificila... a dat-o peste cap pe sotia cand a venit pe la noi... asa ca vizitele scurte sunt cele mai placute sau si mai bine deloc... tatal meu e alaturi in cimitirul de langa casa de vreo 30 ani... frati surori nu am nici eu nici sotia... nu stiu daca sa ma bucur sau sa regret... depinde ce ar fi fost...

Ce pot sa spun.Cu soacra mea sa zicem ca am probleme deoarece nu e de acord cu hotararile si metodele pe care le luam impreuna cu psihologul pt binele sotiei deoarece o afecteaza direct pe ea. pe soacra Dar in rest se straduieste sa nu i faca rau sotiei dar de multe ori uita si sare calul si trebuie sa arat unde ii este locul nu prea ii convine dar stie si e constienta ca greseste dar nu mai poti sa schimbi un om la 50 de ani.Incerc sa nu arat sotiei ca ma afecteaza mai ales ca are un obicei sa instige si sa incerce sa si impuna punctul ei de vedere.Am trecut peste faza asta si incerc sa ignor tot ce incearca si sa refuz cu zambetul pe buze tot ce consider eu ca ne invadeaza spatiul mai ales pe al sotiei deoarece spre deosebire de perioada cand sotia statea la ea acasa acum la mine are spatiul ei pe care nu l invadeaza nimeni unde poate sa faca numai ce si doreste ea. Pentru asta trebuie sa le multumesc a lor mei care se straduiesc sa nu si faca simtita prezenta in teritoriul ei deoarece au vazut si ei cat de greu ne a fost cat a fost internata.Au ramas profund socati si de aceea chiar dak la inceput nu prea erau de acord au inteles si ei ca e o femeie extraordinara care merita toata iubirea din lume si toata fericrea posibila care ar putea exista vreodata.Incerc sa i ofer tot ce nu a avut adica libertatea locul ei spatiul ei ceva ce este al ei si numai al ei in care sa hotarasca ea si nu mai ea sau bineinteles impreuna dupa caz ii place sa luam deciziile impreuna

Cu riscul sa te supar o sa te contrazic din nou. Cineva care nu a avut niciodata libertate cu adevarat oricum nu stie ce sa faca cu ea atunci cand i se ofera si de fapt o va considera limitata. Mi se pare mai degraba o definitie teoretica sau utopica a unui spatiu din casa deoarece in practica nu cred ca poate face absolut orice doreste in spatiul respectiv. Daca acel lucru te deranjeaza pe tine sunt convins ca intr-un fel sau altul ai impune compromisuri. Probabil te referi la faptul ca o lasi sa aranjeze mobila in camera respectiva sau sa aleaga culoarea perdelei si unde sa tina hainele sa stea pe pat daca are chef sau pe fotoliu etc. Daca ar asculta insa o muzica ce tie nu ti-ar place deloc sau ar invita acolo prieteni si prietene pe care tu nu ii suferi sau care fumeaza beau sau nu mai stiu ce nu cred ca ai accepta acea libertate... De aceea eu ma feresc sa definesc libertati. Consider ca prin actul de casatorie ne-am asumat nu libertati ci obligatii. Avem obligatia sa tinem cont unul de celalalt. Eu nu am libertate sa fac ce vreau si nici sotia mea. Guvernam impreuna si democratic. Toate deciziile se iau de comun acord. Nimeni nu ia o decizie fara celalalt cu exceptia sa isi cumpere sa spunem un sandwich sau un ziar adica decizii minore. Surprizele care depasesc un buchet de flori sau o ciocolata sunt de asemenea evitate. Cadourile ni le cumparam in comun. De fapt banii ii administram in comun fie ca e vorba de cumparaturi sau depozite la banca sau schimbare valuta sau excursii si niciodata nu se pune problema banii mei sau ai tai. Fiecare are drept de veto daca nu se ajunge la compromis in urma negocierilor dar de obicei nu se ajunge la asta. Oricat ti se pare de bizar asta functioneaza foarte bine la noi in casnicie. Ofer ceea ce mi se ofera si pretind ceea ce mi se pretinde si reciproc. In majoritatea cazurilor ceea ce imi doresc este si ceea ce vrea sotia mea si invers deoarece gandim pe aceeasi lungime de unda ne plac aproximativ aceleasi lucruri si ne displac cam aceleasi lucruri. Deci libertatea la noi se poarta in doi. :

Acum 12 zile mi a nascut sotia si cel putin deocamdata copilul e bine.Doar ca a avut icter asa cum au toti copii dar ceva mai pronuntat si un suflu sistolic la inima dar dupa cum au spus medici majoritatea copiilor se nasc cu astfel de probleme.E bine, e voinic a avut 3.300 la nastere si a scazut cum e normal 150 de grame la inceput acum a crescut la 3.500 si deja este foarte vioi si mofturos, normal e obisnuit ca in burtica mamicii unde a avut parte de toate facilitatile. ma rog la Dumnezeu sa fie bine si el si mamica care s a comportat miraculos in spital fiind cea mai echilibrata.

Sa va traiasca bebelul si sa va bucurati de el.

Ma bucur nespus cand aud ca se intampla si lucruri bune. Un copil este un miracol de la Dumnezeu si venirea lui pe lume este un semn bun care o va ajuta pe sotia dumneavoastra. Sa va traisca sa creasca frumos si sanatos.

Multumesc din suflet si e adevarat, acest copil este o minune deoarece mamica s a luptat pana in ultima clipa ca el sa traiasca atunci cand hienele, lasii care incercau sa fuga de responsabilitate au incercat sa o convinga sa dea copilul afara.Sunt fericit ca medicii nu au acceptat mai ales atunci cand eu nu aveam nicun drept sa iau vreo hotarare pt ea.Acum sunt sotul ei si doar eu decid dak doamne fereste mai are vreun episod psihotic.O iubesc enorm si numai Dumnezeustie cat ii sunt de recunoscator pt tot ce a facut pt mine.Multa iubire si intelegere.

Stimata Dna Doctor,
nici nu va dati seama cat de bucuroasa sunt ca ati reaparut pe forum. Am sperat mult sa scrieti din nou.
Am scris ceva mai sus de sora mea care este intr-o perioada extrem de grea, situatia nu face decat sa se inrautateasca din zi in zi, si ceea ce este cel mei grav, este faptul ca mama mea continua sa spere ca in sfarsit va intelege si va accepta sa mearga la doctor de buna voie, nu-si da seama ca e tocmai boala cea care nu-i permite sa judece limpede. Deliriile ei deja sunt din ce in ce mai violente, nu-l vrea decat pe acel individ, nu vorbeste decat despre el, si in plus ne acuza ca nu ne ducem sa-l aducem pe asta legat la ea si sa-l obligam s-o faca bine.
Vroiam sa va intreb daca Dvs profesati in Bucuresti, mi-am dat seama ca sunteti foarte priceputa si ca stiti exact despre ce vorbiti, dar mai mult de atat, mi-am dat seama ca vorbiti nu numai din punctul de vedere al specialistului, ci in primul rand al omului care intelege chinurile prin care trec persoanele care sufera de asa ceva, de aceea as vrea sa stiu daca o putem aduce pe sora mea la Dvs.
Va rog, astept un cuvant din partea Dvs.
Multumesc,
Mara

va rog sa ma scuzati, nu stiu ce am vazut eu pe forum, am deschis sìfereastra si m-a dirijat la un mesaj al Dnei Doctor, nu m-am uitat la data, asa ca am fost convinsa ca in sfarsit s-a reintors.
Inca o data scuzati neatentia.
Mara

Buna seara,
Fata mea este internata in spital de psihiatrie de 3 saptamani deoarece se presupune a fi avut un episod psihotic. Totul a inceput intr-o seara de sambata cand a iesit la o cafea si un suc cu un amic. De atunci a spus ca aude voci si vede totul pe dos.Era foarte nervoasa fuma foarte mult multa cafea si nu putea dormi noaptea. La incceput am crezut ca este foarte stresata fiind in sesiune dar pe urma a inceput sa aibe halucinati vazand ingeri si auzind voci care o duceau intr-o stare de anxietate.Ea afirma ca a consumat involuntar drog(ca ar fi drogat-o amicul prin cafea).
intrebare: Daca dupa prima doza de drog se poate ajunge la un episod psihotic? Cat timp dureaza un episod psihotic avand in vedere ca ea are 20 de ani?
Va multumesc anticipat.

Nu prea as crede ca se poate ajunge la episod psihotic dintr-o singura doza, dar evident nu o pot spune cu certitudine. Poate fiica Dvs lua asa ceva de mai mult timp, cine stie? ceea ce sunt sigura este ca drogurile, in special LSD pot duce la halucinatii puternice deoarece actineaza asuora sistemului nervos central.
ce pot sa va spun in aceste momente, cel putin fiica dvs a acceptat internarea si tratamentul, o sa trebuiasca sa duceti munca de lamurire cu ea ptr continuarea acestuia. si sora mea a acceptat in aprilie o prima internare, dar o data acasa nu a mai luat nici un fel de medicamente, deliriile s-au accentuat si din apisod spihotic cum a fost diagnoisticat a ajuns la nucleu psihotic. important este deci ca ea sa continue tratamentul.
este o tragedia prin ce treceti, va doresc din suflet ca fiica dvs sa inteleaga ca trebuie sa ia medicamentele si mai ales sa accepte faptul ca este bolnava si ca acest tratament va dura mult mult timp. va spun din proprie experienta ca este groaznic.
eu inca mai sper ca totul sa fie o gluma grosolana, astept dintr-un moment intr-altul ca sora mea sa inceapa sa rada si sa imi spuna ca a fost numai o joaca, ca si cand ar fi interpretat un rol, ca a vrut sa se distreze un pic pe seama noastra, si imediat sa redevina cea care a fost odata iesita din pielea personajului.
eu dupa luni de zile inca nu reusesc sa inteleg cum de sora mea care a avut mintea cea mai limpede si judecata cea mai puternica dintre noi, i s-a intamplat asa ceva, asa ca desi nu vreau sa va sperii, va spun ca va trebui sa va innarmati cu atat de multa rabdare incat nici nu va dati seama, o sa aveti nevoie.
mult curaj doamna Dorutza si numai bine.
Mara

Va multumesc pentru aceste vorbe. am avea nevoie de mai multe sfaturi pentru ca suntem intr-o situatie groaznica. Stiti cumva cat poate dura acest episod? Fiica mea e internata de 4 saptamani in carefamilia e ingrozita si nu stiu cum o putem ajuta.
va multumesc din suflet

Stiu cat poate fi de groaznic si-mi pare rau ca trebuie sa va vedeti copilul in acesta situatie. Dupa cate stiu eu episodul psihotic are o durata in general de trei luni, dar s-ar putea sa ma insel. desigur trebuie tratat, si uneori durata tratamentului poate ajunge la un an, stiu ca va poate speria, dar ce va pot spune este sa nu pierdeti timp si sa nu lasati ca fata sa nu faca tratamentul asa cum trebuie, asa cum stim odata instalata boala este mult mai greu de invins.
Se pare ca in cele mai multe cazuri, daca este bine tratat episodul psihotic nu se mai reprezinta si nu va fi decat o urata amintire, dar daca nu este tratat adecvat si nu se are colaborarea pacientului lucrurile se complica si mai mult.
Desigur ca nici una dintre persoanele care sufera de asa ceva nu va accepta vreodata ca este bolnava, sora mea de exemplu zice ca un anume individ care apare des la tv si bate campii cu deliriile lui, i-ar fi legat energiile si inchis punctele chakra. acela este delitul ei, asa cum cunosc o alta persoana care zice ca pe ea de 20 de ani o urmaresc masonii. va dati seama.
Rolul familiei este fundamental, trebuie sa mearga toti pe aceeasi linie si sa nu se contrazica unul cu celalalt, sa nu va lasati impresionati de rugamintile ei, de insistentele ei, de amenintarile ei ca se sinucide daca are asa ceva. mama mea a refuzat sa o interneze fortat pe sora mea numai ca a amenintat ca se omoara daca o internam, este inconstienta stiu asta, si chiar daca o face din prea multa dragoste nu-i face interesele propriului copil. Asa ca nu faceti aceeasi greseala, trebuie facut tot posibilul sa ia tratamentul asa cum trebuie, si dupa ce va incepe sa-si revina si va relua contactul cu realitatea, exista o forma de tratament care nu va mai tine legata de luat pastile in fiecare zi. Exista niste injectii cu eliberare lenta, se fac doua sau una pe luna, depinde de la caz la caz, si pacientul este acoperit ca si cand ar lua medicamentele in fiecare zi. Treaba este ca se fac numai sub supraveghere si deci, la cabinetul medical.
Familia trebuie sa aiba multa rabdare, nu va suparati daca va insulta, daca tipa la careva, nu o contraziceti, nu o faceti nebuna, nu o faceti s se simta nebuna. stati langa ea si nu o lasati niciodata singura, nu se stie dintr-un moment intr-altul ce idei ii pot veni. Sora mea cu noi toti in casa a luat scaunul si l-a pus langa balcon sa se arunce. atentie si rabdare mare si infinita intelegere. O sa va vina, este si firesc, sa vreti sa fugiti, sa uitati de tot, mie inca nu-mi vine sa cred ceea ce se intampla cu sora mea, parca e un cosmar din care nu ma pot trezi. Dumnezeule de ce oare se intampla lucrurile astea?
Inca o data curaj si Dumenezeu sa va ajute
Mara

Inca ceva, acesta boala este a intregii familii intr-un anumit fel si nu numai a bolnavului insusi, deci trebuie luata ca atare. Cereti sa vorbiti cu psihiatrul fiicei dvs, daca putei intrati in psihoterapie, aaveti mare nevoie de un suport psihologic in aceste momente cand sunteti atat de fragili. Eu am norocul de a fi inconjurata de prietene psihoterapeute, si mai am si norocul sa traiesc in afara unde figura unui terapeut este privita altfel ca in Romania, si mai ales unde asemenea situatii sunt abordate in mod extrem de serios. trebuie sa colaborati cu psihiatrul ca sa stiti ce trebuie facut.

Pentru Mara Mara!Am si eu o intrebare !daca esti dragutza sa mi raspunzi!Care ar fi acel tratament care se bazeaza pe o singura injectie la o luna sau doua saptamani! eu urmez tratament cu zyprexa de 5 ani de zile, in fiecare zi! Dupa cum am aflat zyprexa se produce in America dar acolo nu se mai comercializeaza de 2 ani de zile din cauza efectelor adverse! nu as vrea sa sperii pe nimeni dar efecte adverse chiar sunt printre care cele mai grave ar fi decesul sau diabetul !poate imi raspunzi si mie despre ce injectii vorbeai ca dupa cum ai zis locuiesti afara din romania "unde asemenea situatii sun abordate extrem de serios" pentru ai propune si eu medicului psihiatru care ma trateaza!chiar ma gandeam sa i propun asa ceva pentru ca in ceva timp ma voi muta cu o fata si trebuie neaparat sa i ascund ca am avut probleme psihice deoarece in secunda urmatoare s-ar desparti de mine si nu vreau sa o pierd!Multumesc anticipat!

desigur nu stiu sa iti spun numele medicamentului, sunt insa asa cum am spus, injectii, mi se pare intramusculare, cu eliberare lenta, asta inseamna ca serul se eliberaza treptat in organism pana la epuizarea totala, dupa care este necesara o alta injectie.
Din mesajul tau am avut insa impresia ca intr-un anumit fel intentia era aceea de a ma "ofensa"oarecum, poate datorita faptului ca am spus ca traiesc in afara. Daca ai avut impresia ca intentia mea a fost aceea de a accentua acest fapt pot sa-ti spun ca te inseli, si din ce ai spus se intelege f bine ca mesajul era acesta. Te asigur insa ca nu este asa, daca ai fi citit ceea ce am scris despre situatia surorii mele ti-ai fi dat seama singur.
Fapt este ca sora mea refuza chiar si azi total tratamentul, si in Elvetia, unde rata persoanelor cu probleme psihice este destul de mare, exista aceasta forma de tratament tocmai ptr a usura tratamentul acestora. Tocmai de aceasta am intrebat si pe dr surorii mele daca si in Romania exista acest fel de injectii si mi-a spus ca da, dar ca se fac numai in ambulatoriu. Aceste injectii exista deasemenea si in Franta, Belgia, Italia, Germania si in nu stiu care alte tari.
Am vrut numai sa dau o informatie pe care am considerat-o utila, imi dau seama ca toti cei care scriu aici trebuie sa fie cel putin la fel de speriati pe cat sunt eu, ne luptam toti cu acelasi monstru din pacate.
Cand spuneam ca in afara acest gen de probleme sunt foarte serios abordate, ma refeream la faptul ca intr-un caz ca al surorii mele, in care o parte din familie, din nestiinta sau din inconstienta impiedica internarea pacientului, in momentul in care acesta devine un pericol pentru sine insusi este medicul de familie care poate cere sa fie internat, ca sa nu mai vorbim de psihiatrul care il trateaza.
Noua dr psihiatru unde sora mea a fost internata in aprilie, desi extraordinar de profesionala si capabila ne-a zis ca ea nu poate face nimic, nici macar in fata rezistentei familiei care nu face altceva decat sa lase sa continue acest calvar.
Ce pot sa-ti spun, intreaba pe dr tau daca practica aceasta forma de tratament, iti doresc sa se potriveasca diagnosticului pe care il ai.
Cat despre fata cu care vrei sa te muti, imi permit sa iti spun ca daca s-ar desparti e tine pentru un asemenea motiv, poate nu te iubeste atat cat ar trebui sa te iubeasca ca sa-ti ramana alaturi la bine si la rau.
Toate cele bune.
Mara

Dorutza62
Sunt o mama care, ca si dumnevoastra are aceleasi probleme cu fiul sau. La mine s-a intamplat anul trecut in martie. a fost internat la spit.Obregia din Bucuresti de 2 ori cate o luna cu o pauza de o saptamana intre cele 2 internari. Tratamentul prescris de medic (rispolept injectabil- facea o fiola la 2 saptamani) nu a dat rezultate si atunci am aflat de spit.Nifon la cca 30 km de Buzau. Aici este un medic de peste 70 de ani devotat trup si suflet bolnavilor. Tratamentul recomandat de acesta i se potriveste si starea lui este buna. Din septembrie 2008 la 2 luni dupa externarea de la Nifon a inceput sa lucreze. Mergem la contol la 5-6 saptamani. Ceea ce pot sa va spun este ca la aceleasi simptome, bolnavii reactioneaza diferit, iar medicamentele care se potrivesc unuia, altuia nu i se potrivesc. Eu am avut sansa, sa ma consult si cu d-na doctor Ileana Constantin care activa pe acest forum si din pacate vad ca din ianuarie nu mai activeaza. Trebuie insa, sa aveti multa rabdare si speranta ca problemele se vor rezolva. Daca cititi pe forum toate postarile mele, ve-ti vedea intrebarile mele catre d-na doctor si raspunsurile primite, poate unele va vor ajuta. Va doresc multa, multa sanatate si rabdare.

Si inca ceva.Este posibil ca problema cu drogul pus in bautura s fie doar in imaginatia ei.

V-as fi foarte recunoscatoare daca mi-ati da datele acestui medic de langa Buzau, chiar daca sora mea e din Bucuresti important este sa gasim pe cineva care sa o repuna pe picioare.
Inizial idea era aceea de a o duce la spitalul 9, dar acolo, nu stiu daca este adevarat, dar mamei mele i s-au povestit lucruri groaznice de tipul: ca pe pacienti ii bat chiar cei care trebuie sa aiba grija de ei, ca sa nu mai vb de faptul ca se mai bat si intre ei, ca urla tot timpul, ca ii tin desculti pe ciment, ca ingrijitoarele le fura mancarea pe care familiarii o duc si nu le dau nimic sa manance, ce sa va spun lucruri groaznice.
Sora mea acum este intr-o faza in care ameninta in orice moment ca se omoara daca o ducem la spital, zice ca ea are energii si nu e de medicamente problema ei, ca numai acel individ o poate salva si daca el nu vrea mai bine se omoara.
Mai are idea sa mearga la azil, unde sunt cei ca ea, ca ea oricum asa ramane. Deci prin prisma acestei idei, daca mi-ai da toate coordinatele despre acest dn dr va multumesc, la o adica o mintim ca este un azil si poate merge la Buzau, intre timp i se face tratament si se pune pe picioare.
Sora mea dupa prima internare in primul rand n-a mai facut convulsii, n-a mai uitat unde locuieste si a inceput sa recunoasca persoanele (a avut episoade cand nu stia cine e mama), dar o data acasa a refuzat tratamentul. Acum o luna a inghtit 46 pastile de rispen si a ajuns la urgenta unde i s-au facut spslaturi stomacale, iar acum este intr-o perioada de mare agitatie verbala, mai ales pe mine nu ma mai suporta ptr ca eu insist sa fie dusa la spital si-i alarmez pe toti din casa. Deci daca acest dr este bun noi am duce-o acolo.
Multumesc si numai bine si dvs.
Mara

Mara

Ti-as recomanda sa o internezi la Spitalul Militar Central Bucuresti... au conditii de lux de cand au renovat cladirea de vreun an de zile si au si doctori capabili. Dar intradevar, daca nu ai sprijinul familiei, nu vad cum ai sa reusesti asta, mai ales daca locuiesti departe, in Elvetia. Oricum vad ca iti iubesti sora tare mult... eu nu am frati sau surori si cand vad asta am unele regrete, pot doar sa imi imaginez cum ar fi fost sa am... desi exista si situatii invers...
Mi se pare ca ati scapat printre degete o situatie foarte favorabila sa o internati... spui ca acum o luna a ajuns la urgenta pentru ca a inghitit 46 pastile de rispen... Oare nu era suficient motiv sa fie internata atunci la psihiatrie? Eu am scris de mai inainte ca situatia ei e f grava din ce mi-ai descris. Oare ce asteapta familia? Ca ea chiar sa reuseasca sa se omoare? Si mai am o intrebare... cum a avut acces la asa mult Rispen... inseamna ca nici nu e pazita bine, desi ameninta ca se omoara. Sa aveti grija sa nu aiba la indemana in afara de pastile diverse obiecte taioase... pare genul... si internati-o ca nu merge altfel... parerea mea...

doru2007

Sotia mea ia Zyprexa de vreo 6-7 ani cu unele intreruperi si s-a dovedit a fi cel mai bine tolerat medicament pentru ea... se simte foarte bine cu ea si doarme bine... nu a mai ajuns internata in spital din anul 2005. Singurul efect advers a fost ingrasarea care s-a produs de fiecare data cand a reluat dupa intreruperi, desi a slabit de asemenea de fiecare data cand nu a mai luat. Psihiatrul ei a vrut sa ii scoata Zyprexa deoarece a vazut-o bine asa de mult timp, dar sotia nu vrea. Mai nou de vreo cateva luni endocrinologul i-a dat Novothiral deoarece i-a gasit deficienta la tiroida si de atunci a slabit cu toate ca ia Zyprexa si e foarte fericita ca e admirata si o incap iarasi hainele de dinainte. Cred ca ma duc si eu la endocrinolog...
Am citit pe net si se pare ca intradevar Zyprexa sporeste riscul sa faci diabet, dar cei care au murit a fost practic din cauza ca au intrat in coma diabetica, deci dupa ce au facut diabet. Ce pot sa spun este ca in viata uneori ne asumam riscuri in marje acceptabile. Sotia face analize la sange o data la cateva luni si nu s-a observat sa aiba o glicemie peste normal. Totusi e o idee buna sa ii tai portia de ciocolata si sa i-o pap eu. :)
Referitor la fata de care te ascunzi... subscriu la ce ti-a spus Mara... probabil nu te iubeste suficient daca te-ar parasi pentru asta... dar poate ca nici tu nu ai intentii serioase si atunci vrei doar sa te bucuri o perioada de relatie, in care caz ai nevoie de o solutie de moment... oricum solutia cu injectii mi se pare exagerata, eu nu vad de ce nu poti sa gasesti un moment in care sa iei pastilele fara sa fi vazut sau unde sa le ascunzi prin casa.

Pentru Mara: Imi pare rau ca ai interpretat asa, sa stii ca intentia mea nu a fost de a jicni si mai exact de a cere un sfat! Nu am nimic cu romanii care locuiesc afara din tara, din contra bravo lor, poate cu o usoara invidie te-am vazut pentru faptul ca eu nu m as putea stabilii altundeva(sau mi ar fi mult mai dificil in a ma adapta acolo).Mersi oricum pentru ca ai raspuns si inca o data iti spun bvo tie pentru ca nu esti in Romania!Pt Glady:parintii mei amandoi au diabet, deci pe undeva riscul de a fi predispus si eu la boala aceasta este mai mare, asta ar fi principalul motiv pt care as renunta la zyprexa, faptul ca nu ma iubeste suficient prietena se prea poate dar sunt absolut convins ca si ar gasii pe altcineva daca ar stii trecutul meu(ma refer desigur la problemele psihice) si nu o pot condamna pentru asta...nu este adepta pastilelor recurge la ele doar in situatii exceptionale, evita pe cat posibil in a consuma medicamente de orice fel(e mai naturista de felul ei), cum ar putea accepta ca eu sa iau pastile in fiecare zi?Altceva as dori sa te intreb, bineanteles nu esti obligat sa mi raspunzi!daca stii ceva in sensul ca, dar sa ti zic mai bine cum a sunat diagnosticul meu:Episod depresiv sever cu simptome psihotice.Vroiam sa te intreb daca acest tip de boala se incadreaza la un anumit grad de handicap si daca da care ar fi acela? Multumesc anticipat!

doru2007

Si eu evit medicamentele alopate, dar uneori natura nu are solutii sau noi nu le-am gasit sau sunt prea slabe, asa ca nu avem ce face. Dupa o anumita varsta mai toti ajungem sa luam vreo pastila, fie aia si numai un corector de aciditate la stomac.
Referitor la intrebarea ta despre gradul de handicap, raspunsul e ca nu ma pricep. De ce ai crezut ca as fi eu in tema sa stiu asta? Nu am nici o tangenta cu medicina decat ce mai citesc si eu sau aflu ca si tine de la altii. Cred ca raspunsul il poate furniza un doctor de medicina muncii. Dar in cazul tau nu cred ca logic vorbind se poate stabili un grad de handicap, deoarece diagnosticul specifica cuvantul EPISOD. Eu cred ca asta implica faptul ca nu ai un diagnostic definitiv. In alta ordine de idei nu cred ca ti-ai dori sa fi scos la pensie pe motive psihice... nu stiu in ce masura se acorda grad de handicap pentru asa ceva si ce bani de supravietuire o sa ai. Traim in Romania etc...

Mersi pentru raspuns!Au fost cateva momente cand am fost deprimat si recunosc ca mi-a trecut prin minte si sa ies la pensie dar mi-am zis ca trebuie sa lupt! oricum nu te intrebam pentru asta! daca am fost sincer o sa fiu in continuare, te am intrebat pt ca sunt firme care fac angajari pt persoanele cu handicap, ma gandeam sa incerc si eu sa obtin un astfel de job(part time ar fi cel de-al doilea simultan)! in prezent starea de sanatate este buna, doctora care ma trateaza este multumita de recuperarea mea si ma incurajeaza mereu! am intrat in paine de 3 ani de zile, am schimbat cam des locul de munca dar satisfactia cea mare este ca am reusit sa profesez in specializarea pe care o am!