Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

Extrem...nici nu iti dai seama cata putere si rabdare o sa descoperi ca ai.crede-ma, eu am un an si jumate si deja m-am obosnuit.te intareste Dumnezeu si te ajuta sa treci peste orice.curaj si cauta persoane care te inteleg cu adevarat, astfel de pers te ajuta sa mmergi mai departe.

Extrem.
E mai greu dar trebe sa trecem peste, asa am patit si eu dupa o perioada buna am avut o recidiva naspa rau cred ca 4 zile am fost la pamant dar uite k astazi a fost mai ok. Deci se poate :)
mogdyyy concediu placut.


O seara buna.

Intru mai rar pe aici din lipsa timpului. Va spun ca sunt foarte bine. Nu mai am niciun simptom de anxietate. Sfatul meu ptr toti este, incercati sa ignorati aceste lucruri, nu va mai ocupati mintea cu ele, stiu ca este mai greu dar veti reusi. Contracarati aceste ganduri cu altele pozitive, mintea e construita ca in orice moment sa gandeasca ceva, ea nu sta in stand by, deci numai ganduri pozitive. Veti observa ca dupa un timp toate simptomele vor disparea. Va doresc sa fiti bucurosi, chiar daca traim intr-o lume cu probleme. Viata e scurta si trebuie traita frumos. Va scrie un apicultor care in aces an a scos 0 kg de miere, dar aleg sa indulcesc viata cu ganduri nobile si pozitive. Va imbratisez pe toti.

Merci, "pcristi" !
Sper sa fie ok...
Popik, multe salutari si multumim de incurajari !

pt.ronicolle si pccristi
va multumesc pentru incurajari !!!
cum faceti voi fata la starea asta continua de ameteala? cum o puteti ignora??

Extrem.

Destul de greu fac fata dar incerc sa merg inainte desi parca stau sa cad la fiecare pas. Nu o am mereu, ieri nu a fost prezenta si nici astazi pana acum spre seara. Dar nu am ce sa fac. Eu iau si tratament dar e doar a 2 zi deci am sperante ca voi scapa de ea.

pccristi, ce pastile iei?.mi-a fost frica sa merg la psihiatru tocmai pentru asta, nu stiu de ce dar nu am incredere in pastile :(

Sunt si eu alaturi de voi anxiosilor...sau voi sunteti alaturi de mine ca eu sunt veterana..am peste 22 de ani de anxietate, depresie, atacuri de panica sau spasmofilie.Eu am mai scris pe forumdar mi am pierdut parola asa ca am fost nevoita sa mi fac alt cont.Azi a fost o zi ploioasa la noi in Bucovina si in general in asa zile mi e rau.dureri in tot corpul, cap greu si somn olenta...dar spre surprinderea mea mi a fost binisor.Eu iau dimineata juma de magne cu b6.si seara juma de eurovita cu ginkgo.In decursul acestor ani am testat multe antidepresive, altele mi au facut bine, altele rau dar in prezent cand imi simt capul foarte greu iau un pic de cimbalta si cand sunt mai obosita si imi tremura nervii in mine mai recurg si la cate un sfert, juma de anxiar, bromazepam, rivotril...dar cum am spus, doze mici astfel sa nu mi dea dependenta.M am si obisnuit cu starile astea, tot timpul simt niste sageti care pleaca din creier spre inima si stomac sau mai bine zis caniste impulsuri.tot timpul imi tremura inima si stomacul.Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca sunt in viata.Vad ca multi dintre voi plecati in concedii.daca ajungeti prin Bucovina sa nu ma ocoliti.sanatate maxima la toti

Seroxat(iau doar seara juma de pastila), anxiar la nevoie si psihoterapie, magne b6 si speranta. Am mai luat o luna sunatoare dar am renuntat. Nu stiu ce sa zic eu sunt la inceput de drum, doctora a zis sa iau minim 6 luni tratament. Eu zic sa mergi nu ai nimic de pierdut decat sa fiu zombi in fiecare zi...eu unu sunt o persoana foarte activa si chiar asa am incercat sa ies dar e greu cu ameteala.
Mir2211 ai incercat cam tot ce era posibil? Imi pare foarte rau sa aud ca la tine nu functioneaza nimic si chiar te invidiez ca faci fata cu brio de atatia ani.

Eu una am incercat medicamente de la psihiatru doar o luna(xanax) si doua zile (xanax+zoloft) si le-am lasat.Cateodata regret catodata nu regret dar ma bucur ca am incercat multe metode de a scapa de aceste senzatii si in mare parte am scapat.Am incercat si naturiste si terapie bowen, psihoterapie plus exercitii de relaxare, carti citite, documenatre si filmulete vazute dar cel mai mult m-a ajutat sprijinul sotului si faptul ca m-am mentinut tot timpul ocupata.Nu trebuie sa stati in pat sa va plangeti de mila sau sa va lasati dusi de ganduri.Eu momentan sunt casnica dar va zic ca seara sunt mai obosita decat sotul meu.nu stau nici o clipa toata ziua.
Starile de panica s-au redus f mult, din fericire eu nu am avut prea multe simptome gen ameteli, inepaturi, senzatie de sufocare, frica de a iesi din casa sau multe altele.F rar ma lua cate o ameteala dar din cate am observat au disparut dupa o cura de calciu, vit b complex si magneziu.Asa ca daca apare cate o stare de panica odata la cateva luni stiu cum sa ma descurc.
Multe persoane au scris pe forum, multe dintre ele nu mai sunt pe aici dar sigur isi vad de viata lor fara probleme si sigur fara anxietate.Asa o sa fie si in cazul nostru numai ca trebuie sa avem rabdare, putere si incredere ca o sa reusim sa controlam anxietatea.Toate cele bune tuturor.

vacanta placuta mogdyyy
eu in locul tau as face o pauza de la forum pe perioada vacantei, sa uit de tot
eu sunt binisor, astept concediul
o zi buna tuturor

da, ronicolle, sa speram ca va fi bine...multe din persoanele care au scris pe forum au disparut, poate ca acum se simt bine...apar altii cu aceleasi simptome..nu-mi este clara calea de urmat, am citit atatea pareri: psihoterapie, pshiatru, vointa proprie...se pare ca fiecare trebuie sa-si aleaga singur calea.Am momente in timpul zilei cand sunt disperata, dimineata e cel mai greu, ideea ca trebuie sa fac fata senzatiei cumplite de ameteala si de irealizare..apoi am momente de bine, cand ma simt normala, nu ma mai gandesc la starea mea...dupa care revine anxietatea, ba imi amorteste un deget, ba toata mana etc..clar e ca revine...e al naibii de periodica :(
Mi-e frica de pastile...e o alta fobie dezvoltata in cadrul anxietatatii mele: imi doresc un creier limpede asa cum era candva, am impresia ca orice pastila mi-ar da o stare nefireasca, nu vreau sa fiu ametita sau molesita suplimentar...
Are cineva cartea Panic Away tradusa???

buna tuturor
astazi am avut o zi tare naspa
daca cineva mi ar fi povestit anul trecut starile pe care le am retrait eu astazi as fi spus ca are 'ceva la cap'
nici mie nu mi vine sa cred ce traiesc si gandesc si poate chiar am nevoie de ajutor, imi este frica ca nu o sa mi mai revin niciodata

sa vedeti tampenie si exagerare in mintea mea, sunt constienta ca este o prostie dar nu pot sa mi controlez gandurile si frica
ieri mi am muscat din gresala buza inferioara pe interior si astazi s a format o afta, o banala afta care mi a tulburat ingrozitor ziua, m am gandit numai la ea, ca daca nu mi trece, ca dc evolueaza spre altceva, m a cuprins nelinistea, lipsa de concentrare, capul ametit de atatea ganduri

ce s a intamplat in mintea mea de ma sperie orice prostie????nu vreau s fie asa dar nu pot sa mi controlez starile si mai ales gandurile, daca as ramane insarcinata, as muri de frica la fiecare simptom al sarcinii????

nu mai pot sa mi controlez gandurile anxioase de boala, stiu ca sunt prostii afectiiunile pe care le am, ca nu mi pun viata in pericol si cu toate asta ma chinuie gandurile anxioase

scapasem de ele de vreo 2 luni da uite ca la cea mai mica problema de sanatate se intorc si mi dau viata peste cap, parca nu a fost asa rau ca alte dati dar tot m a chinuit, mai ales ca s a intamplat din nou

imi tot spun in minte, nu te mai gandi, nu te mai speria, s a mai intamplat si in trecut sa ti musti buza si nici nu bagai in seama, anxietate te face sa gandesti asa, ignor o, tine ti mintea ocupata cu ceva, citeste o carte.urmareste un film

ce fel de anxietate este asta?sau este depresie??pt ca eu nu am simptomele fizice ale majoritatii
s a mai confruntat cineva cu asa ceva???pana in august anul trecut eram un om perfect normal, in viata mea nu am crezut sa trec prin asa ceva, sa mi apara gandurile asta anxioase, frica asta nejustificata, ratiunea sa mi spuna ca nu am nimic grav si cu toate astea mie sa mi fie frica, sa mi afecteze calitatea vietii

imi pare rau ca nu am urmat psihoterapia, pt m ar fi invatat tehnici de control al gandurilor cu toate ca nu cred ca poate cineva intra in mintea ta sa te faca sa gandesti altfel

acum imi este frica ca nu o sa mi mai revin niciodata, ca nu o sa pot sa scap de fricile astea nejustificate, nici nu stiu ce afectiune este asta si ce s a intamplat in mintea si sufletul meu anul trecut, la analize mi a iesit numai lipsa de magneziu, asta sa ma fi dat asa peste cap???

imi cer scuze dc descurajez sau sperii pe cineva, am avut o zi proasta

ceilalti va rog sa nu va descurajati, nu inseamna ca asa sunteti si voi si ca nu o sa mai scapati de nenorocirea asta

mai ales cei mai noi de pe forum

eu am avut si multe zile bunicele in care credeam ca mai am putin si scap

si inca ceva cu riscul de va plictisi

anxietatea mea nu a debutat cu ganduri anxioase, astea s au instalat mai tarziu, prin februarie martie
in august 2013 aveam niste stari de rau de nu ma puteam tine pe picioare, credeam ca am cele mai cumplite boli, gandurile si fricile au aparut dupa ce au scazut in intensitate simptomele fizice, cred ca m am speriat de starea de rau indusa la inceput si am ramas acum cu frica de boli care mi a afectat modul de a gandi, acum imi este frica de orice simptom de boala si asta imi afecteaza serios calitatea vietii pt ca raman setata pe asta si nu mai ma pot deloc relaxa

Imi pare rau santi ca iar ai intrat in starea de panica si sigur gandurile sunt amestecate iar incordarea este maxima.
Asa pateam si eu si sincer nu stiu cum as reactiona si acum daca m-ar durea ceva.In ultima perioada cand m-a mai durut cate ceva nu m-am panicat prea tare.Noi avem ipohondrie...teama de boli pe care o exageram destul de mult si ne gandim ca avem ceva graav de care nu o sa scapam.
Pe mine ma sperie cel mai mult durerea de stomac si raceala cu febra...si de ce???pentru ca prima data cand s-a manifestat panica a fost inr-o noapte in care am avut niste dureri groaznice de stomac iar de raceala mi-e frica pentru ca anul trecut inainte de nunta am fost racita o luna de zile, timp in care mai multi docotori si-au dat cu presupusul ba ca as avea nuj ce, ba ca as avea tbc...pana cand au ajuns la concluzia ca am pneumonie atipica.
cred ca ai inteles ideea.la el mai mic semn ca ar aparea durerea de stomac imi activeaza panica pentru ca stiu prin ce am trecut in trecut.Dar eu cred ca dupa o perioada lunga de timp in care nu o sa avem nici o problema de sanatate o sa uitam traumele prin care am trecut si nu o sa mai gandim asa negativ.
Tu te descurci foarte bine si stiu sigur ca o sa treci repede peste perioada asta.stii cum sa iti inlaturi gandurile si stii ca cea mai buna metoda de a nu te mai gand e sa iti ocupi timpul cu ceva.
stiu ca poti asa ca fugutza la treaba.pupici

multumesc pentru sustinere ronicolle
azi am fost mult mai bine, am muncit toata ziua si pe seara am fost si la o ora de aerobic
sunt obosita moarta dar este bine, asa nu mai am timp de gandit la prostii

ce o face mogdyyy la mare?cred ca isi incarca bateriile maxim

seara buna

Buna, draga mea, Santi !
Nu pot sa cred, ca te simti de rau, si sa te gandesti si la altii...
Esti o persoana de MILIOANE, SI-TI MULTUMESC DIN SUFLET !
Mi-ai spus ca sa nu mai intru pe forum in aceasta perioada, am incercat o zi, insa nu pot sta departe de toti cei pe care, desi nu i-am cunoascut si poate nu-i voi cunoaste niciodata real, mi-au fost de multe ori alaturi, aici, decat altii din preajma mea.
Incerc sa-mi incarc bateriile :). Au foat doua zile foarte frumoase si apa destul de buna pt baie (informatia e valabila si pt ronicolle), dar ma mai iau si pe mine gandurile...Dimi, a trebuie sa iau o juma de lexotan, ca sa am o zi mai buna, asa ca nici la mine nu-s toate roz. Dar nu ma las, asa cum nici tu, Santi, nu trebuie s-o faci ! Ne-ai incurajat de atatea ori... Poate daca vei merge si tu intr-o vacantza, vei observa daca se schimba ceva cu toate starile tale si atunci poti trage si niste concluzii.
Te pup, si vreau sa citesc numai de bine de la tine, de la voi, toti !
O noapte linistita, tuturor !

Salutare tuturor.

as vrea sa fac cateva remarci pareri personale la cele expuse pe forum in ultimele postari ale diferitilor utilizatori:

- nu cred ca stand si citind aici imprumutam din simptomele unuia sau altuia dar daca exageram este sa ne focusam fix pe starile de care vrem sa scapam si sa nu le mai avem, adica in loc sa ies sa stau afara la soare sau sa am orice alta activitate stau si ma focusez pe probleme, stari, simptome samd si asta nu poate fi prea constructiv nu?

- ca terapia cognitiv comportamentala functioneaza asta e cert dar nu cred ca e singura varianta prin care va puteti face bine, nu e de ajuns doar sa gandim logic si corect ci si sa actionam, in sensul de a indrepta ce e in neregula in viata noastra, acasa, la job, sa facem activitati, miscare, socializare, samd.

- faptul ca medicatia psihiatrica face mai mult rau decat bine - pt cei cu probleme ii poate ajuta si aici ma refer la cei cu psihoze, schizofrenie sau depresie majora, cazuri in care doar terapia psihologica nu e indeajuns

- sa nu uitam ca starile noastre sunt cat se poate de reale pt noi si nu doar in mintea noastra dar nu e ceva ireversibil, ci doar ceva ce ne face viata grea in momentul asta, ganditi-va ca daca am fi pierdut vreo mana sau picior pe alea nu ni le mai poate da nimeni inapoi orice am face

- intreba cineva mai sus daca e normal ca sa fie f nervoasa fiind anxioasa, cred ca raspunsul nu poate fi decat da, cand nu te simti bine si te consuma ceea ce se intampla cu tine si in mintea ta e normal sa fii irascibil, nervos, samd.

Cat despre mine o parte din simptome inca le mai am, nu zilnic, dar le port cu mine (presiunea aceea in cap, nu stiu cum sa o descriu, senzatia de strangere de gat, samd).

Acum merg in paralel cu antidepresive, sedinte la psiholog o data pe saptamana, bioenergie, incerc sa ma detasez, sa nu ma stresez, sa fac lucruri care mi fac placere samd. Daca nici asa nu o sa am rezultate pe termen scurt-mediu nu stiu ce sa mai zic...

Numai bine tuturor!

Cu rabdarea trecem marea.in orice situatie.va dau si exemplu.m-am angajat...yupiiiii.dupa 2ani de stat acasa si mers prin tot orasul dupa un loc de munca si dupa ce am ascultat criticile tutror cum ca am facut o facultate degeaba si stau acasa am reusit.singura, pe picioarele mele si cum m.a dus capul.
Va jur ca acum un an nici nu visam ca o sa am un loc de munca vreodata, ma gandeam ca o sa raman in starea de anxietate toata viata, ca o sa fiu o casnica plictisita de viata si speriata de bombe dar uite ca daca lupti reusesti sa faci ceva.
@gabone...sa stii ca ai dreptate...nu trebuie doar sa vorbim de schimbarea stilului de viata, trebuie sa si actionam.
Eu mi.am propus sa am mereu o activitate care sa.mi acapareze gandurile si chiar asta fac.de ex in mom acesta scriu pe tel si curat pastai :D si am si muzica data mai tare.si ce daca o sa.mi mai fie si rau.asta e..ce daca racesti o data asta nu inseamna ca nu o sa mai racesti si a doua oara.normal ca se mai intampla sa apara panica...traim intr.o lume agitata, e mult stres, multe probleme.important e sa fim sanatosi si sa avem persoanele dragi langa noi.
Santi cum esti, ti.ai mai revenit?

Salutare!
ronicolle felicitari pentru nou loc de munca. Eu nu mai servesc docamdata munca.
Eu am avut 2 zile bune sa zicem dar aseara nu am putut sa dorm si nici anxiar nu am vrut sa iau. Mai am de lucrat cu mersu pe afara..aici pe langa casa e ok ma descurc dar am plecat cu un prieten sa duc concediu medical la munca si nu mia fost bine deloc desi saptamana trecuta eram in stare sa plec oriunde singur :d maine o iau prin magazine mai aglomerate, , , , sa vedeti senzati acolo.
O seara buna.

Pcristi...nu te lasa, continua sa iesi din casa si de fiecare data cand reusesti "premiaza-te" cu ceva ce iti face placere.cumpara.ti ceva dulce ce iti place sa mananci sau un lucru de care ai nevoie.in asa fel ramai cu o amintire placuta legata de iesirea ta si nu mai asociezi plecarea din casa cu panica.
Sa nu crezi ca si la mn e totul perfect...ma mai iau si pe mn gandurile, mai ales ca am un loc de munca de acum si ma gandesc daca o sa fac fata si stiu cum e.am mai muncit vreo 6 luni acum mult timp in urma si stiu ca la inceput am fost foarte stresata.in fiecare zi aveam stomacul ghem, aveam o stare de incordare si neliniste da toate au trecut dupa o luna doua.
Asta e, trebuie sa mergem inainte, cu bine cu rau.

Multumesc pentru incurajarii ronicolle. Incerc docamdata am renuntat la psihoterapie fiind e prea departe de casa si nu am cu cine sa merg mereu. Trebuie sa caut unu mai aproape de casa. In fine la mine mai e si starea aia de rau daca erau doar ganduri cred ca ma descurcam.

Si eu am trecut prin toate starile urate de care vorbiti. Am avut de la simple fobii, la lesinuri de frica, atacuri de panica, anxietati si agorafobii. Nu puteam parasi casa fara sa fiu insotita de cineva si oricum nu pe distante mai lungi de permietrul in care locuiesc. Nu puteam sa dorm, mi-era frica si sa ma gandesc cum ar fi sa merg singura pe strada. M-am izolat de toata lumea si asta pentru aprox 5-6 ani. Viata intreaga era un calvar pentru mine. Am inceput sa caut vindecari, sa merg chiar la terapeuti si intr-un final m-am vindecat cu ajutorul credintei, iar acum am scris o carte ce cuprinde tot drumul meu de la iadul prin care treceam zilnic la vindecarea finala. Acum, la mai bine de un an pot spune ca nu mai am nici un simptom si ma simt mai bine ca niciodata si asta fara medicamente, terapii ori alte investigatii psihologice.
Cartea se numeste Din intunericul tulburarilor psihice, catre lumina vindecarii- Izabelle Grigoriu.
Nu e ca ii fac reclama, dar vreau ca toti cei ce trec prin ceea ce am trecut eu, sa afle ca exista vindecare mai ales prin credinta si sa nu se lase pacaliti de profitori care fac bani de pe urma nefericirii lor. Oricum cartea costa 12 lei.

Din intunericul tulburarilor psihice catre Lumina Vindecarii. Cum am depasit depresia, anxietatea, atacul de panica si agorafobia, trecand de la reiki, yoga si curentul new age spre adevarata credinta - Izabelle Grigoriu

...cele mai grele boli sunt bolile de nervi. Mor nervii şi te trezeşti slăbănog, tremurând de nu te mai poţi opri, sau bolnav la casa de nebuni. Nu e boală de moarte, dar nici leac nu are.

Şi cine distruge nervii?

Iată cine, spun doctorii: beţia, curvia şi bolile ei, mânia sau furiile şi supărările peste măsură. Deci feriţi-vă de acestea, că ele omoară milioane de firişoare (celule) nervoase, care nu se mai refac în veac. Toate celulele se refac, afară de celula nervoasă. - Părintele Arsenie Boca

"Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi."- (Psalmul 50:15). Nu trebuie decât să ne recunoaştem neputinţele şi să ne abandonăm în braţele protectoare şi pline de iubire ale Creatorului. De restul şi de minunile care ni se vor întâmpla, se va ocupa El. Eu sunt dovada vie! - Autoarea

Fragmente din carte:

'Sâ nu ceri sfat de la cineva care nu vieţuieşte ca tine oricât ar fi acela de înţelept. Ci mai bine arată-ţi gândurile tale unui om simplu, dar încercat în lucrurile acestea, decât celui ce vorbeşte cu înţelepciune, din cercetare şi nu din păţanie. ' -, bPărintele Arsenie Boca, Cărarea împărăţiei

...cartea aceasta se vrea a fi un manifest şi o pledoarie pentru întoarcerea la Dumnezeu şi totodată o atenţionare asupra bolilor şi nenorocirilor ce ne pândesc în momentul în care suntem departe de El.

Am încercat să evidenţiez problema tulburărilor psihice şi vindecarea lor cu ajutorul credinţei, dar şi al plantelor şi al schimbării modului de viaţă.

Scrierea aceasta a fost concepută asemeni unui manual de vindecare în care am adunat de la definiţii ale tulburărilor la cauze spirituale, fizice, biologice ori alimentare la poveşti de viaţă, povestea mea personală, tratamente naturale, rugăciuni şi terapii alternative, toate scrise în folosul celor care-şi caută leacul necazurilor lor.

în paginile următoare veţi găsi exemple dintre cele mai diverse din existenţa de zi cu zi, motivele declanşării bolilor, dar şi modul de vindecare al acestora, pornind de la cauzele exterioare, sentimentele şi trăirile din subconştient şi terminând cu terapiile, ajutorul plantelor medicinale, dietelor şi credinţei.

Sunt amintite diferite exerciţii fizice, de respiraţie, gândire şi alimentaţie, presărate cu citate şi învăţături din mari vindecători şi Sfinţi Părinţi.

Pe măsură ce parcurgeţi aceste rânduri, veţi găsi reţete de ceaiuri ce ajută la grăbirea vindecării, dar şi încurajări pentru iertarea şi eliberarea noastră şi a celor ce ne-au făcut rău într-un mod conştient sau inconştient.

Nu sunt uitaţi nici cei ce se luptă cu bulimia, anorexia, obezitatea, alcoolul, tutunul şi sunt îndrumaţi şi sfătuiţi chiar din propriile mele experienţe, cum să-şi învingă viciile care le fac atâta rău.

Sunt abordate subiecte dintre cele mai diverse, de la magie şi anihilarea ei, la tehnica reiki, yoga şi filosofia new-age, toate fiind testate şi trăite personal înainte de a descoperi ortodoxia - adevărata cale de vindecare sufletească şi trupească.

Povestesc despre fiecare stare de rău care nu-mi dădea pace, despre drumul meu spre vindecare prin cabinetele de terapii alternative, ori psihologice, dar şi despre visul meu cu Părintele Ilarion Argatu, care m-a ajutat şi mi-a arătat calea cea bună.

încurajarea practicilor ortodoxe, precum postul, spoveditul şi împărtăşitul sunt puse la loc de cinste, acestea făcând parte din vindecarea definitivă şi ajutând la găsirea echilibrului sufletesc şi la recăpătarea sănătăţii.

... iar eu, în calitate de fost bolnav, necredincios şi absolvent de psihologie, fost practicant al terapiilor alternative şi un neînsetat cercetător asupra vindecărilor eficiente, vin şi prezint prin intermediul acestei cărţi o multitudine de opţiuni şi metode care duc garantat la efectul dorit, dar reamintesc totodată că singurul Doctor al trupurilor şi al sufletelor este numai Dumnezeu. Fără El, celelalte rămân iluzii!

Suntem prizonierii propriei noastre minţi şi cu cât ne zbatem să evadăm, ne scufundăm ca într-o mlaştină în întunericul ei. Creăm fantasme şi ne punem piedici, căzând în propriile noastre capcane.

Fugim de o realitate urâtă, într-o lume imaginară, mult mai înfricoşătoare, pe care n-o putem controla şi astfel rămânem captivi între două lumi ce nu ni le dorim, agăţându-ne de orice viciu ori superstiţie care ne-ar putea ajuta să supravieţuim în iadul pe care singuri ni l-am creat.

Ne hrănim demonii ce nu-i putem stăpâni şi căutăm în disperare metode de exorcizare a lor, în speranţa ca noi să redevenim acele fiinţe sociale, oameni normali, asemeni celor din jur, precum ne sunt prietenii, colegii, cunoştinţele, persoanele pe care le admirăm, uitând de fapt că este nevoie să ne stăpânim doar umbra, partea aceea întunecată dinăuntrul nostru, păcatele ce au creat răul şi urâtul din viata reală, să ne acceptăm şi să ne cunoaştem pe noi în primul rând iar apoi să înţelegem că toţi ceilalţi sunt asemeni nouă, cu bucuriile şi tristeţile lor, cu traume şi neîmpliniri, cu întunericul bine ascuns sub diferite măşti ale normalităţii...


CUPRINS

Introducere - Suntem prizonierii propriei noastre minţi / 5

Cauzele tulburărilor psihice

Cauzele sociale ale tulburărilor psihice / 9

Părinţi neatenţi la nevoile şi trăirile copiilor / A fi klumea! / Marginalizarea / Necredinţa / Sărăcia. Goana după avere, uitând de chemarea inimii / Eşecul sau nereuşita / Greutatea corporală / Pierderea celor dragi / Frica. Stresul. Grijile. Ura

A fi tu însuţi (povestea terapeutică 1) / 31

Stabilitatea poate însemna a nu mai fi tu însuţi (povestea terapeutică 2) / 30

Povestea mea. Rătăcirile mele

Povestea mea / 33

Visul cu Părintele Ilarion Argatu - începutul vindecării mele / 43

Părintele Ilarion Argatu despre îndepărtarea vrăjilor / 44

Taina Spovedaniei / 48

Reiki sau cum ajungi 100% sfânt! / 51

Yoga sau cum ajungi supraom! / 58

Proorocii mincinosi - cum îi recunoastem? / 59

Mişcarea New Age si vrăjitoria / 63

Psihologii / 71

Tulburările psihice - cauze, manifestări, remedii

Depresia - expresia lipsei de iubire şi a dorinţei de a trăi / 76

Anxietatea - frica de un pericol inexistent / 95

Tulburarea bipolară (depresia maniacală) / 103

Atacul de panică / 105

Agorafobia - frica de spaţii deschise / 107

Claustrofobia - teama de spaţii închise sau aglomerate / 111

Bulimia - mâncatul excesiv / 112

Anorexia - refuzul de a mânca / 116

Alcoolismul. Părintele Arsenie Boca despre alcool / 120

Fumatul / 123

Reţete din natură

Legătura dintre stomac şi creier! / 125

Sucurile şi hidratarea creierului / 126

Reţete naturale (plante în ordine alfabetică) / 128

Remedii spirituale. Hristos - pacea şi odihna sufletului / 145

Lupta postului cu relele - Părintele Arsenie Boca / 147

Paza gândurilor şi iertarea aproapelui / 154

Bolile de nervi şi vindecarea lor - Părintele Arsenie Boca / 156

Rugăciuni şi psalmi vindecători / 161

Rugăciunile începătoare / Rugăciuni către Maica Domnului / Rugăciune a Părintelui Arsenie Boca / Rugăciune la necazuri şi supărări / Rugăciune la timp de boală către Sfânta Filofteia / Rugăciune pentru împăcare / Rugăciune pentru izbăvirea de vrăjmaşi / Rugăciunea Sfintei Cruci / Rugăciunea Sfântului Ciprian împotriva vrăjilor, farmecelor, blestemelor, descântecelor, deochiului / Rugăciune către Sfântul Înger, Păzitorul vieţii noastre / Psalmi vindecători

Nu disperaţi! Bateţi şi vi se va deschide! (epilog)

Cu drag, Izabelle Livia Grigoriu

salutare tuturor

ronicolle felicitari pt locul de muna, o sa te descurci, stai linistita, eu in decembrie-ianuarie cand ma simteam cumplit, ma gandeam sa mi iau concediu medical dar nu am facut o pt ca am obsevat dupa sarbatori ca la serviciu imi era mai bine, trebuia sa fiu concentrata si mai uitam de ale mele, plus ca eram obosita si incet, incet s a reglat si somnul

sunt mai bine, incerc sa fiu tot timpul ocupata ca sa nu mai am timp de ganduri cu toate ca sunt acolo si asteapta un moment de slabiciune ca sa ma copleseasca.

ce ciudata este si anxietatea asta, cineva care nu ar stii prin ce am trec ar spune ca sunt perfect sanatoasa si nu am nicio problema pt ca eu nu ma izolez, merg la serviciu, socializez, sunt atenta, am responsabilitati, glumesc, rad, fac sport

starea de cap greu si ametit mi a disparut aproape total de o saptamana, decand iau supradyn energy un comprimat efervescent pe zi
dupa aproape un an de anxietate m am vindecat in proportie de 80% dar este foarte greu sa uit prin ce am trecut

cristi ai rabdare, multa rabdare, toti am trecut prin ce treci tu, daca citesti postarile mele din decembrie, ianuarie o sa ti dai seama cat de rau eram si acum sunt mult mai bine
stiu ca iti pare imposibil ce ti spun eu acum, cand ai atatea simptome fizice, dar fa sport
eu din 6 ianuarie m am apucat de aerobic si mergeam dupa 3 ore dormite si o zi de munca si imi facea foarte bine, elimini toata energia negativa
asa mi am reglat somnul, prin exercitii fizice, eram seara atat de obosita ca adormeam cum puneam capul pe perna
eram cea mai constincioasa din grupul de fete pt ca eu eram in lupta cu cineva, in lupta cu anxietatea, imi spuneam ca sportul este xanaxul meu si ca suntem ori eu ori ea.

sunt in continuare pe forum si ma plang in continuare de stari de rau dar NU SE COMPARA starile de rau de acum cu cele de atunci
ai incredere ca o sa fi bine

mogdyyy, ma bucur ca esti bine, distreaza te si pentru noi :)

multumim pt sfaturi d na livia, m am apropiat de d zeu in perioada asta, merg la sf nectarie cand am timp si ma rog din suflet sa ma ajute

Astazi dimineata la ora 5 m-am trezit cu o senzatie care deja persista de cateva saptamani ca nu pot respira. Mi-am luat si pulsusl si era 72 dar panica in care am intrat m-a dus pana la un puls de aproape 160. Dupa aproximativ 30 de minute simptomele si semnele au scazut in intensitate si am ajuns la normal. Am aceste stari de un an si jumatate. Dupa analize sanguine, cam 20-30 ECG-uri in criza la diverse spitale, doua interventii ale ambulantei, holter ECG, holter tensiune si ecografii cardiace, investigare tiroida si alti hormoni mi s-a pus diagnosticul de atacuri de panica si usoara depresie desi eu nu cred pentru ca nu am simptome de depresie si intre aceste atacuri ma simt foarte bine, mananc, am bucurii etc.Toate au ca inceput data de 25 a fiecarei luni cand trebuie platit creditul, chiria, taxele la stat la care de un an si jumatate nu mai fac fata si in acesta perioada se si amplifica aceste stari ajungand la un varf inimaginabil, plus faptul ca nu-mi mai permit aproape nimic din cele dinainte si faptul ca nu pot lua o pauza intrucat daca as avea o pauza in venituri clar nu s-ar mai strange sumele pentru credite, chirii, taxe. Am luat pastile care mi-au intrerupt pe perioada tratmentuljui aceste stari si asta s-a intamplat in doua reprize dupa care la interval de 3 saptamani incet incet au revenit. Sunt medic dar fara legatura cu psihiatria si vreau sa-i intreb pe cei care au invins aceasta boala daca au putut sa o faca fara sa iasa din mediul cotidian. Am senzatia de cele mai multe ori si ca nu mai am randamentul dinainte care acum e la cote minime. Nu pot intrerupe pur si simplu acest ciclu intrucat am copii si nu vreau sa pierd ralizarile actuale. Dualtrax tu ai reusit sa invingi in conditiile in care ai ramas in acelasi mediu sau ai iesit din el? Intreb pentru ca in urma cu 18 ani am abandonat facultatea si cand stiam ca se apropie timpul sa spun acasa acest lucru aveam aceeasi stare care nu s-a vindecat cu medicamente si a tinut doi ani pana cand a trebuit sa ma dau in vileag. Atunci odata eliberat am continuat facultatea si m-am vindecat miraculos dupa doi ani negri. V-as multumi mai ales celor care au trecut peste asta daca mi-ar da un raspuns. Mi-as permite si cateva observatii pentru cei care au scris inainte si nu mai retin unde pentru ca am citit mai multe pagini: Atacul de panica, depresia, anxietatea trebuie diagnosticate bine intrucat exista boli care pot da reactii asemanatoare. Grepfruitul se scoate din alimentatia acelora cu atacuri de panica insotite de tahicardie intrucat contin mult potasiu si poate face probleme foarte mari pana la aparitia unei aritmii sau chiar mai grav. Doamna care a zis ca lesina si are contratii musculare: manifestarea seamana foarte mult cu o criza de epilespie grand male si Prozac nu ajuta si nici psihiatrul sau endocrinologul. Sa mearga la un neurolog si sa faca un EEG in perioadele de criza. Multumesc. Daca exista cineva care a reusit sa depaseasca aceasta mizerie de manifestare fara sa paraseasca mediul a reusit as ruga sa ma ajute si pe mine. Multumesc.

Achieving Happiness

"Most shocking to me was that my anxiety would never fully go away, although I could recover and learn to live with it."

by Karen

I went through some pretty tough times when I had my first full-blown panic attack.

I was rushed to the hospital, but my blood work and EKGs came back normal. I was released with a diagnosis of panic disorder, which ran in my family. Then I got worse, and I pretty much became afraid of my own shadow. I also had burning sensations in my chest, weakness all over, and I felt so fatigued I couldn"™t even stand. My anxiety was so terrible I couldn"™t eat; I just shook. Three times in one week I went to the doctor complaining of dizziness and hot flashes. The doctor said everything was normal and that I just had to relax and take deep breaths.

Most shocking to me was that my anxiety would never fully go away, although I could recover and learn to live with it. I kept asking, "why me?" Depression set in and I got worse. I realized it was time to see someone.

I saw a social worker, who became my mentor and hero. When I went to her office, my mom waited outside because I wouldn"™t dare drive myself, and I remember crying and thinking I truly was going to die. She said that I must love and accept myself in order to recover. Among the things she suggested were to watch "The Secret" and write down my feelings in a journal, which had a lot of despair, things like, "Why can"™t I enjoy the holidays without feeling sick? Why can"™t I just be normal? Am I going to die? Why does it feel like I"™m choking?"

By my third visit we started using emotional freedom techniques of rhythmically tapping on the body"™s pressure points to get my brain to redirect negative thoughts into positive ones. When we looked through my journal, she pointed out that every single thought was negative. She asked me how to change these negative thoughts into something to accept about myself. We started with my choking sensation. We tapped on pressure points saying "I love and accept myself even though my throat feels tight." After a few times of saying this we moved on to "I am proud of my change in thought and I truly love and accept myself."

Every negative thought was turned positive in some way. So I started thinking positively and I set goals like walking to the mailbox or driving to the gas station and going out to lunch or driving to my friend"™s house. I celebrated every goal I accomplished no matter how tiny because they were real milestones"”like driving to my appointments on my own. Since my recovery I drive over bridges, take trains and planes, and I even flew out to appear on "Oprah" to talk about my anxiety.

My disorder and getting help have made me a different person. I used to cry and live in fear, thinking that my life was over. But now I know my life is just beginning to unfold. So if your heart is beating fast or you feel a little dizzy, remember that it will pass. You, too, can get help. Life is beautiful. Enjoy everything it has to offer and remember to think positively.

nu puteam sa nu impartasesc cu voi asta. daca vreti mai multe informatii, intrati aici: http://www.panic-attacks.co.uk/, http://www.adaa.org/living-with-anxiety/personal-stories

MADA2007 am vazut ca ai decis sa numai intri dar te rog mult spune mi cum te simti si daca poti sa iimi spui daca Kitkat e ok.itit doresc multa sanatate si sa revi numai cu vesti buna te pup

bine ai venit Mbro !
dupa cum vezi aici posteaza doar cei care mai au inca probleme...cei care au parasit topicul probabil ca s-au vindecat...
ai citit Panic Away? ai vazut cum ar trebui sa abordezi un atac de panica?

Si o intepatura in mana, si un ochi care iti joaca, si o indigestie, si o durere musculara sau o migrena, si si si la infinit. Orice poate ascunde altceva in spate. De aici si pana a spune ca daca te ia cu lesin ai epilepsie sau mai stiu eu ce e cale lunga. Simptomele anxietatii / depresiei sunt foarte clare si desi se pot confunda cu alte boli, nu se amesteca atat de mult incat un doctor sa iti puna un diagnostic fals (de genul, 'bai, tu suferi de anxietate' cand de fapt tu aveai epilespie sau vreun chist in creier). Si exagerarea asta tine tot de comportament anxios. Lesini, lesini, nu mori din asta (decat daca ai ghinionul sa cazi in cap; desi am vazut cu ochii mei un tanar lesinand la Victor Babes, cazand pe scari si apoi ridicandu-se si plecand la treburile lui, omu' mai dadea si sms-uri la 20 de secunde dupa ce isi revenise din lesin; eu am lesinat de vreo 2 ori cand imi lua sange; n-am patit nimic, n-am murit), iti creste pulsul la 200, nici din asta nu mori, sunt pastile care tin pulsul in parametrii optimi, ai vreo criza de tensiune si faci 20 cu 10. Exista 10-15% sanse sa patesti ceva dar guess what, nici din asta nu mori (in cazul in care tensiunea ta normala nu este de 20 cu 10 constant). Deci, chill. O fi dracu' negru dar nici noi nu suntem mai prejos :))