Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Cei care a-ti reusit sa va reveniti puteti sa ne spuneti si noua cateva sfaturi poate ?
Cum a-ti reusit..cum a-ti abordat situatia ?
Poate totusi exista o cheie a succesului in tot puzzle-ul acesta.
Cum a-ti reusit..cum a-ti abordat situatia ?
Poate totusi exista o cheie a succesului in tot puzzle-ul acesta.
@verawang: Ai inteles bine, scopul psihoterapiei in anxietate nu e doar sa te sprijine sa treci peste perioadele grele dar mai ales sa te ajute sa dobandesti un nou mod de a 'vede lucrurile' in perioadele dintre 'crizele anxioase'. In acest mod recaderile vor fi mult mai rare sau chiar absente.
Poti eventual sa incerci sesiunile de psihoterapie online prin Skype.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Poti eventual sa incerci sesiunile de psihoterapie online prin Skype.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
dijin, domnul de mai sus tocmai ti-a dat reteta, totul depinde de cum vezi lucrurile. eu as mai adauga credinta, o proprie psihaniliza, o anumita dieta, vezi persoanele care te inconjoara cat de pozitive sunt, ocupa-ti timpul cu activitati.gaseste-ti un partener/a.etc...
verawang- cum spunea domnul de mai sus. spre exemplu cand imi amortea mana dreapta spre exemplu, o luam cu stanga si ma mangaiam pe fatza...mi se parea funny cat de bleaga e :)).cand aveam tremur ma simteam ca un telefon pe vibratii.ma bufnea rasul.iar asta directiona catre creier euforie, nu teama...
si uite asa, toate senzatiile au disparut, chiar foarte repede.
dar pentru tot, absolut tot, pentru ca mi a aratat calea sa ies din acel cerc vicios care nu credeam ca se va termina vreodata, eu ii multumesc lui Dumnezeu si ii sunt dator in fiecare zi a vietii mele.
va doresc multa sanatate si sa va faceti bine cat mai repede
verawang- cum spunea domnul de mai sus. spre exemplu cand imi amortea mana dreapta spre exemplu, o luam cu stanga si ma mangaiam pe fatza...mi se parea funny cat de bleaga e :)).cand aveam tremur ma simteam ca un telefon pe vibratii.ma bufnea rasul.iar asta directiona catre creier euforie, nu teama...
si uite asa, toate senzatiile au disparut, chiar foarte repede.
dar pentru tot, absolut tot, pentru ca mi a aratat calea sa ies din acel cerc vicios care nu credeam ca se va termina vreodata, eu ii multumesc lui Dumnezeu si ii sunt dator in fiecare zi a vietii mele.
va doresc multa sanatate si sa va faceti bine cat mai repede
Buna seara tuturor. Dr. Rares Ignat intradevar e o alternativa si sedinta prin skipe dar nu e acelasi lucru ca face to face, ce putin pt mine. Oricum nu e de exclus.
Ieri pana spre seara am avut o zi fara "anxietate" parca nu ar fi fost adevarat avand in vedere starile rele din ultima perioada.m am trezit atat de bine, nu am ametit, am avut efectiv chef de viata, m am plimbat cu masina si m am bucurat de soare, am iesit la cafea cu prietenele.asta pana spre seara cand ma plimbam prin parc din nou am simtit ca ametesc f tare, am simtit o slabiciune in picioare, nu mai aveam echilibru, simteam ca ma prabusesc.
Azi din nou ametita..a trebuit sa gatesc dar aveam senzatia ca pic jos ca nu o sa fiu in stare sa termin de facut mancarea.
Is satula de starile astea, sa fiu tot timpul ingandurata si ingrijirata, sa am senzatia ca n are rost sa mi fac ceva plan de viitor ca poate pana atunci cine stie ce o sa patesc.
Ii deranjanta deja treaba, asa nu se poate trai. Vreau sa ma bucur de viata, sa simt cu adevarat ca traiesc, sa fiu ca inainte pt ca viata e frumoasa dar uneori am impresia ca nu va mai fi ca inainte
Ieri pana spre seara am avut o zi fara "anxietate" parca nu ar fi fost adevarat avand in vedere starile rele din ultima perioada.m am trezit atat de bine, nu am ametit, am avut efectiv chef de viata, m am plimbat cu masina si m am bucurat de soare, am iesit la cafea cu prietenele.asta pana spre seara cand ma plimbam prin parc din nou am simtit ca ametesc f tare, am simtit o slabiciune in picioare, nu mai aveam echilibru, simteam ca ma prabusesc.
Azi din nou ametita..a trebuit sa gatesc dar aveam senzatia ca pic jos ca nu o sa fiu in stare sa termin de facut mancarea.
Is satula de starile astea, sa fiu tot timpul ingandurata si ingrijirata, sa am senzatia ca n are rost sa mi fac ceva plan de viitor ca poate pana atunci cine stie ce o sa patesc.
Ii deranjanta deja treaba, asa nu se poate trai. Vreau sa ma bucur de viata, sa simt cu adevarat ca traiesc, sa fiu ca inainte pt ca viata e frumoasa dar uneori am impresia ca nu va mai fi ca inainte
Buna ziua. Urmaresc acest forum de vreo 4 luni, dar nu am scris pana acum. Am 26 de ani si de aproape 7 ani locuiesc in germania. Probl mea pe scurt: de vreo 4 luni sufar de anxietate generalizata si atacuri de panica. Am avut si inainte, mai exact din iunie 2015, dar atunci nestiind despre ce e vorba, am pus starile pe seama faptului k nu dormeam suficient, sau nu mancam cum trebuie. In decembrie 2015, am avut un atac destul de puternic si atunci i-am povestit mamei mele, care a zis: aaa, sigur ai un atac de panica. De atunci a inceput pt mine calvarul. Am citit pe net tot felul de chestii, care mai apoi au devenit fobiile mele. Eu cred k atacurile mele au aparut din cauza faptului k in iunie 2015 m-am despartit de fostul meu prieten, din cauza alcoolului si a geloziei. Nu era ceva exagerat din partea lui, dar prietenele mele mi-au bagat in cap k nu e bine, k nu asa trb sa imi traiesc viata. Pe mine nu ma deranja atat de tare faptul k bea sau era un pic gelos, mai ales k este genul de om, care nu face nimic fara a-mi cere parerea in prealabil, face totul pt casa, isi doreste familie, copii, etc. Dupa despartire am avut o viata f dezorganizata, am incercat alte 2 relatii din care am iesit un pic cam "sifonata". Intre timp, m-am certat cu prietena mea cea mai buna. Mi-am gasit o alta prietena, care de fel este mai negativista, si acum in timp am vazut k am ajuns si eu sa gandesc ca ea :(...la munca am renuntat din cauza starilor. O perioada nu am muncit, dupaia am inceput sa muncesc iar, dar la negru, deoarece seul nu a vrut sa imi faca acte. Am cautat in stanga si in dreapta munca, dar nimic nu a iesit cum am vrut eu. Atunci in decembrie am renuntat la munca aceea pt k incepusera iar starile. Mam mutat la parintii mei, deoarece nu am mai avut bani. Nici acolo, nu am avut parte de prea multa liniste, fiind tot timpul o stare tensionata. Intre timp, am tot vb cu fostul meu si acum de 2 sapt mam impacat cu el. Acum e totul ok si imi dau seama k el e omul pe care il vreau. Din pacate, starile mele persista, cu toate ca situatia mea s-a imbunatatit. De munca nu am, deoarece mi-e frica sa ma duc la munca din cauza starilor. Ma simt acum ca o pacoste pe capul lui, deoarece nu aduc bani in casa. El zice k e totul ok, si k ma voi duce la munca, cand ma voi simti mai bine. Mi-e cam frica sa ies din casa singura si mi-e groaza sa conduc masina, deoarece cel mai puternic atac lam avut in masina. De aceea si evit sa conduc. El e intelegator cu mine, dar eu disper deoarece vreau sa fiu la fel de activa ca inainte. Ma scuzati pt postul asta lung, dar parca asa ma pot descarca putin si as vrea sa va rog daca imi puteti da niste sfaturi. Nu inteleg de ce, acum avand o viata destul de linistita, nu la fel de dezorganizata ca in aceste 9 luni, starile persista. Va multumesc mult.
nu o sa mai fii niciodata ca inainte, o sa fii o persoana mai buna
accepta ca vor fi si zile d astea si zile bune si in timp vor fi mai multe bune pana vor disparea cele rele de tot
asta nu inseamna ca nu vom mai avea zile mai putin bune in viata, toata lumea are :)
cu cat o sa refuzi mai mult sa te accepti si o sa te axezi mai mult pe ganduri si senzatii, in detrimentul viselor, cu atat o sa iti lungesti perioada asta
acceptati gandurile si starile ca pe prietenele tale cele mai bune, joaca-te cu ele, danseaza, fii tu cu ele cu tot.sunt stanjenitoare, stiu, dar nu le mai da atat de multa importanta, mai ales sa te opreasca din activitatile zilnice si vei vedea ca vor disparea.pana la urma urmei...daca toata viata vei fi asa ce ai face??? ai alege sa stai posomorat/a in casa sau in alte imprejurari?
stiu ca orice as zice eu, sau un alt psiholog sau oricine care a depasit situatia, tu tot vei fi dezamagit daca dupa 2 zile bune vor urma 5 rele :).ai rabdare si fii perseverent/a in ceea ce faci la munca, relatie, sa te indrepti spre credinta daca nu esti deja, etc. daca nu ai aceste lucruri, iti sugerez sa faci tot posibilul sa ai in loc sa fii prizonierul tau si atat.
eu imi iau ramas bun de la voi pt ca nu e o discutie ok pt ca imi aduc aminte de o perioada nu prea placuta si prefer sa am in minte numai lucruri frumoase, e placut sa incurajezi oameni mai ales ca am trecut prin asta timp de vreo 2-3 ani, nici nu mai stiu cand s a terminat, nici nu realizezi:).si cate pastile luam :)).dar depinde doar de voi
va doresc ce va doriti si sa fiti sanatosi!!! :*
accepta ca vor fi si zile d astea si zile bune si in timp vor fi mai multe bune pana vor disparea cele rele de tot
asta nu inseamna ca nu vom mai avea zile mai putin bune in viata, toata lumea are :)
cu cat o sa refuzi mai mult sa te accepti si o sa te axezi mai mult pe ganduri si senzatii, in detrimentul viselor, cu atat o sa iti lungesti perioada asta
acceptati gandurile si starile ca pe prietenele tale cele mai bune, joaca-te cu ele, danseaza, fii tu cu ele cu tot.sunt stanjenitoare, stiu, dar nu le mai da atat de multa importanta, mai ales sa te opreasca din activitatile zilnice si vei vedea ca vor disparea.pana la urma urmei...daca toata viata vei fi asa ce ai face??? ai alege sa stai posomorat/a in casa sau in alte imprejurari?
stiu ca orice as zice eu, sau un alt psiholog sau oricine care a depasit situatia, tu tot vei fi dezamagit daca dupa 2 zile bune vor urma 5 rele :).ai rabdare si fii perseverent/a in ceea ce faci la munca, relatie, sa te indrepti spre credinta daca nu esti deja, etc. daca nu ai aceste lucruri, iti sugerez sa faci tot posibilul sa ai in loc sa fii prizonierul tau si atat.
eu imi iau ramas bun de la voi pt ca nu e o discutie ok pt ca imi aduc aminte de o perioada nu prea placuta si prefer sa am in minte numai lucruri frumoase, e placut sa incurajezi oameni mai ales ca am trecut prin asta timp de vreo 2-3 ani, nici nu mai stiu cand s a terminat, nici nu realizezi:).si cate pastile luam :)).dar depinde doar de voi
va doresc ce va doriti si sa fiti sanatosi!!! :*
Multumesc pt incurajare adrian 3334 si iti doresc toate cele bune:)
Dupa cum spuneam, acum k m-am impacat cu fostul meu, am discutat despre trecut, despre ce trb sa schimbe el, despre ce trb sa schimb eu si am ajuns la un consens si pana acum totul merge de minune. Dar am totusi momente cand ma indoiesc de decizia luata de a ma impaca cu el, nimic nu imi convine, sunt agitata, nervoasa si daca trebuie sa plec undeva ma iau deja starile, ameteala, palpitatii, senzatia k o sa innebunesc. Mai ales cand trebuie sa conduc, mi-e deja teroare. Nu imi este deloc frica de vreo boala fizica, dar mi-e foarte frica k intr-un urmator atac mi se va " scurtcircuita" ceva din creier si voi innebuni sau voi face vreun gest necugetat la volan... Cele mai urate stari ma iau la volan. In rest am stari, dar de intensitate mai mica. In rest timpului stau cu frica unui nou atac. Vreau sa fac ceva sa scap de aceste stari, dar nu stiu ce :(( am 26 de ani, vreau sa- mi traiesc mai departe viata, sa fac o familie, etc.:(
Dupa cum spuneam, acum k m-am impacat cu fostul meu, am discutat despre trecut, despre ce trb sa schimbe el, despre ce trb sa schimb eu si am ajuns la un consens si pana acum totul merge de minune. Dar am totusi momente cand ma indoiesc de decizia luata de a ma impaca cu el, nimic nu imi convine, sunt agitata, nervoasa si daca trebuie sa plec undeva ma iau deja starile, ameteala, palpitatii, senzatia k o sa innebunesc. Mai ales cand trebuie sa conduc, mi-e deja teroare. Nu imi este deloc frica de vreo boala fizica, dar mi-e foarte frica k intr-un urmator atac mi se va " scurtcircuita" ceva din creier si voi innebuni sau voi face vreun gest necugetat la volan... Cele mai urate stari ma iau la volan. In rest am stari, dar de intensitate mai mica. In rest timpului stau cu frica unui nou atac. Vreau sa fac ceva sa scap de aceste stari, dar nu stiu ce :(( am 26 de ani, vreau sa- mi traiesc mai departe viata, sa fac o familie, etc.:(
AdelineBrigitte nu evita sa conduci deoarece iti inrautatesti starea.din contra, trebuie sa conduci pt ca anxietatatea si panica nu de la masina sau de la condus ti se trag.ceva necugetat nu vei face, din cauza fricii de a nu face ceva la volan cu atat mai mult tu esti mai atenta.
AdelineBrigitte ti ai dat seama ca ai atacuri de panica pt ca ti a zis mama ta sau ai fost si la un psiholog sau psihiatru?
Da verawang exact asta zicea si mama mea :) acum mai am o confirmare :) de ex si azi am vrut sa ma duc cu masina pana la cineva, m-am simtit aiurea de cand m-am urcat in masina, dar cand am ajuns la semafor si era rosu s-a dezlantuit iadul. Aveam in gand doar: "sa se faca verde, nu mai pot suporta sa stau la rosu" asa in general cand conduc e destul de ok, dar cand trb sa stau la rosu, e oribil. Nu stiu de ce am asa ganduri irationale. Odata am avut un atac de panica in acea perioada stresanta, eram in masina, in drum spre parintii mei si am nimerit intr-un ambuteiaj pe autobanda, unde a trebuit sa stau cam o jum de ora, a fost oribil. Mai nou, parca nu am rabdare la rand la casa daca e mai lung, sau intr-o sala de asteptare, etc. Niciunde, in afara de casa, nu am rabdare sa stau, pt k ma iau iar gandurile. Asa in casa, macar, fac ceva sau intru pe net.
Prima oara mi-a spus mama, apoi am facut psihoterapie online si vorbind cu psihologa, mi-a confirmat si ea.
AdelineBrigitte gandeste altfel: de ce sa ti se faca rau cand astepti la semafor si e rosu? Daca e asa oricand ar putea sa te cuprinda panica nu doar cand e rosu si hai sa zicem ca at cand e rosu ai avea putin timp sa te gandesti la simptome. De fapt si cand nu e te poti gandi pt ca in timp ce conduci te poti gandi la orice.
Cred k mie mi se trage de la faptul k primul atac l-am avut in masina, speriindu-ma atunci f tare. Am simtit o stare de derealizare, palpitatii si mana stanga mi-a amortit. Din start m-am gandit la un infarct, deoarece asa a murit si bunicul meu acum 3 ani. Culmea k odata ce am aflat k amortirea mainii s-a datorat excesului de adrenalina, de atunci nu mi-a mai amortit mana niciodata. Totusi m-am speriat f tare atunci si am ramas cu o fobie de a conduce. Daca de exemplu trb sa ies din casa pt a merge in vizita la niste prieteni care stau in apropiere si merg pe jos, starile mele nu sunt nici pe departe asa puternice, dar daca de ex vreau sa merg in vizita la parintii mei, care stau la 50 km si trebuie sa merg cu masina, starile sunt mult mai puternice.
In timpul terapiei cognitiv-comportamentale am analizat ajutata de doamna psiholog gandurile irationale, care imi trec prin minte, la unele a functionat, la altele din pacate nu. Eu am fost dintotdeauna o persoana stresata, perfectionista si am vrut ca totul sa iasa cum vreau eu. Desi am viata destul de ok, de care altii ar fi f multumiti, eu sunt vesnic nemultumita. Inainte eram intradevar stresata, dar si optimista, nu ma lasam afectata de orice. Dar prin prietenia cu o anumita persoana care e f negativista, am ajuns si eu asa. Sau cel putin asa cred, k prin acea prietenie, ajungand sa fiu si eu negativista, a contribuit printre altele, la anxietatea mea. Nu stiu daca am dreptate
Tin sa mentionez k in acea perioada faceam totul asa cum imi zicea acea prietena a mea, cu toate k uneori era impotriva principiilor si dorintelor mele. Ma gandeam tot timpul k e mai matura ca mine si are mai multa experienta de viata. Rezultatele nu au fost din pacate unele f bune :( S-ar putea sa fie si aceasta o cauza a anxietatii ce sa instalat ulterior?
AdelineBrigitte ii posibil, cred eu, pt ca asa tu ai considerat probabil ca fara ea nu esti capabila sa iei vreo decizie sau daca ai lua nu ar fi una prea buna.
Asta ar insemna ca esti o persoana influentabila ceea ce nu e prea bn.am patit si eu asta de multe ori.dar nu se poate pune toata cauza anxietatii pe acest fapt.
Trebuie sa afli exact cauza anxietatii.eu am descoperit cauza cu ajutorul psihoterapiei.
Da recunosc ca sunt o pers f influentabila, incerc sa lucrez la acest punct. Anxietatea mea am pus-o pe seama despartirii de atunci, a unei vieti dezorganizate, a faptului k nu am gasit de munca cum am vrut eu, a lipsei banilor, a unor dezamagiri si a negativitatii unor pers. Eu cred k toate acestea adunate cu o viata haotica timp de 9 luni au dus la anxietatea mea. Oricum vreau sa fac tot posibilul sa imi revin. Viata de dinainte nu o mai vreau, acum am invatat f multe lucruri si vreau sa imi fac cea mai frumoasa varianta a vietii mele. Stiu k Cel de Sus ma va ajuta, si mai repede sau mai tarziu, va fi totul ok.
Asa e, se aduna mai multe si te trezesti cu aceste neplaceri.probabil asa se intampla in cele mai multe cazuri.
In terapia cognitiv-comportamentala, doamna psiholog a zis ca radacinile acestei anxietati ar porni de la faptul ca nu am o parere prea buna despre mine. In primul si primul rand, legat de aspectul fizic, acum momentan de faptul ca nu am un job si din aceasta cauza nu am nici bani, si in plus am uneori niste pretentii cam mari.
Cum va este voua? Eu mai experimentez atacurile si senzatiile diverese: amortesc doua degete mana stanga, durere in spate, in parte stanga a gatului, ca un carcel, intr-un anume punct, puls accelerat si una ciudata, de fluture sau pasare care se zbate in piept/gat... Asta tine cateva secunde dar este suficient ca sa ma distraga si sa imi provoace un atac de panica.
Incerc sa ma abtin sa nu caut simptome, boli si alte nebunii pe internet si vad ca reusesc. Asta e o metoda sa uit de ele si sa nu le agravez.
A mai experimentat si altcineva acest tip de senzatii?
Nici nu mai stiu ce sa cred, uneori imi vine sa ma scanez din cap pana in picioare si astfel sa zic, gata, nu am nimic, am eliminat toate posibilele disfunctionalitati si totul este de la mintea mea.
Cum poti sti daca ai o problema reala sau nu? Ma gandesc uneori ca poate chiar am o problema si daca pun totul pe seama anxietatii poate se agreaveaza si nu o pot trata la timp...
Voi cum combateti aceste ganduri?
Am inceput sa beau ceaiuri diverse pentru relaxare (va spuneam ca nu sunt adepta medicamentelor): menta, veleriana, sunatoare etc. Le beau seara si dorm foarte bine, ziua este problema mea...
A, am uitat sa va aspun, eu sunt invers decat majoritatea celor care au scris aici. Eu imi doresc sa ies cat mai mult, sa fiu printre oameni, chiar si straini. Ma simt mai in siguranta.
Daca raman singura acasa nu este ok, chiar nu ma simt bine deloc si in scurt timp apare atacul de panica.
Nu am mai ramas singuar de foaret mult timp, de dormit singura in casa nici nu mai vorbesc.
Asa e si cu voi?
Sanatate multa si sper sa am vesti mai bune data viitoare.
Incerc sa ma abtin sa nu caut simptome, boli si alte nebunii pe internet si vad ca reusesc. Asta e o metoda sa uit de ele si sa nu le agravez.
A mai experimentat si altcineva acest tip de senzatii?
Nici nu mai stiu ce sa cred, uneori imi vine sa ma scanez din cap pana in picioare si astfel sa zic, gata, nu am nimic, am eliminat toate posibilele disfunctionalitati si totul este de la mintea mea.
Cum poti sti daca ai o problema reala sau nu? Ma gandesc uneori ca poate chiar am o problema si daca pun totul pe seama anxietatii poate se agreaveaza si nu o pot trata la timp...
Voi cum combateti aceste ganduri?
Am inceput sa beau ceaiuri diverse pentru relaxare (va spuneam ca nu sunt adepta medicamentelor): menta, veleriana, sunatoare etc. Le beau seara si dorm foarte bine, ziua este problema mea...
A, am uitat sa va aspun, eu sunt invers decat majoritatea celor care au scris aici. Eu imi doresc sa ies cat mai mult, sa fiu printre oameni, chiar si straini. Ma simt mai in siguranta.
Daca raman singura acasa nu este ok, chiar nu ma simt bine deloc si in scurt timp apare atacul de panica.
Nu am mai ramas singuar de foaret mult timp, de dormit singura in casa nici nu mai vorbesc.
Asa e si cu voi?
Sanatate multa si sper sa am vesti mai bune data viitoare.
Annouska asa ma simnt si eu toate simptomele pe care le simnti tu asa le simnt si eu... Numai ca eu cum simnt ceva incep sa ma gandesc ca am ceva la inima totul este in mintea noastra.toata lumea imi spune sa nu le bag in seama dar cum sa fac asta cand in momentul in care le simnt incepe toata nebunia nici eu nu iau pastile cu toata ca am ajuns la urgente acum o saptamana din nou ekg din nou bun si mi sa dat sa iau anxiar dar nu vreau sa iau multa sanatate tuturor
Florin84. Multumesc mult de raspuns.
Si eu stiu cum este si la urgenta si cu toate medicamentele prescrise... si neluate.
Eu am facut toate investigatiile pentru inima si sunt super ok. Am facut: EKG (de nenumarate ori), ecografie, holter, test de efort. Toate arata ca inima este perfect functionala si nu am o problema in acest sens. Dar.. mintea mea acum a eliminat aceasta problema si probabil ca incearca sa gasesca alta. De asta ziceam ca as vrea sa ma scanez toatal ca sa le elimin pe toate si atunci.. na, ce mai faci dna minte, ce boli mai gasesti :).
Incerc sa raman optimista si sa va insuflu si voua asta dar uneori cedez simt nevoia sa stiu daca toate senzatiile aste le mai au si altii.
Toti ne spun ca se rezolva cu rabdare si cu autocontrol. Incercam, incercam din greu!
Si eu stiu cum este si la urgenta si cu toate medicamentele prescrise... si neluate.
Eu am facut toate investigatiile pentru inima si sunt super ok. Am facut: EKG (de nenumarate ori), ecografie, holter, test de efort. Toate arata ca inima este perfect functionala si nu am o problema in acest sens. Dar.. mintea mea acum a eliminat aceasta problema si probabil ca incearca sa gasesca alta. De asta ziceam ca as vrea sa ma scanez toatal ca sa le elimin pe toate si atunci.. na, ce mai faci dna minte, ce boli mai gasesti :).
Incerc sa raman optimista si sa va insuflu si voua asta dar uneori cedez simt nevoia sa stiu daca toate senzatiile aste le mai au si altii.
Toti ne spun ca se rezolva cu rabdare si cu autocontrol. Incercam, incercam din greu!
Si eu iti multumesc de raspuns parca ma mai linistesc cand vb cu cineva care simnte cat de ce simnt si eu din pacate
Asa este. Cand incepi sa scrii parca incepi sa te eliberezi si sa ai o stare mai buna.
Poate ar fi bine sa tinem un jurnal in care sa scriem de fiecare data cand incep starile astea..
Sanatate multa!
Poate ar fi bine sa tinem un jurnal in care sa scriem de fiecare data cand incep starile astea..
Sanatate multa!
Buna tuturor,
AdelineBrigitte si eu am probleme cand merg cu autobuzul, sau cand ma aflu in spatii inchise. Totodata incep sa am manifestari ale anxietatii cand este cald afara. Asta pt ca de obicei creierul nostru asociaza starea de pericol cu situatiile in care ai experimentat atacurile de panica. De 6 luni de zile nu am mai facut atac de panica dar imi este frica, ca o data cu venirea verii sa nu experimentez din nou. Asta pt ca eu asociez caldura, mersul cu autobuzul cu atacul de panica iar tu asociezi statul la semafor cu atacul de panica. Psihologul cu care discut imi spunea ca trebuie sa faci o desensibilizare progresiva, respectiv sa mergi cu masina pe distante scurte mai intai si apoi tot sa cresti in distanta pt a ii demonstra creierului ca nu exista pericol in momentul in care conduci.
In ceea ce priveste prietena negativista, si eu am o astfel de cunostinta. Plus stresul si oboseala cronica au dus la aceasta minunatie de senzatie. Nu e placut deloc dar incerc sa fiu puternica. Medicamente nu am luat deoarece sunt impotriva lor. Pe cat posibil incercati sa va acceptati aceste stari deoarece o sa scada din intensitate.
O duminica placuta !
AdelineBrigitte si eu am probleme cand merg cu autobuzul, sau cand ma aflu in spatii inchise. Totodata incep sa am manifestari ale anxietatii cand este cald afara. Asta pt ca de obicei creierul nostru asociaza starea de pericol cu situatiile in care ai experimentat atacurile de panica. De 6 luni de zile nu am mai facut atac de panica dar imi este frica, ca o data cu venirea verii sa nu experimentez din nou. Asta pt ca eu asociez caldura, mersul cu autobuzul cu atacul de panica iar tu asociezi statul la semafor cu atacul de panica. Psihologul cu care discut imi spunea ca trebuie sa faci o desensibilizare progresiva, respectiv sa mergi cu masina pe distante scurte mai intai si apoi tot sa cresti in distanta pt a ii demonstra creierului ca nu exista pericol in momentul in care conduci.
In ceea ce priveste prietena negativista, si eu am o astfel de cunostinta. Plus stresul si oboseala cronica au dus la aceasta minunatie de senzatie. Nu e placut deloc dar incerc sa fiu puternica. Medicamente nu am luat deoarece sunt impotriva lor. Pe cat posibil incercati sa va acceptati aceste stari deoarece o sa scada din intensitate.
O duminica placuta !
@ Annouska
Si eu aveam psi am probleme cu ipohondria. Si eu am crezut ca am probleme cu inima, apoi cu plamanii, atoi cu ce stiu e mai ce. Recent o vecina de-a mea a decedat de cancer de colon si ma gandeam si eu la un moment dat daca nu am asa ceva. De atunci imi zic in permanenta in gand ca SUNT SANATOASA iar acele manifestari dispar. Jurnalul va ajuta sa va limpeziti mintea si uterior sa revizuiti mai obiectiv acele stari si sa le constientizati. trebuie sa aveti rabdare cu voi.
Multa sanatate!
Si eu aveam psi am probleme cu ipohondria. Si eu am crezut ca am probleme cu inima, apoi cu plamanii, atoi cu ce stiu e mai ce. Recent o vecina de-a mea a decedat de cancer de colon si ma gandeam si eu la un moment dat daca nu am asa ceva. De atunci imi zic in permanenta in gand ca SUNT SANATOASA iar acele manifestari dispar. Jurnalul va ajuta sa va limpeziti mintea si uterior sa revizuiti mai obiectiv acele stari si sa le constientizati. trebuie sa aveti rabdare cu voi.
Multa sanatate!
Multumesc pt sfat Happy me :) voi incerca sa pun in aplicare. Si eu am zile mai bune, zile mai rele. Ceea ce mi se pare ciudat la mine, este k singura asociere ce o fac este cu mersul cu masina. In alte situatii, situatiile poate apar, poate nu. De ex cateodata mi-e rau cand sunt in casa si ies afara si e totul ok. Sau cateodata sunt afara si mi- e rau si trebuie sa intru in casa, unde dintr-odata mi-e bine. Sunt un pic confuza. Iar mersul cu masina, de ex daca stiu ca trb sa merg undeva si nu exista alta alternativa, de ex sa conduca altcineva, atunci ma duc si asta e, cu toate starile trec peste. Dar daca de ex este altcineva sa conduca sau nu e neaparat sa merg, atunci evit situatia de a conduce.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 19De 4 saptamani am intrat intr-un cerc vicios si nu pot sa-mi revin
- 10In ultima vreme am ajuns o persoana cu multe probleme
- 31Cei cu anxietate-panica dati un click
- 3am senzatii foarte ciudate de panica, frica, problema e ca nu stiu de ce...
- 3Slabiciune... atacuri de panica, anxietate
- 4Ce tratament trebuie sa iau sa scap de atacul de panica ?
- 3atacuri de panica
- 37Vreau sa nu mai am starile de anxietate
- 7Depresie, anxietate
- 6pentru persoanele cu atacuri de panica sub tratament medicamentos
- 1anxietate - ceea ce ai nevoie ca sa te simti din nou bine!
- 56Anxietatea generalizata sau depresia isi are aceste simptome?
- 17Sufar de anxietate generalizata?
- 4anxietate? ce ar trebui sa fac?
- 3Ce poate fi? transpiratii, gaze, frisoane, anxietate
- 2Palpitatii
- 12Tulburari de anxietate si atacuri de panica !
- 4Spasmofilie si/sau atacuri de panica
- 5Durere în partea inimii, sunt speriat !
- 110 ani de axietate generalizata si atacuri de panica
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: