Oprirea respirației în somn - ce trebuie să știi (cauze, gravitate și soluții)

Oprirea respirației în somn, în episoade frecvente și repetate, reprezintă principala manifestare a apneei obstructive în somn, o tulburare relativ frecventă care afectează calitatea somnului și totodată constituie un factor de risc numeroase afecțiuni, inclusiv boli cardiovasculare sau metabolice. Marcată de respirația anormală în timpul somnului, apneea obstructivă de somn are o prevalență la nivel global cuprinsă între 2% și 9%. Anumiți factori, precum vârstă, sexul masculin, supraponderabilitatea, cât și anumite anomalii cranii-faciale, pot crește riscul pentru oprirea respirației în somn. (1, 2)

Cauze și factori de risc

Oprirea respirației în somn întâlnită în patologii obstructive apare atunci când căile respiratorii din spatele gâtului se blochează fizic. Factorii de risc care cresc probabilitatea unei obstrucții a căilor respiratorii includ:

• greutatea excesivă (obezitatea este principala cauză pentru oprirea respirației în somn și poate fi un factor de risc de bază în până la 60% din cazurile de apnee obstructivă - persoanele obeze prezintă adesea depuneri de grăsime în exces în jurul căilor respiratorii superioare);
• congestia nazală (dificultățile de respirație pe nas, determinate de alergii sau de o problemă anatomică, pot crește probabilitatea de apariție a unor episoade repetate de oprire a respirației în somn);
• utilizarea medicamentelor sedative (folosite pentru relaxare, în tratamentul unor afecțiuni precum anxietatea sau insomnia, sedativele relaxează inclusiv mușchii de la nivelul gâtului, facilitând obstrucționarea căilor respiratorii);
• caracteristicile anatomice (fluxul de aer poate fi afectat de dimensiunea și poziția gâtului, maxilarului, amigdalelor și a limbii);
• fumatul (persoanele fumătoare sunt de trei ori mai predispuse să dezvolte apnee obstructivă în somn decât oamenii care nu au fumat niciodată);
• istoricul familial (genetica pare a juca un rol în dezvoltarea apneei în somn, astfel că persoanele cu rude apropiate diagnosticate cu apnee au șanse mai mari de a avea episoade de oprire a respirației în somn);
• sexul (bărbații au de două până la trei ori mai multe șanse de a avea apnee în somn);
• poziția de somn (dormitul pe spate poate predispune la întreruperi de scurtă durată a respirației);
• anumite afecțiuni (hipotiroidismul, acromegalia sau adenopatia laterocervicală sau cervicală provoacă creșterea în dimensiuni a țesutului din apropierea căilor respiratorii, contribuind la creșterea riscului de oprire a respirației - sindromul ovarului polichistic, accidentul vascular cerebral anterior și bolile cronice ale plămânilor, pot crește, de asemenea, riscul). (1, 2, 3)

Îngreunarea respirației, apărută de asemenea în timpul somnului, poate fi cauzată inclusiv de apneea centrală a somnului, o condiție caracterizată printr-o problemă la nivelul sistemului nervos central, ce determină un control deficitar al mușchilor care controlează respirația. (1, 2)

Gravitate și complicații

Oprirea respirației în somn constituie o problemă de sănătate severă, iar complicațiile posibile pe termen lung pot include:

Oboseală accentuată pe timpul zilei. Trezirile repetate asociate cu oprirea respirației în somn determină somnolența pe timpul zilei, ceea ce contribuie la scăderea capacității de concentrare, modificarea temperamentului sau performanțe mai slabe la muncă sau școală. Deprivarea de somn crește, de asemenea, riscul pentru o serie de boli grave, precum cancer, atac de cord, insuficiență cardiacă sau accident vascular cerebral. (1, 2, 4)

Hipertensiune arterială sau alte tulburări cardiace. Respirația inadecvată din timpul nopții va face ca nivelul de oxigen din sânge să scadă, iar șansele de a dezvolta o problemă cardiacă să crească considerabil. Episoade repetate de scădere a nivelului de oxigen din sânge pot duce inclusiv la moarte subită, din cauza unei aritmii. (1, 2, 5)

Probleme hepatice. Persoanele cu apnee în somn sunt mai susceptibile să dezvolte boală hepatică grasă nealcoolică. Apneea obstructivă de somn poate induce boli hepatice grase nealcoolice prin creșterea rezistenței la insulină, dislipidemie și inflamație. Studiile au arătat că dezvoltarea bolii hepatice grase nealcoolice este asociată cu apneea obstructivă a somnului chiar și în absența unor comorbidități coexistente. (1, 2 5, 6)

Diabetul de tip 2. Hipoxia și modelele de somn nesănătoase dezvoltate, probleme asociate opririi respirației în somn, cresc riscul de a dezvolta rezistență la insulină și Diabet de tip 2. În plus, deoarece obezitatea constituie un factor de risc pentru ambele condiții, asocierea obezității cu apneea de somn crește implicit riscul de a dezvolta diabet. (4, 7)

Oprirea respirației în somn constituie, de asemenea, o preocupare importantă pentru persoanele care urmează să fie supuse unei intervenții chirurgicale ce necesită anestezie generală, sedarea fiind asociată, în cazul acestora, cu un risc mai mare de complicații. (1, 2)

Oprirea respirației în somn poate varia de la ușoară la severă. Pentru clasificarea apneei după severitate, specialiștii folosesc sistemul de măsurare apnee/hipopnee (IA/H), care presupune măsurarea pauzelor de respirație experimentate în fiecare oră dormită. Apneea obstructivă severă presupune apariția a mai mult de 30 de episoade de oprire a respirației în somn în decurs de o oră. Apneea obstructivă ușoară, în schimb, presupune doar 5-15 opriri ale respirației în fiecare oră. (4, 8)

Soluții (tratament)

Obiectivul principal în tratamentul pentru oprirea respirației în somn îl reprezintă reducerea numărului de episoade de oprire a respirației. În cazurile ușoare, tratamentul conservator poate fi suficient, în timp ce cazurile severe și moderate pot necesită inclusiv intervenții chirurgicale. Oprirea respirației în somn, deși constituie o problemă cu potențial ridicat, poate beneficia de tratamente eficiente. Tratamentul conservator poate include:

• pierderea în greutate;
• utilizarea unei perne speciale sau a altor dispozitive care pot ajuta la menținerea unei poziții laterale în timpul somnului;
• utilizarea spray-urilor nazale (pentru persoanele cu alergii sau alte probleme câte determină congestia nazală);
• participarea la activități fizice în mod regulat;
• renunțarea la fumat și reducerea cantității de alcool consumată. (2, 4, 8, 9)

În funcție de cauză, tratamentul ambulatoriu și clinic împotriva opririi respirației în somn poate include utilizarea unor dispozitive purtabile în timpul somnului sau efectuarea unor intervenții chirurgicale.

Dispozitivele de avansare mandibulară. Purtate în timpul somnului, aduc maxilarul inferior înainte, ceea ce permite menținerea căilor respiratorii superioare deschise. Dispozitivele de acest tip, denumite și dispozitive de repoziționare mandibulară, sunt eficiente în cazurile ușoare sau moderate de apnee obstructivă în somn. (1, 8, 9, 10)

Terapia CPAP (presiune pozitivă continuă în căile aeriene). Considerată cea mai frecvent utilizată metodă de tratament a sindromului de apnee în somn, terapia CPAP presupune utilizarea unui dispozitiv care trimite aer cu presiune în căile respiratorii superioare, prin intermediul unei măști ce va fi purtată de pacient pe tot parcursul somnului. Presiunea este stabilită de către un specialist în somnologie și se modifică constant pe parcursul nopții, crescând în momentele de oprire a respirației și revenind la minim în perioadele în care respirația este optimă. (1, 8, 9, 11)

Operații chirurgicale. În anumite situații, operația chirurgicală poate oferi o ușurare persoanelor cu probleme de somn cauzate de oprirea respirației. În cazul pacienților obezi, care nu reușesc să slăbească prin intermediul modificărilor stilului de viață, o soluție este reprezentată de chirurgia bariatrică, ce implică modificări ale sistemului digestiv. Operațiile pot fi utile inclusiv pentru pacienții cu amigdale mărite (amigdalectomie), adonopatii (excizia ganglionilor) sau polipi nazali (adenoidectomie). (8, 9, 11)