Studii medicale: ADHD adulti

Meta-analiză genomică pe 70.953 persoane identifică 39 loci (17 noi) și 22 gene pentru ADHD, demonstrând că fenotipul combinat (simptome și diagnostic) crește puterea predictivă a scorurilor poligene.

Studiul de cohortă SAGA (5.392 femei) demonstrează că femeile cu ADHD au o prevalență dublă a simptomelor severe de perimenopauză și un debut mai timpuriu comparativ cu populația generală.

Studiul pe 148.581 persoane arată că tratamentul medicamentos al ADHD reduce riscul de suicid, abuz de substanțe și criminalitate, cu beneficii mai mari pentru evenimentele recurente.

Revizuire narativă privind siguranța metilfenidatului în ADHD, evidențiind riscurile cardiovasculare, psihiatrice și necesitatea monitorizării clinice riguroase la populațiile vulnerabile.

Meta-analiza a 33 de studii (1.049 pacienți) arată că rTMS și tDCS reduc simptomele ADHD (neatenție, hiperactivitate), fiind alternative promițătoare, dar necesită standardizare și studii ample.

Studiul arată că insomnia severă mediază semnificativ relația dintre trăsăturile ADHD și calitatea scăzută a vieții la adulți, sugerând că tratamentul insomniei este o țintă terapeutică esențială.

Revizuire sistematică ce demonstrează că 74,2% din comorbiditățile ADHD au un substrat serotonergic, sugerând noi strategii terapeutice complementare.

Studiu deschis pe 52 de săptămâni privind centanafadina (400 mg/zi) la 662 de adulți cu ADHD; demonstrează siguranță, tolerabilitate și o ameliorare a simptomelor cu până la 57%.

Meta-analiză pe 18 studii privind neuromodularea (tDCS, rTMS, neurofeedback) în ADHD la adulți; rezultatele nu ating semnificația statistică, indicând necesitatea unor studii mai riguroase.

Revizuirea a 292 de studii clinice randomizate privind ADHD la adulți relevă deficiențe metodologice majore în diagnosticare, punând sub semnul întrebării validitatea rezultatelor clinice.

Studiul demonstrează că femeile cu ADHD sunt diagnosticate cu 5 ani mai târziu decât bărbații, prezentând o severitate simptomatică și o incapacitate funcțională mai pronunțate.

Meta-analiza demonstrează că pacienții cu comorbiditate tulburare bipolară și ADHD prezintă deficite neurocognitive și o funcționare psihosocială semnificativ mai afectată decât în diagnosticele iz...

Revizuire sistematică: ADHD și autismul sunt comorbidități sub-recunoscute la adulții cu obezitate, asociate cu aderență scăzută la tratament și necesitatea unor protocoale terapeutice adaptate.

Revizuirea sistematică a 28 de studii confirmă eficacitatea și cost-eficiența intervențiilor de conștientizare ADHD pentru părinți, profesori și clinicieni, îmbunătățind diagnosticul și managementul.

Studiu de cohortă pe 20 de ani arată că adulții cu ADHD diagnosticat au o speranță de viață cu 6,78-8,64 ani mai mică, din cauza factorilor de risc modificabili și a comorbidităților neacoperite.