Studii Medicale — Endocrinologie

Studiu UK Biobank (129 AN active, 2.380 weight-restored, 2.380 controale) + cohortă clinică 189 paciente: IGF-1 prezintă pattern gradat (AN activă < weight-restored < sănătoase), crește la 12 luni de tratament (p=0,003) și prezice refacerea funcției menstruale independent de IMC (p<0,001).

Studiu clinic de faza 3 pe 210 paciente: fulvestrantul ca terapie de menținere prelungește supraviețuirea fără progresie la 17,3 vs 9,0 luni față de capecitabină (HR 0,63; p=0,003) în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−, cu toxicitate de grad ≥3 de 3,6 ori mai rară.

Recenzie Neurosci Biobehav Rev 2026: creșterile periovu­latorii ale estradiolului au functie duala evolutiva — imbunatatire cognitii fertilitate + tamponare vulnerabilitate la psihoza (stabilizare retele neuronale). Mecanisme: dopamina, serotonina, imunitate. Implicatii: postpartum/perimenopauza = p

Studiu prospectiv (n=24 copii cu hipertiroidism, Turcia): evaluarea oftalmopatiei Graves la copii prin criteriile EUGOGO 2021 și CAS, cu corelarea cu anticorpii tiroidieni (TRAb, TSI, anti-TPO). Primul studiu prospectiv standardizat al OG pediatrice.

Tranziția către menopauză este &icirc;nsoțită de modificări fiziologice complexe care pot afecta semnificativ calitatea vieții. Printre cele mai frecvente manifestări se numără simptomele vasomotorii &ndash; bufeurile, transpirațiile nocturne sau reci &ndash; care afectează aproximativ trei sferturi

Un raport elaborat sub egida Endocrine Society analizează critic cadrul propus de Lancet Diabetes &amp; Endocrinology Commission privind redefinirea obezității ca boală cronică bazată pe disfuncție de organ, nu doar pe indicele de masă corporală. Cercetarea publicată &icirc;n The Journal of Clinical

Un studiu pe 641.504 pacienți demonstrează că atât subdozarea, cât și supradozarea cu hormoni tiroidieni cresc riscul de insuficiență cardiacă, cea mai puternică asociere fiind cu subdozarea severă (TSH > 5,5 mUI/L: risc de 5,8 ori mai mare pe 5 ani).

Trialul foresiGHt (259 adulți, 38 săptămâni): lonapegsomatropina săptămânală reduce grăsimea trunchiului cu -2,04% față de placebo (p<0,001) și crește masa musculară cu +1,70 kg (p<0,0001) — profil de siguranță comparabil cu somatropina zilnică.

Endocrine Society evaluează critic cadrul Lancet pentru obezitate: susține distincția obezitate clinică/preclinică și abandonarea IMC ca unic criteriu, dar nu aprobă complet cadrul din cauza lacunelor operaționale și a riscului de subtratament.

Meta-analiză în rețea pe 18 RCT-uri: paltusotina orală zilnică demonstrează control biochimic superior față de octreotida orală (OR=7,34) și depo SC (OR=7,85), cu tolerabilitate mai bună și rate similare de control față de SRL-urile injectabile în acromegalie.

Sinteză JCEM: sindromul Cushing este probabil subdiagnosticat. Dincolo de hipercortizolemie, SC perturbă ritmul circadian al cortizolului — aspect insuficient explorat în diagnosticul actual bazat pe măsurători singulare sau cumulative.

Studiu (n=40 tumori paratiroide): profilul de metilare H3 arată reducerea H3K4me3/H3K36me3 (<60%) și creșterea H3K27me3 (>130% față de controale) — shift epigenetic spre reprimare transcripțională, mai pronunțat în carcinoame (p=0,0002).

Sinteză JCEM: traumatismul craniocerebral cauzează hipopituitarism la ~15% din pacienți, cel mai frecvent deficit de GH. Manifestările sunt nespecifice, diagnosticul frecvent întârziat. Screeningul selective bazat pe factori predictivi (anomalii imagistice, sex, vârstă) este recomandat.

Studiu retrospectiv (n=70): introducerea rivaroxabanului 10 mg/zi ca profilaxie de rutină în sindromul Cushing ACTH-dependent a redus incidența TEV față de perioada fără profilaxie sistematică (2012-2025). Boala Cushing pituitară — subtipul cel mai frecvent.

Studiu NIH + Addenbrooke: tumorile neuroendocrine pancreatice nonfuncționale (pNET) sunt o manifestare a sindromului Pacak-Zhuang (EPAS1/HIF2A mozaic somatic). Legătura moleculară: reglarea HIF-2α de VHL — extinde spectrul fenotipic al PZS.