Studii medicale: ADHD

Cohortă suedeză n=483.459 (2006-2016): antibiotice în sarcină → autism OR 1,16, ADHD OR 1,29; antibiotice la copil ≤2 ani → autism OR 1,46, ADHD OR 1,90. Relație doză-răspuns confirmată. Mecanism: perturbarea microbiotei intestinale în perioadele critice de neurodezvoltare.

Meta-analiza pe 96.907 subiecți indică o prevalență globală a ADHD de 7,6% la copii (3-12 ani) și 5,6% la adolescenți (12-18 ani), subliniind necesitatea unor politici de sănătate publică eficiente.

Meta-analiza pe 19 studii arată că nivelurile periferice de BDNF nu diferă la copiii cu ADHD față de martori și nu se modifică după tratamentul cu metilfenidat, nefiind un biomarker fiabil.

Meta-analiza arată că testele de performanță continuă (CPT) au o acuratețe diagnostică modestă pentru ADHD, fiind insuficiente ca instrumente unice de diagnostic, dar utile în evaluări clinice comp...

Revizuirea Cochrane 2023 arată că metilfenidatul ameliorează simptomele ADHD la copii, dar certitudinea evidenței este foarte scăzută din cauza riscului ridicat de eroare sistematică în studii.

Studiul ADDUCE (1.410 copii) arată că metilfenidatul administrat 2 ani nu afectează semnificativ creșterea staturală, dar crește ușor frecvența cardiacă și tensiunea arterială, impunând monitorizare.

Meta-analiza pe 13 studii arată că adolescenții cu ADHD raportează un somn subiectiv mai scurt și somnolență diurnă crescută, deși măsurătorile obiective nu indică diferențe semnificative față de m...

Revizuirea identifică biomarkeri imagistici, moleculari și fiziologici promițători pentru ADHD, însă niciunul nu este validat clinic pentru diagnosticarea de rutină în prezent.

Meta-analiza demonstrează că terapeuticele digitale bazate pe jocuri reduc inatenția în ADHD, fiind superioare controlului, dar mai puțin eficace decât farmacoterapia standard.

Meta-analiza demonstrează că terapia cognitiv-comportamentală este eficace în reducerea simptomelor principale și emoționale la adulții cu ADHD, cu beneficii documentate inclusiv pentru depresie și anxietate.

Meta-analiză GWAS pe 38.691 de cazuri ADHD identifică 27 de loci genetici și 76 de gene candidate, confirmând arhitectura poligenică și corelații genetice cu funcțiile cognitive și executive.

Meta-analiză a 31 de studii (12.524 pacienți) estimează prevalența ADHD la 21% în rândul pacienților cu tulburări de consum de substanțe — de 4-8 ori mai mare față de populația generală. Prevalența variază în funcție de substanța de abuz: alcool 25%, cocaină 19%, opioide 18%. Rezultatele susțin scre

Recenzie sistematică a 28 de studii longitudinale (~66.000 participanți, 0-17 ani) demonstrează asociații reciproce între media digitală și simptomele ADHD; utilizarea problematică (gaming addictiv) arată asociații mai consistente decât simpla durată de ecran.

Revizuire sistematică a 21 de studii privind axa intestin-creier, indicând asocieri între disbioza intestinală și comportamentul impulsiv în ADHD și schizofrenie, cu necesitatea unor studii viitoare.

Studiul demonstrează că metilfenidatul crește activitatea neurală spontană în nucleul accumbens și rețelele de control cognitiv la copiii cu ADHD, corelând cu îmbunătățirea atenției susținute.