Studii medicale: Alcoolismul

RCT 384 participanți AUD (4 brațe, 12 săptămâni): combinația varenicline+bupropion reduce B-PEth (d=0,39, p=0,004) și %HDD (d=0,31) față de placebo. Bupropion atenuează greața vareniclinei (51%→36%). Efect superior tratamentelor AUD aprobate (d≈0,2).

Meta-analiza arată că baclofenul (50-60 mg/zi) crește abstinența și reduce pofta de alcool, dar dozele mai mari cresc riscul de abandon din cauza efectelor adverse.

Model comportamental nou la șobolani (sistemul RECORD) demonstrează că expunerea acută la alcool modifică semnificativ deciziile de apropiere la masculi (preferință crescută spre alcool; efecte la 2 luni post-expunere), dar nu la femele — deși femelele consumă de 2× mai mult alcool per kg corporală.

Meta-analiza a 55 de studii arată o prevalență ridicată a consumului de substanțe (tutun 58%, cannabis 38%) în rândul pacienților psihiatrici australieni, impunând screeningul sistematic.

Revizuire sistematică (19 studii preclinice + 2 clinice): semaglutida reduce semnificativ consumul de alcool prin modularea sistemului de recompensă dopaminergic în nucleus accumbens. Exenatid cu rezultate mixte (beneficiu la IMC crescut). Necesare RCT-uri mari cu TCA ca indicație primară.

Revizuire Lancet Gastroenterol Hepatol: managementul tulburării de consum de alcool (AUD) din perspectivă hepatologică. Screening cu AUDIT, biomarker PEth, intervențiile non-farmacologice (CBT, MET), tratament farmacologic adaptat bolii hepatice (baclofen în ciroză, naltrexona fără ciroză). Echipe m

Meta-analiză pe 79 de studii clinice randomizate (11.737 de participanți, 30 de medicamente) demonstrează că medicamentele aprobate pentru tulburarea consumului de alcool (naltrexonă, acamprosat, disulfiram) reduc semnificativ consumul față de placebo — cu evidență moderată-ridicată — chiar și când

Revizuire sistematică în 2 faze identifică autoeficacitatea, suportul social și craving-ul ca mecanisme validate ale schimbării comportamentale în tratamentul dependenței de alcool și droguri. Analiza a 11 meta-analize și 48 de studii empirice confirmă că acești 3 factori sunt gata pentru implementa

Revizuire narativă a studiilor clinice și preclinice privind potențialul LSD, psilocibinei și ayahuasca în tratamentul tulburării de uz al alcoolului. Aceste substanțe reduc consumul de alcool și pofta prin modularea neuroplasticității serotoninergice, fără a produce dependență fizică; variabilitate

Revizuirea a 11 studii clinice randomizate (1.543 pacienți) demonstrează că intervențiile comportamentale integrate reduc consumul intens de alcool și cresc abstinența la pacienții cu comorbidități.

Revizuire Eur Heart J 2024 (Dominguez, Adler, Garcia-Pavia): CA = DCM dobândită prin >80g/zi alcool ≥5 ani. Abstinenta: mortalitate 6,1% vs. 50,8%; recuperare FEVS 51–75%. Patogeneză: toxicitate directă etanol+acetaldehida, stres oxidativ, fibroză mid-wall. Terapii viitoare: Alda-1, inhibitori CaMKI

Revizuirea a 139 de studii clinice (1985-2023) arată o îmbunătățire a metodologiei în tratamentul TCA, naltrexona și acamprosata având cel mai solid suport clinic, deși sub-utilizate în practică.

Meta-analiză pe 141 de studii privind consumul de alcool în Africa Subsahariană, evidențiind o prevalență AUD de 9,5% la adulți și 7,7% la adolescenți, cu variații regionale semnificative.

Studiu de cohortă pe 6,5 milioane de suedezi arată că tulburarea de uz al alcoolului crește riscul de suicid prin orice metodă, cu cea mai mare asociere pentru otrăvire, independent de factori gene...

O analiză secundară a unui studiu randomizat dublu-orb pe 151 de fumători arată că dulaglutida, un agonist GLP-1, reduce consumul săptămânal de alcool cu 29% după 12 săptămâni față de placebo, independent de reușita renunțării la fumat. Rezultatele susțin rolul agoniștilor GLP-1 în tratamentul depen