Studii medicale: Alzheimer

Revizuirea sistematică indică faptul că dieta mediteraneană și suportul nutrițional protejează împotriva declinului cognitiv, în timp ce malnutriția și rezistența la insulină cresc riscul de demență.

Revizuire narativă privind genetica bolii Alzheimer, analizând genele cauzale (APP, PSEN1, PSEN2), factorii de risc GWAS și tehnologiile emergente (CRISPR, scRNA-seq) pentru terapii personalizate.

Studiul Cochrane evaluează tratamentul epilepsiei în boala Alzheimer, indicând levetiracetamul ca fiind mai eficient decât fenobarbitalul, deși dovezile sunt limitate la un singur studiu de 95 paci...

Revizuirea analizează biomarkerii lichidieni și PET pentru patologia amiloidă, evidențiind rolul lor în diagnosticul biologic al bolii Alzheimer conform criteriilor NIA-AA 2018.

Revizuirea analizează rolul mecanismelor epigenetice (metilare ADN, modificări histonice, ARN necodant) în patogeneza bolii Alzheimer, evidențiind potențialul terapeutic al inhibitorilor de HDAC.

Recenzie privind biomarkerii fluizi în boala Alzheimer, evaluând standardele LCR (Aβ42, tau) și potențialul markerilor sanguini pentru diagnostic precoce și monitorizare clinică.

Studiul GBD 2016 raportează o creștere de 117% a cazurilor de demență la nivel global între 1990 și 2016, ajungând la 43,8 milioane, fenomen cauzat în principal de îmbătrânirea populației.

Revizuire sistematică ce identifică 24 de cazuri de coexistență SM-Alzheimer documentate histopatologic, subliniind lipsa datelor epidemiologice și necesitatea screening-ului cognitiv la pacienții ...

Studiul pe 617 pacienți arată că combinația de diuretice, BCC și blocanți SRAA încetinește declinul cognitiv în Alzheimer, având un efect sinergic cu inhibitorii de colinesterază.

Studiul clinic de fază III NILVAD arată că nilvadipina nu încetinește declinul cognitiv la pacienții cu boală Alzheimer ușoară-moderată comparativ cu placebo, având însă un profil de siguranță bun.

O meta-analiză arată că medicina tradițională chineză are o eficacitate similară cu donepezilul în boala Alzheimer, dar prezintă mai puține efecte adverse.

Revizuire sistematică Cochrane (60 pacienți) care indică dovezi insuficiente privind eficacitatea terapiei prin artă în demență, subliniind necesitatea unor studii clinice mai riguroase.

Studiul AMYPAD-PNHS (460 pacienți) demonstrează că patologia amiloid-beta preclinică decuplează structura de funcția cerebrală, sugerând un mecanism compensator adaptiv în stadiile incipiente.

Studiul FINGER arată că intervenția multifactorială privind stilul de viață îmbunătățește funcția cognitivă indiferent de riscul genetic, cu beneficii mai mari la femei cu risc Alzheimer ridicat.

Studiu de randomizare mendeliană pe 487.511 participanți identifică 51 de specii lipidice cu rol cauzal în boala Alzheimer, demonstrând o relație bidirecțională între metabolismul lipidic și demență.