Studii medicale: antihipertensive

Studiu clinic pe 50 de pacienți cu hipertensiune ușor-moderată din Sri Lanka și Nigeria: combinația triplă GMRx2 în doze mici (telmisartan, amlodipină, indapamidă) a controlat tensiunea la 88% la cabinet și 60% acasă, cu tolerabilitate excelentă după 12 luni de urmărire.

Studiu clinic de fază III care demonstrează noninferioritatea clevidipinei față de nicardipină în urgențele hipertensive, cu un timp mai rapid de atingere a tensiunii arteriale țintă.

Universitatea Medicală China, Shenyang. The Lancet, 6 septembrie 2025. O analiză pooled individual participant a 6 trialuri randomizate (80.220 participanți) cuantifică pentru prima dată detaliat balanța beneficiu-risc a controlului intensiv vs standard al tensiunii arteriale. Controlul intens

Revizuire sistematică (PROSPERO CRD42024522918) a 5 inhibitori ai sintetazei aldosteronului — baxdrostat, dexfadrostat, lorundrostat, LY3045697 și osilodrostat — arată că aceștia reduc eficient tensiunea arterială sistolică și diastolică la pacienții cu hipertensiune rezistentă, în special la cei cu

Un studiu randomizat pe 1.981 de pacienți din India a comparat trei combinații duble antihipertensive. Amlodipină-perindopril, perindopril-indapamidă și amlodipină-indapamidă au scăzut tensiunea aproape identic (~14/8 mmHg ambulator), cu control la ~70% în toate brațele.

Trial randomizat publicat în JAMA pe 14 mai 2025: la 118 pacienți cu hipertensiune arterială rezistentă din 14 centre coreene, amiloridul 5-10 mg/zi este noninferior spironolactonei 12,5-50 mg/zi pentru reducerea TA sistolice la domiciliu (-14,7 vs -13,6 mmHg), cu rate similare de hiperkaliemie și e

Cluster-RCT în China rurală (n=33.995, 48 luni): managementul intensiv al hipertensiunii arteriale condus de personal non-medical a redus incidenta demenței de orice cauză cu 15% (RR 0,85; IC 95%: 0,76–0,95), cu reducere concomitentă a TA sistolice cu 22 mmHg.

Meta-analiză 56 RCT-uri: administrarea seara a antihipertensivelor nu este superior dimineața în mod uniform, dar aduce beneficii semnificative la subgrupuri: vârstă <60 ani, IMC ≥30, ≥50% femei și utilizatori de blocante de calciu — mai ales pentru TA sistolică nocturnă.

Studiu prospectiv cu microneurografie (n=219 hipertensivi + 100 controale): tratamentul antihipertensiv reduce dar nu normalizează MSNA — rămâne cu 66,4% mai ridicat față de normotensivi chiar și la BP <130/80 mmHg, consistent pentru toate clasele de medicamente.

Studiu randomizat multicentric (n=168, 67 chinezi + 101 europeni) comparând nifedipina-GITS vs ramipril pe 12 luni la pacienții cu hipertensiune ușor-moderată. Ambele medicamente au redus TA cu ~15-18 mmHg (ABPM), fără diferențe semnificative de eficacitate între etnicități sau grupuri. Diferențele

RCT la 295 pacienți cu HTA demonstrează că combinația triplă cu doze mici GMRx2 (telmisartan+amlodipina+indapamidă) reduce TAS cu 7,3-8,2 mmHg față de placebo la 4 săptămâni, cu tolerabilitate bună — susținând conceptul "polipilulă antihipertensivă".

Meta-analiză de date individuale pe 31.250 de vârstnici din 14 națiuni: hipertensiunea netratată crește riscul de Alzheimer cu 42% față de hipertensiunea tratată (HR 1,42; IC 95% 1,08-1,87) și cu 36% față de normotensivi. Tratamentul antihipertensiv nu reduce și riscul demenței non-Alzheimer.

Revizuire clinică: hipertensiunea rezistentă (TA ≥ 140/90 la 3 antihipertensive + diuretic) necesită excluderea pseudorezistenței și a cauzelor secundare. Al 4-lea medicament de elecție: spironolactonă. Opțiuni intervenționale: denervare renală, BAROSTIM.

Comentariu critic Lancet: ESH 2023 a readus beta-blocantele ca primă linie în HTA — criticat de Messerli et al. Meta-analize arată beta-blocante reduc AVC cu 16-19% mai puțin decât BCC și RAAS inhibitori. Risc real de prejudiciu populațional prin protecție anti-AVC inferioară. Beta-blocante rămân in

Meta-analiză IPD COSMIC (n=34.519, 17 studii, 15 țări): hipertensiunea netratată creste riscul de demență cu 42% față de normotensivi (HR 1,42) și cu 26% față de hipertensivii tratați; hipertensiunea tratată — fără creștere semnificativă față de controale (HR 1,13, p=0,07).