Studii medicale: antipsihoticele

Meta-analiza a 18 studii arată că polimorfismul rs6313 al genei 5-HTR2A nu prezice universal răspunsul la antipsihotice, dar genotipul TC este un predictor pentru eficacitatea clozapinei.

Revizuirea sistematică a 165 de cazuri confirmă un continuum clinic între catatonia indusă de antipsihotice și sindromul neuroleptic malign, ambele putând apărea la doze standard de antipsihotice.

Meta-analiza a 4 studii (866 pacienți) indică eficacitatea antipsihoticelor atipice în depresia bipolară la tineri, cu beneficii moderate și riscuri metabolice ce necesită monitorizare.

Revizuirea umbrella a 23 de meta-analize arată că olanzapina și quetiapina au cel mai nefavorabil profil metabolic la copii, în timp ce lurasidona și aripiprazolul sunt mai bine tolerate.

Revizuire sistematică privind eficacitatea agenților de augmentare în TOC parțial responsiv la SRI; aripiprazolul și risperidona sunt agenții de primă alegere, cu dovezi solide din studii clinice.

Studiul prezintă o agendă internațională de cercetare pentru schizofrenia rezistentă la clozapină, vizând standardizarea definițiilor, biomarkerii, augmentarea terapeutică și calitatea vieții.

Un model predictiv multiomics (genetică și metilare ADN) identifică cu o acuratețe de 87% răspunsul la antipsihotice în schizofrenie, optimizând alegerea tratamentului de la debutul bolii.

Xanomeline-trospium (KarXT) este primul antipsihotic cu mecanism muscarinic M1/M4, demonstrând eficacitate pe simptomele schizofreniei fără efecte extrapiramidale, marcând o schimbare de paradigmă.

Revizuire narativă privind evoluția stabilizatoarelor de dispoziție (generația I și II) în tulburarea bipolară, subliniind eficacitatea litiului și rolul noilor agenți în profilaxia pe termen lung.

Meta-analiza a 21 de studii randomizate demonstrează că antipsihoticele atipice reduc riscul de manie emergentă (OR 0,68), contrazicând temerile privind riscul de switch maniacal.

Meta-analiză în rețea care demonstrează eficacitatea superioară a pimavanserin și clozapinei în psihoza din boala Parkinson, fără agravarea simptomelor motorii, spre deosebire de quetiapină.

Meta-analiza demonstrează că antipsihoticele cresc riscul de fracturi, cele prolactinergice având un impact negativ mai mare asupra densității osoase comparativ cu cele care economisesc prolactina.

Studiul EULAST (511 pacienți) demonstrează că antipsihoticele injectabile cu eliberare prelungită nu reduc rata de întrerupere a tratamentului față de cele orale în schizofrenia timpurie.

O meta-analiză pe 2.810 pacienți arată că administrarea clozapinei în prize multiple se asociază cu simptome mai severe și riscuri mai mari de reacții adverse comparativ cu doza unică.

Revizuire privind managementul schizofreniei rezistente la tratament (TRS), evaluând eficacitatea clozapinei, strategiile de augmentare și noile abordări farmacologice non-dopaminergice.