Studii medicale: aplicatii depresie

Revizuirea sistematică a 23 de studii indică faptul că șofranul (Crocus sativus) are o eficacitate comparabilă cu antidepresivele clasice în tratamentul depresiei ușoare până la moderate.

Revizuire sistematică a 42 de studii privind intervențiile microbiomice (probiotice, prebiotice, simbiotice) ca adjuvant în tulburări psihiatrice, evidențiind beneficii în depresie și schizofrenie.

Revizuire a dovezilor pentru TMS personalizat prin neuroimagistică de conectivitate cerebrală individuală. Date preliminare promițătoare susțin selecția personalizată a situsului-țintă în depresie, cu precizie milimetrică în timpi fezabili clinic, dar valoarea față de abordarea standard necesită con

Studiu randomizat dublu-orb cu TMS-EEG pe 117 participanți demonstrează că rTMS ameliorează depresia majoră prin potențarea circuitului cortex orbitofrontal-hipocampus, cu creșterea activității hipocampice ca mediator specific al efectului antidepresiv (Cohen d=1,20 reducere HAMD-24).

Studiu de randomizare Mendeliană pe date genomice de la 807.553 de persoane demonstrează că susceptibilitatea genetică la depresie cauzează 12 boli gastrointestinale, inclusiv SII (OR 1,58), reflux gastroesofagian (OR 1,40) și NAFLD (OR 1,46). IMC mediază 49% din efectul asupra NAFLD.

Studiu de cohortă pe 23.299 adulți din Melbourne Collaborative Cohort Study arată că cei mai mari consumatori de alimente ultra-procesate (clasificare NOVA) au risc cu 23% mai mare de distres psihologic semnificativ (aOR 1,23; IC 95%: 1,10-1,38; p=0,001) după ajustare completă pentru factori sociode

Analiza a 9 studii clinice (2012–2022) arată că stilurile de umor pozitiv — afiliat și auto-depreciant benign — reduc semnificativ simptomele depresive. Umorul poate fi integrat ca terapie adjuvantă accesibilă în tratamentul depresiei, cu profil de siguranță favorabil și fără efecte adverse farmacol

Un studiu clinic pe 8.128 de pacienți cu disfuncție autonomă documentată, desfășurat în trei practici clinice din Philadelphia, Memphis și New York pe parcursul a șase ani, sugerează că o proporție semnificativă din pacienții diagnosticați cu „depresie rezistentă la tratament” suferă de fapt de o di