Studii medicale: boala Alzheimer

Studiul demonstrează că lateralizarea acumulării tau în boala Alzheimer reflectă asimetria funcțională a memoriei: tau drept corelează cu memoria vizuală, iar tau stâng cu memoria verbală.

Analiza GWAS pe 330.000 de subiecți a identificat 15 loci STR asociați cu boala Alzheimer, incluzând genele SNX32 și WSB1, explicând 3% din varianța fenotipică și oferind noi ținte terapeutice.

Studiul pe 367 de pacienți (cohorta TRIAD) demonstrează că extensia spațială a tauopatiei (SEOT) la PET-tau prezice mai precis atrofia cerebrală și neurodegenerarea decât cantitatea de tau (SUVR).

Inhibitorii SGLT2 ar putea încetini boala Alzheimer prin reducerea neuroinflamației, a stresului oxidativ și a depunerii de amiloid, conform unei sinteze a dovezilor preclinice și clinice.

Meta-analiză genomică (N=978.514) identifică 91 de loci de risc pentru boala Alzheimer (16 noi) și validează un scor poligenic predictiv pentru patologia cerebrală specifică.

Un studiu de cohortă pe 407 pacienți din China arată că lecanemab este bine tolerat în practica reală, cu o rată ARIA de 12,15% și funcție cognitivă stabilă la 6 luni.

Studiul cartografiază cascada biomarkerilor Alzheimer pe 20-25 de ani, identificând o fereastră presimptomatică de 7-11 ani, esențială pentru intervenția terapeutică precoce și screeningul prin pta...

Meta-analiză genomică pe 978.514 subiecți identifică 91 de loci asociați cu boala Alzheimer, validând un scor poligenic ce prezice riscul de patologie tau și amiloidă severă.

Revizuire sistematică a 27 de studii clinice confirmă fezabilitatea și siguranța deschiderii barierei hematoencefalice prin ultrasunete focalizate în boala Alzheimer, cu semnale preliminare de efic...

rTMS cerebeloasă bilaterală ameliorează funcția cognitivă în Alzheimer, cu beneficii durabile la 12 săptămâni și optimizarea rețelelor structurale cerebrale.

Studiul arată că amiloidul LCR anormal la debut este principalul predictor al progresiei depunerii amiloide corticale, în timp ce APOE ε4 influențează doar inițierea acumulării, nu și ritmul ulterior.

Retenția 18F-florbetapir în substanța albă este un biomarker valid al progresiei Alzheimer, prezicând declinul cognitiv și răspunzând la terapia cu lecanemab.

Studiul HEAD compară [18F]MK6240 și [18F]flortaucipir, demonstrând că MK6240 are o acuratețe diagnostică superioară în detectarea patologiei tau, mai ales în stadiile preclinice ale bolii Alzheimer.

Studiul CARDIA arată că biomarkerii plasmatici Alzheimer la vârsta mijlocie (61 ani) se asociază cu declin cognitiv accelerat, oferind o fereastră de prevenție cu 10-15 ani înainte de debutul clinic.

Revizuirea Lancet 2026 analizează progresele în boala Alzheimer: biomarkeri plasmatici, imunoterapii anti-amiloid și prevenția prin factori de risc modificabili.