Studii medicale: covid-19 sever

Un studiu de cohortă pe 13.081 de pacienți arată că doar 18,5% din declinul supraviețuirii după stop cardiac în pandemie a fost cauzat direct de infecția cu SARS-CoV-2.

Studiu prospectiv pe 90 de pacienți post-COVID-19 sever: DLCO și ecocardiografia sunt cei mai sensibili markeri pentru sechele cardio-pulmonare la 24 de luni, cu dispnee persistentă la 34%.

Studiul arată că formele ușoare de COVID-19 sunt asociate cu un risc mai mare de sechele post-acute (oboseală, tulburări cognitive) comparativ cu formele severe, remdesivirul având efect protectiv.

Studiu prospectiv pe 161.239 pacienți: adulții prezintă risc de AVC și alterarea conștienței, copiii prezintă risc crescut de crize epileptice în contextul infecției cu SARS-CoV-2.

Studiul REMAP-CAP demonstrează că inițierea de novo a IECA sau ARB la pacienții critici cu COVID-19 nu aduce beneficii și înrăutățește rezultatele clinice, comparativ cu grupul de control.

Meta-analiza pe 483 pacienți arată că un unghi de fază bioelectric scăzut la internare dublează riscul de deces (RR 2,44) și prezice complicații severe în COVID-19.

Meta-analiza indică un beneficiu al ivermectinei în profilaxia postexpunere COVID-19 la grupuri cu risc, însă calitatea dovezilor este limitată de eterogenitatea și riscul de eroare sistematică.

Analiza indică o incidență de 1-5 cazuri de miocardită la 100.000 de doze vaccin ARNm, cu prognostic favorabil și un raport risc-beneficiu net superior față de miocardita cauzată de infecția COVID-19.

Studiul identifică senescența celulară și secretomul SASP drept factori cheie în hiperinflamația din COVID-19 sever, sugerând senoliticele ca potențială strategie terapeutică.

Studiu prospectiv pe 969 pacienți demonstrează că oboseala și afectarea cognitivă post-COVID sunt sindroame distincte, cu factori de risc și mecanisme fiziopatologice diferite.

Studiul PANAMO (faza 3) demonstrează că vilobelimab reduce mortalitatea la 28 de zile cu 27% la pacienții cu COVID-19 sever ventilați mecanic, prin inhibarea selectivă a anafilatoxinei C5a.

Meta-analiza arată că 32,6% dintre pacienții spitalizați cu COVID-19 prezintă anomalii CT reziduale la 1 an, cu persistența modificărilor fibrotice, impunând monitorizare pulmonară prelungită.

Meta-analiza bayesiană pe 10.751 pacienți arată că remdesivir reduce mortalitatea la pacienții cu COVID-19 care necesită oxigenoterapie, dar nu și la cei ventilați mecanic.

Studiu de cohortă pe 71 pacienți COVID-19 arată ameliorarea semnificativă a ultrasunetului pulmonar la 3 luni, cu persistența B-lines la 47% din pacienții cu ARDS inițial.

Meta-analiza demonstrează că utilizarea opioidelor reprezintă un factor de risc independent pentru mortalitate și necesitatea ventilației mecanice la pacienții cu COVID-19.