Studii medicale: COVID-19

Studiul demonstrează că modelul TAVI cu o singură spitalizare este la fel de sigur și eficace ca modelul în două etape, reducând semnificativ complicațiile vasculare la pacienții vârstnici.

Studiul identifică desincronizarea imunității înnăscute și adaptive (monocite S100Ahi/HLA-DRlo și limfocite T LAG-3hi) ca semnătură a progresiei COVID-19 sever, sugerând noi ținte terapeutice.

Meta-analiză pe 502.261 persoane care cuantifică impactul psihologic al pandemiei COVID-19, evidențiind prevalențe crescute de anxietate, depresie și stres posttraumatic în subgrupurile vulnerabile.

Studiul Proxa-Rescue AndroCoV demonstrează că proxalutamida reduce mortalitatea cu 80% și accelerează recuperarea la pacienții spitalizați cu COVID-19 moderat-sever (scor WHO 5-6).

Studiul evaluează impactul polimorfismelor genei VDR asupra severității COVID-19, demonstrând că acestea sunt predictori independenți, spre deosebire de nivelurile serice de vitamina D.

Meta-analiza pe 5.753 pacienți arată că anticoagularea în doze mari în COVID-19 nu reduce mortalitatea, scade tromboembolismul, dar crește semnificativ riscul de hemoragie majoră.

O meta-analiză pe 18.917 pacienți arată că insomnia, oboseala și deficitul cognitiv sunt cele mai frecvente simptome neuropsihiatrice persistente post-COVID-19, indiferent de severitatea bolii.

Revizuire pe 115 pacienți cu mucormicoză asociată COVID-19: diabetul și corticosteroizii sunt factori de risc majori, mortalitatea atingând 48,7%.

Studiul pe 3.295 pacienți arată că valorile extreme ale HbA1c (foarte mici sau mari) cresc riscul de evoluție severă și deces în COVID-19, atât la pacienții cu diabet, cât și la cei fără diabet.

Studiul identifică incompetența cronotropă la 12,5% din pacienții post-COVID-19 nehospitalizați, propunând testul Ekblom-Bak ca instrument de screening eficient în absența anomaliilor cardiace.

Meta-analiza pe 30 de studii arată că pacienții cu boala Parkinson au o prevalență COVID-19 de 5%, cu o rată de spitalizare de 49% și o mortalitate de 12%, indicând o vulnerabilitate clinică majoră.

Studiul arată că infecția cu SARS-CoV-2 nu cauzează pe termen lung simptome psihiatrice severe, prevalența anxietății, depresiei și PTSD fiind similară cu cea din populația generală.

Studiul evaluează calitatea a 71 de ghiduri clinice pentru COVID-19 critic folosind AGREE II, evidențiind o calitate variabilă (scor mediu 53%) și necesitatea unei metodologii mai riguroase.

Studiul identifică subsetul de celule T CD8+ (CD69+CD103−) ca factor patogen în sechelele pulmonare post-COVID la vârstnici, corelând cu disfuncția respiratorie și anomaliile CT persistente.

Meta-analiză pe 124.952 de persoane arată o prevalență globală a PTSD de 17,52% în timpul pandemiei COVID-19, cu riscuri crescute pentru personalul medical din unitățile COVID-19 și asistente.