Studii medicale: COVID-19

Studiul propune reclasificarea POTS, ME/CFS și COVID lung ca boli neuroimune, argumentând că mecanismele biologice comune (disfuncție autonomă, autoimunitate, neuroinflamație) necesită abordare int...

Studiul NHANES arată o scădere a prevalenței DZ tip 2 post-pandemie (13,9% la 11,3%) și modificări ale factorilor de risc psihosociali și comportamentali, cu impact variabil în funcție de sex și vâ...

Revizuirea explorează rolul glicosfingolipidelor, în special GM1, ca verigă între infecția SARS-CoV-2 și riscul crescut de neurodegenerare în sindromul long COVID.

Meta-analiza arată că disfuncția tiroidiană crește de 4,8 ori riscul de COVID-19 sever, iar nivelurile scăzute de T3/FT3 sunt markeri independenți de prognostic nefavorabil și mortalitate.

Studiul analizează impactul pandemiei COVID-19 asupra tratamentului cancerului mamar în Ontario, evidențiind creșterea utilizării terapiei neoadjuvante ca strategie de triere în fața restricțiilor ...

Studiu pilot pe 169 pacienți arată că LDL-C scăzut (<1,81 mmol/L) prezice mortalitatea în COVID-19, iar supraviețuitorii prezintă risc cardiometabolic crescut la 3 luni post-externare.

Revizuirea analizează diabetul post-COVID, identificând mecanisme fiziopatologice, biomarkeri distinctivi și un risc crescut de 24–40% de diabet nou diagnosticat la 12 luni post-infecție.

Studiul identifică variante genetice rare în genele de imunitate interferon la 17,3% din tinerii cu COVID-19 sever, evidențiind o componentă genetică majoră în formele grave ale bolii.

Studiu GWAS pe 150.000 de cazuri identifică 13 loci genetici asociați cu susceptibilitatea la Omicron, subliniind rolul critic al glicozilării proteinelor și al genei ST6GAL1 în infecția virală.

Revizuirea sistematică indică faptul că COVID-19 prezintă un spectru neurologic mai larg și mai sever decât gripa sau dengue, cu sechele persistente ce necesită monitorizare pe termen lung.

Studiul identifică monocitele LC-Mo ca biomarkeri ai COVID lung, corelând starea lor profibrogenică cu oboseala severă, dispneea și afectarea pulmonară, oferind noi ținte terapeutice.

Un studiu realizat în Anglia, pe baza cohortelor din programul REACT și a datelor de vaccinare din National Health Service, și publicat la data de 12 ianuarie 2026, a analizat în detaliu determinanții ezitării față de vaccinarea anti-COVID-19 și relația dintre atitudinile declarate și vaccinarea efe

Studiul demonstrează cauzalitatea dintre infecția cu SARS-CoV-2 și fibroza pulmonară idiopatică, identificând metabolismul lactatului și gena SLC16A4 ca mediatori și ținte terapeutice potențiale.

Meta-analiză pe 15,8 milioane de pacienți: prevalența complicațiilor neuromusculare post-COVID scade de la 36% la 8% în 2 ani, însă durerea neuropatică persistă la 25% dintre pacienți la 12 luni.

Studiul demonstrează că măsurile non-farmaceutice COVID-19 au redus infecțiile bacteriene respiratorii pediatrice, dar nu pe cele invazive sau cutanate, observându-se o revenire post-restricții.