Studii medicale: Creierul

Studiul demonstrează că durata, eficiența și regularitatea somnului la adolescenți au corelate cerebrale structurale și funcționale distincte, influențând performanța cognitivă.

Meta-analiza a 10.889 de adulți arată că disfuncția cardiacă subclinică se asociază cu un volum cerebral total mai mic și atrofie hipocampică, indicând o legătură timpurie inimă-creier.

Studiu sistematic pe 38.961 persoane (UK Biobank) care identifică 7 gene-țintă și 13 medicamente candidate pentru încetinirea îmbătrânirii cerebrale prin integrare genomică și IRM.

Revizuire privind mecanismele patogene (sistem glimfatic, neuroinflamație) și inovațiile terapeutice în hidrocefalie, subliniind necesitatea unor tratamente care să modifice evoluția bolii.

Revizuire sistematică a 82 de studii (4.234 participanți) privind impactul estrogenului asupra structurii și funcției cerebrale, evidențiind plasticitatea hipocampului și a amigdalei.

Recenzie privind rolul hormonilor steroizi în neuroplasticitatea hipocampală, explicând diferențele de sex în vulnerabilitatea la depresie și boala Alzheimer și importanța ferestrei critice hormonale.

Meta-analiză pe 4.049 studii fMRI (2010-2024) care identifică 10 regiuni cerebrale cheie implicate în depresie, oferind direcții pentru neuromodulare și biomarkeri diagnostici.

Revizuirea sistematică identifică 6 mecanisme prin care compușii PFAS induc neurotoxicitate, afectând funcția cognitivă și crescând riscul de boli neurodegenerative la copii și adulți.

Studiu pe 29.828 persoane identifică 36 gene asociate fierului cerebral și 6 relații cauzale cu Parkinson, Alzheimer și depresie prin randomizare Mendeliană.

Studiul demonstrează că postul intermitent 5:2 și dieta sănătoasă îmbunătățesc semnalizarea insulinică neuronală și vârsta biologică a creierului la vârstnicii cu rezistență la insulină.

Studiul identifică o rețea cerebrală comună cu centru în amigdala superficială la pacienții cu anxietate, validând-o ca țintă pentru neuromodulare prin rTMS.

Studiul demonstrează că oxitocina nazală modifică procesarea perceptuală timpurie (N170, P2b) independent de conținutul social sau recompensă, susținând modelul trifazic al oxitocinei.

Studiul analizează impactul clasificării WHO 2021 asupra diagnosticului și tratamentului gliomelor de grad scăzut, subliniind necesitatea integrării markerilor moleculari în conduita terapeutică.

Studiul utilizează algoritmul SuStaIn pe date IRM pentru a identifica 3 subtipuri biologice de epilepsie focală, corelând atrofia cerebrală cu severitatea clinică și prognosticul post-chirurgical.

Studiul evaluează fezabilitatea testării neurocognitive în radioterapie: 26% dintre pacienți prezintă declin la 1 an, în timp ce 49% arată ameliorări, cu o aderență de 75%.