Studii medicale: Dementa

Studiul analizează programe artistice și de bunăstare desfășurate concomitent pentru persoane cu demență și îngrijitori, demonstrând beneficii în reducerea izolării și creșterea stării de bine.

Studiul demonstrează că proteina TDP43 reglează expresia și stabilitatea genelor MMR, influențând stabilitatea genomică în neurodegenerare și cancer.

Studiul din Țara Galilor demonstrează că vaccinarea anti-zoster reduce riscul de demență cu 20% și încetinește progresia bolii la pacienții deja diagnosticați, oferind un potențial efect terapeutic.

Studiul arată că scăderea ratei de angajare, statutul marital nefavorabil și nivelul educațional scăzut pot anticipa debutul demenței cu până la 10 ani înainte de diagnostic.

Studiul demonstrează o corelație exponențială între numărul comorbidităților psihiatrice și riscul de demență, cu un risc maxim în cazul asocierii tulburărilor afective cu cele anxioase.

Studiul demonstrează că acumularea de lipide în microglie, mediată de enzima DGAT2, inhibă eliminarea plăcilor de amiloid, sugerând că vizarea metabolismului lipidic poate trata boala Alzheimer.

Studiul demonstrează că expunerea la particule fine (PM2.5) accelerează declinul cognitiv și agravează patologia Alzheimer prin acumularea crescută de plăci amiloide și proteine tau.

Studiul demonstrează că dieta mediteraneană reduce riscul de demență și declin cognitiv, având un efect protector pronunțat chiar și la persoanele cu risc genetic ridicat (purtători APOE4).

Studiul identifică strategii de comunicare (reconectarea cu trecutul, afecțiunea, respectarea autonomiei) pentru susținerea identității persoanelor cu demență în mediul familial.

Studiul demonstrează că dieta mediteraneană reduce riscul de demență prin modularea unor metaboliți specifici, interacțiunea fiind influențată semnificativ de genotipul APOE4.

Studiu multi-ancestral care identifică 156 variante genetice asociate demenței, dintre care 133 noi, subliniind importanța diversității genetice în dezvoltarea terapiilor personalizate.

Meta-analiza a 30.257 de participanți relevă o întârziere medie de 3,5 ani între debutul simptomelor și diagnosticul de demență, crescând la 4,1 ani în formele cu debut precoce.

Revizuirea sistematică și meta-analiza a 51 de studii (n=26 mil.) confirmă asocierea dintre expunerea cronică la PM2,5, NO2 și BC cu un risc crescut de demență incidentă.

Studiul demonstrează că deficitul de litiu endogen contribuie la patologia Alzheimer prin activarea GSK3β și disfuncție microglială, litiul orotat fiind o potențială strategie terapeutică.

Studiul indică o asociere între vaccinurile cu adjuvant AS01 (zona zoster și RSV) și un risc redus de demență, sugerând posibile mecanisme neuroprotectoare imunitare.