Studii medicale: Dependenta

Studiul demonstrează că reactivarea memoriei urmată de extincție la 10 minute reduce durabil pofta și cortizolul salivar la pacienții cu dependență de metamfetamină, cu efecte menținute 6 luni.

Sinteza a 11 analize arată că neuromodularea (invazivă și neinvazivă) poate reduce pofta de consum în dependențe, însă dovezile rămân preliminare, necesitând studii mai riguroase pe termen lung.

Meta-analiza a 47 de studii arată că terapia cognitiv-comportamentală pentru patologia duală are o eficacitate modestă, cu beneficii variabile în funcție de comparator și obiectivul urmărit.

O revizuire integrativă arată că recompensele naturale, precum exercițiile fizice și interacțiunea socială, reduc dependența de substanțe prin modularea circuitelor dopaminergice cerebrale.

Revizuirea sistematică a 14 studii indică faptul că ketamina poate reduce sevrajul și pofta de consum în adicții, însă dovezile sunt limitate de eșantioane mici și heterogenitatea protocoalelor.

Sinteza a 32 de studii arată că neurofeedbackul reduce pofta de drog și ameliorează sănătatea mintală în dependența de substanțe, fiind o intervenție adjuvantă promițătoare.

Analiză critică în Lancet Psychiatry ce contestă modelul „boala creierului” al dependenței, pledând pentru o abordare biopsihosocială pluralistă în detrimentul determinismului biologic pur.

Revizuire sistematică pe 2.174 pacienți: ketamina în depresia rezistentă prezintă un risc de adicție foarte scăzut (0,18%), cu condiția administrării medicale supravegheate.

Meta-analiza a 11 studii randomizate indică faptul că N-acetilcisteina reduce semnificativ pofta de substanță (SMD -0,61) la pacienții cu tulburări de uz, având un profil de siguranță favorabil.

Revizuire sistematică ce validează autoeficacitatea, suportul social și craving-ul drept mecanisme cheie ale schimbării comportamentale în tratamentul dependenței de alcool și droguri.

O sinteză a 19 studii pe 6.079 de pacienți arată că tulburarea de consum de substanțe reduce sever calitatea vieții pe toate domeniile WHOQOL, cele mai afectate fiind cel psihologic și cel social.

Studiul demonstrează că dulaglutida reduce consumul de alcool cu 29% la fumătorii care doresc să renunțe la fumat, sugerând un potențial terapeutic al agoniștilor GLP-1 în dependența de alcool.

Studiul analizează neurobiologia dependenței, evidențiind dezechilibrul dintre striat și cortexul prefrontal și propunând strategii terapeutice integrate, de la farmacoterapie la neuroplasticitate.

Studiu transversal pe 328 consumatori de opioide injectabile: 88,1% prezintă comorbidități psihice, în special tulburări anxioase și de personalitate, corelate cu policonsumul de substanțe.

Meta-analiza confirmă că polimorfismele OPRM1 rs1799971 și DAT VNTR cresc riscul de dependență de alcool în mod etnie-specific, fiind relevante pentru asiatici, respectiv caucazieni.