Studii medicale: depresie

Meta-analiza pe 36 de studii arată că sarcopenia crește riscul de depresie cu 49% (OR 1,49), susținând screeningul depresiei în evaluarea geriatrică a pacienților cu pierdere de masă musculară.

Studiul demonstrează că fNIRS poate diferenția obiectiv tulburarea de anxietate generalizată de depresia majoră și comorbiditatea acestora, oferind markeri hemodinamici corticali distincți.

Meta-analiza pe 1.093 pacienți indică faptul că suplimentarea cu creatină reduce ușor scorurile de depresie, însă efectul este sub pragul clinic relevant, cu dovezi de calitate foarte scăzută.

Revizia sistematică a 64 de studii demonstrează că îngrijirea integrată (colaborativă, co-localizată, digitală) reduce depresia și scade HbA1c cu 0,3-0,5% la pacienții cu diabet zaharat.

Revizuirea sistematică arată că, deși 71% din ghidurile cardiovasculare recunosc depresia ca factor de risc, doar 23% oferă recomandări practice de screening și tratament, generând subdiagnosticare.

Meta-analiza arată că TCC cu evaluare narativă nu reduce mai mult recidiva suicidară față de TCC standard, dar ameliorează ideația suicidară și PTSD-ul legat de tentativă.

Revizuire sistematică a 49 de studii neuroimagistice: psilocibina resetează rețeaua DMN, oferind efecte durabile, în timp ce ketamina acționează rapid pe circuitele prefrontale anti-anhedonice.

Studiul compară rTMS și esketamina în depresia rezistentă, demonstrând superioritatea ambelor față de un nou antidepresiv, cu rTMS având un profil de siguranță și cost mai favorabil.

Meta-analiza arată că agenții pro-dopaminergici reduc anhedonia în depresie cu un efect modest (SMD -0,24), inferior antidepresivelor nondopaminergice, modelele animale supraestimând beneficiul cli...

Studiul ALSPAC (n=7.302) identifică 4 traiectorii de depresie (10-25 ani) cu profiluri biologice distincte: debutul la maturitate asociază inflamație, iar persistența adolescentină risc 13× mai mare.

Sinteză sistematică privind sănătatea mintală a finlandezilor din Suedia, evidențiind riscuri crescute de schizofrenie, alcoolism și suicid, persistente transgenerațional.

Sinteza demonstrează că leptina este o verigă patofiziologică între obezitate și depresie, promovând inflamația cronică și fiind corelată cu severitatea simptomelor depresive.

Studiul arată că tulburările psihologice post-angioplastie la vârstnicii cu insuficiență cardiacă dublează riscul de evenimente cardiovasculare majore și reduc aderența la tratament.

Revizuirea arată că depresia majoră urmează traiectorii longitudinale distincte (de la remisie la cronic-sever), necesitând o abordare de precizie bazată pe biomarkeri pentru tratament personalizat.

Revizuire sistematică privind eficacitatea și siguranța antagoniștilor duali ai receptorilor orexinei (DORA) în tratamentul insomniei comorbide la pacienții cu tulburare depresivă majoră.