Studii medicale: Fibrilatia atriala

Studiu observațional pe 1.497 pacienți ≥75 ani cu FA: mortalitatea este similară între controlul ritmului și cel al frecvenței, sugerând că prima strategie este sigură și la vârstnici.

Prima meta-analiză care demonstrează o asociere semnificativă între nivelurile crescute de homocisteină serică și fibrilația atrială, cu un impact mai pronunțat la femei tinere și pacienți suprapon...

Studiul VIVALDI arată că anticoagularea cu VKA la pacienții dializați cu fibrilație atrială nu reduce riscul trombotic, dar crește riscul de sângerare majoră și prejudiciul clinic net.

Meta-analiza a 16 studii clinice (51.713 pacienți) demonstrează că inhibitorii SGLT2 reduc incidența fibrilației atriale și a flutterului atrial cu 19% (RR 0,81), independent de diabet sau insufici...

Meta-analiza pe 504.958 de participanți arată că nivelurile crescute de acid uric seric dublează riscul de fibrilație atrială, cu o asociere mai puternică pentru forma paroxistică.

Revizuire a progreselor în prevenția AVC în fibrilația atrială: NOAC ca standard de îngrijire, rolul ocluziei LAA, monitorizării cardiace și perspectivele inhibitorilor factorului XIa.

Meta-analiza a 3.661 de pacienți arată că inhibitorii SRAA reduc semnificativ recurența fibrilației atriale post-ablație (OR 0,61 global, OR 0,35 în RCT-uri).

Revizuire sistematică și meta-analiză pe modele animale ce demonstrează eficacitatea terapiilor farmacologice, biologice și nutriționale în reducerea fibrozei și a fibrilației atriale postoperatorii.

Meta-analiza arată că metoprololul reduce cu 54% riscul de fibrilație atrială postoperatorie față de placebo, fiind însă inferior carvedilolului în chirurgia cardiacă deschisă.

Ghidul CCS/CHRS 2020 actualizează managementul fibrilației atriale, recomandând NOACs, stratificarea riscului prin CHA2DS2-VASc, ablația cateter și abordarea holistică a factorilor de risc.

Revizuire narativă privind fibrilația atrială postoperatorie, o complicație frecventă în chirurgia cardiacă, analizând patogeneza, factorii de risc și strategiile de profilaxie și tratament.

Monitorizarea ECG prelungită după AVC ischemic detectează fibrilația atrială la 25% dintre pacienți, permițând anticoagularea eficientă pentru prevenția recurenței.

Studiul demonstrează că monitorizarea continuă prin fotopletismografie pe dispozitive smart detectează fibrilația atrială cu o valoare predictivă pozitivă de 91,6% în populația generală.

Revizuirea analizează rolul sistemului nervos autonom în fibrilația atrială, evidențiind activarea simpatovagală ca mecanism cheie și importanța controlului factorilor de risc în managementul clinic.

Analiza compară NOAC cu VKA, arătând că NOAC reduc riscul de AVC și hemoragie majoră în fibrilația atrială și tromboembolism, dar sunt contraindicate la pacienții cu valve mecanice.