Studii medicale: glutenul

Studiul demonstrează că HLA-DQ2.5 preselecționează repertoriul celulelor T naive, crescând riscul de boală celiacă prin îmbogățirea clonelor TCR cu potențial reactiv față de gluten.

Celiacaza, o enzimă derivată din planta Nepenthes ventrata, degradează eficient glutenul în stomac, reducând peptidele imunogenice cu 99% și atenuând simptomele bolii celiace în modele preclinice.

Revizuire privind boala celiacă: epidemiologie, patogeneză, diagnostic și management. Dieta fără gluten rămâne standardul, cu noi terapii non-alimentare în curs de investigare clinică.

Sinteză clinică privind boala celiacă: diagnostic serologic și histologic, managementul regimului fără gluten și riscurile asociate formelor neresponsive sau refractare.

Un studiu prospectiv arată că transferul de gluten prin sărut este minim (sub 20 ppm în 90% din cazuri), iar consumul unui pahar cu apă de către partenerul sănătos elimină complet riscul.

Studiul identifică epitopi din porumb, grâu și soia recunoscuți de limfocitele T reglatoare, explicând mecanismul toleranței orale și oferind perspective pentru tratamentul alergiilor alimentare.

Diagnosticul bolii celiace evoluează spre metode non-invazive, validând abordarea fără biopsie la adulții cu anticorpi anti-tTG foarte crescuți și integrând tipizarea genetică HLA.

Studiul demonstrează că infecțiile virale și metilarea m6A a IRF7 amplifică răspunsul imun în boala celiacă, simvastatina fiind identificată ca un potențial agent terapeutic.

Ghidul ESsCD 2025 introduce diagnosticul condiționat fără biopsie pentru adulții cu anti-TG2 IgA ≥10×ULN și standardizează protocoalele serologice și biopsice pentru boala celiacă.

Studiu randomizat privind sensibilitatea la gluten în SII; simptomele sunt influențate mai degrabă de așteptările pacienților decât de ingestia reală de gluten sau grâu.

Revizuirea analizează riscurile dietei fără gluten, evidențiind declanșarea tulburărilor de tip SII prin FODMAPs, nichel și histamină la persoane fără indicație medicală certă.

Revizuirea analizează mecanismele moleculare și imunologice ale bolii celiace, identificând noi ținte terapeutice dincolo de dieta fără gluten.

Ghidul ESPGHAN 2024 oferă recomandări clinice pentru managementul dietei fără gluten la copii, vizând aderența, monitorizarea nutrițională și suportul psihosocial în boala celiacă.

O revizuire a biomarkerilor neinvazivi (GIP, IL-2, I-FABP) pentru monitorizarea aderenței la dieta fără gluten în boala celiacă, evidențiind limitele serologiei și perspectivele clinice noi.

Revizuirea a 49 de studii indică dovezi insuficiente privind rolul glutenului în scleroza multiplă, subliniind necesitatea unor studii randomizate controlate de calitate superioară.