Studii medicale: imbatranirea celulara

Studiul demonstrează că mutațiile ADN-ului mitocondrial blochează beneficiile longevității induse de reducerea semnalizării IGF-1, deși ameliorează unele patologii asociate îmbătrânirii.

Studiul demonstrează că remodelarea reticulului endoplasmatic prin ER-fagie este un proces adaptativ conservat evolutiv, esențial pentru longevitate și homeostazia celulară în timpul îmbătrânirii.

Studiul demonstrează că terapia senolitică cu dasatinib și quercetină reduce senescența celulară, inflamația și fibroza, îmbunătățind funcția renală în modele experimentale de diabet.

Studiul identifică factori de transcripție (E2F3, EZH2, STAT3, ZFX) capabili să inverseze îmbătrânirea celulară și tisulară fără a induce dediferențierea celulară.

Studiul demonstrează că proteina PELOTA, esențială pentru controlul calității ARN, reglează căile mTOR și autofagia, prelungind durata vieții în modele experimentale.

Celulele senescente în faza G2 prezintă un fenotip mai sever și o sensibilitate crescută la senoliticul ABT263 față de cele în G1, sugerând necesitatea unor strategii terapeutice diferențiate.

Studiul demonstrează că senescența replicativă este dependentă de kinaza ATM, iar nivelul de oxigen reglează activitatea acesteia prin formarea de dimeri, influențând toleranța la telomere scurte.

Studiul demonstrează că psilocibina extinde durata de viață celulară in vitro și crește rata de supraviețuire la șoareci vârstnici, sugerând un potențial rol geroprotector prin mecanisme moleculare.

Studiul identifică rolul factorului de transcripție TFEB și al axei TFEB-TGFβ în reglarea senescenței celulare la C. elegans, oferind perspective pentru tratarea îmbătrânirii și a cancerului.

Studiu pilot pe 51 de adulți arată că suplimentul Cel System poate reduce vârsta biologică și îmbunătăți funcția fizică și compoziția corporală după un an de monitorizare.