Studii medicale: inhibitor sglt2

Studiul identifică axa CTRP1-SGLT2 ca mediator al senescenței tubulare în nefropatia diabetică, demonstrând că dapagliflozina atenuează leziunile renale prin suprimarea acestui mecanism.

Studiu de cohortă (N=5000) care demonstrează că adăugarea inhibitorilor SGLT2 la sacubitril-valsartan reduce riscul de spitalizare sau deces cu 29% la pacienții vârstnici cu insuficiență cardiacă.

Studiul identifică axa GREM1-Smad ca mecanism prin care inhibitorii SGLT2 reduc inflamația și leziunea endotelială mediată de neutrofile la pacienții cu diabet zaharat tip 2 și boală coronariană.

Studiu retrospectiv pe 573 pacienți arată că inhibitorii SGLT2 reduc cu 83% riscul de fibrilație atrială de nou debut după TAVI, sugerând efecte antiaritmice pleiotropice ce necesită validare.

Revizuire narativă privind rolul SGLT2i și GLP-1 RA în fibrilația atrială, evidențiind beneficii cardiorenal-metabolice indirecte și necesitatea unor studii clinice dedicate pentru confirmare.

Studiul demonstrează că inhibitorii SGLT2 reduc riscul de spitalizare pentru insuficiență cardiacă cu 82% la purtătorii de variante genetice cardiomiopatice, susținând prevenția primară personalizată.

Meta-analiza a 18 studii (18.774 pacienți) confirmă că inhibitorii SGLT2 reduc semnificativ spitalizările pentru insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție ușor redusă sau prezervată.

Panel Delphi internațional cu 114 experți stabilește inhibitorii SGLT2 ca terapie de bază în BCR și DZT2, indiferent de IMC, cu GLP-1RA ca adjuvant pentru pacienții cu IMC ≥35 kg/m².

Analiza evidențiază subutilizarea inhibitorilor SGLT2 în asistența primară, unde sub 10% dintre pacienții cu BCV primesc tratamentul, în ciuda recomandărilor ghidurilor internaționale.

Meta-analiză pe 199.877 pacienți: tirzepatida în doze mari (10-15 mg/săpt.) este singurul agent GLP-1RA/SGLT2i asociat cu un risc semnificativ crescut de leziune renală acută (AKI).

Meta-analiza a 11 studii arată că inhibitorii SGLT2 îmbunătățesc FEVS și reduc spitalizările pentru insuficiență cardiacă post-infarct, în timp ce agoniștii GLP-1 nu prezintă beneficii semnificative.

Studiul demonstrează că inhibitorii SGLT2 reduc steatoza hepatică și remodelează profilul metabolomic și lipidic la pacienții cu diabet zaharat tip 2 și MASLD după 6 luni de tratament.

O meta-analiză pe 10 studii arată că inhibitorii SGLT2 reduc cu 32% riscul de evenimente renale severe la pacienții cu diabet de tip 2 și boală renală cronică, fără risc de injurie renală acută.

Studiul identifică o rețea de 237 gene HIF ca biomarker al progresiei nefropatiei diabetice și demonstrează că inhibitorii SGLT2 inversează molecular această semnătură, oferind nefroprotecție.

Studiu pe 63.083 pacienți DZ2 arată că GLP-1RA reduc riscul de spitalizare pentru insuficiență cardiacă cu 23% față de DPP-4i și sunt echivalente cu SGLT-2i în viața reală.