Studii medicale: insuficienta cardiaca acuta

Studiul identifică axa nucleară AGO2–HMGCS2 drept mecanism patogenic în HFpEF metabolică, unde lipo-toxicitatea induce cetogeneză miocardică excesivă, sugerând noi ținte terapeutice.

Meta-analiza demonstrează că suplimentarea cu cetone crește fracția de ejecție (LVEF) cu 3,12% în insuficiența cardiacă, cu beneficii mai mari în HFrEF, necesitând validare în studii clinice mari.

Studiul demonstrează că inhibitorii SGLT2 reduc riscul de spitalizare pentru insuficiență cardiacă cu 82% la purtătorii de variante genetice cardiomiopatice, susținând prevenția primară personalizată.

Regurgitarea tricuspidiană persistentă la externare în insuficiența cardiacă acută triplează riscul de deces și rehospitalizare la 6 luni (HR 3,51), fiind un marker prognostic independent.

Studiul retrospectiv pe 1.111 pacienți arată că scorul prognostic Naples (NPS) prezice independent mortalitatea generală (HR 2,14) și cardiovasculară (HR 2,09) în insuficiența cardiacă.

Ancheta IKNOW-HF (n=1.285) arată că 86,1% dintre medici prescriu sacubitril-valsartan off-label, din cauza vârstei, hipotensiunii și comorbidităților, subliniind rolul farmacistului în optimizarea ...

Studiul CARDIO-TTRansform, cel mai mare studiu clinic randomizat în ATTR-CM (1.432 pacienți), descrie profilul de bază al pacienților, majoritatea sub terapie stabilizatoare TTR, în era actuală.

Revizuire privind cardiotoxicitatea terapiilor pentru mielomul multiplu. Carfilzomib prezintă cel mai mare risc, necesitând monitorizare prin GLS și troponine. CAR-T și bispecificii necesită studii...

Studiul identifică o semnătură fosfoproteomică distinctă în cardiomiopatia PLN R14Δ/+ și demonstrează că terapia ARN poate inversa alterările citoscheletale și îmbunătăți funcția cardiacă.

O revizuire critică a cardiomiopatiei septice, evaluând dacă este o entitate distinctă sau o formă de cardiomiopatie de stres, alături de mecanismele sale și opțiunile terapeutice.

Meta-analiza demonstrează că inhibitorii SGLT2 reduc semnificativ volumul și grosimea țesutului adipos epicardic (Hedges g = -1,64), sugerând un mecanism antiinflamator în cardioprotecție.

Studiul demonstrează că profilul adipokinelor circulante la pacienții cu insuficiență cardiacă acută se asociază independent cu răspunsul natriuretic precoce și prognosticul pe termen scurt.

Revizuirea analizează suportul mecanic circulator (MCS) și transplantul cardiac în insuficiența cardiacă avansată, subliniind rolul clasificării INTERMACS și al dispozitivelor LVAD de nouă generație.

Studiile randomizate recente (ECLS-SHOCK, ECMO-CS, EURO-SHOCK) demonstrează că V-A ECMO de rutină nu reduce mortalitatea în șocul cardiogen, fiind asociat cu riscuri crescute de complicații.

Studiu pe 241 pacienți arată că mortalitatea la 30 de zile în șocul cardiogen tratat cu MCS este similară între pacienții cu și fără stop cardiac anterior (63,0% vs 61,2%).