Studii medicale: Insuficienta cardiaca

Revizuire narativă privind obezitatea în IC-FEr: paradoxul obezității este un artefact metodologic, iar lipsa studiilor clinice dedicate agoniștilor GLP-1 în IC-FEr reprezintă o lacună terapeutică ...

Profilarea radiomică AI a grăsimii epicardice din CCTA prezice insuficiența cardiacă cu precizie ridicată, oferind un instrument de stratificare a riscului superior metodelor clinice standard.

Studiul FINEARTS-HF demonstrează că finerenona reduce riscul cardiovascular în HFpEF/HFmrEF indiferent de durata bolii, combatând inerția clinică în tratamentul insuficienței cardiace cronice.

Studiul identifică kinaza Wee1 (fosforilată la Ser642) ca activator al căii AKT/PI3K-NF-κB, promovând hipertrofia și inflamația cardiacă. Inhibiția Wee1 atenuează remodelarea cardiacă la șoareci.

Revizuire sistematică globală privind insuficiența cardiacă: prevalența depășește 55 milioane de cazuri, cu o creștere alarmantă a incidenței HFpEF, care devine forma dominantă de boală.

Studiul identifică semne de alarmă (tipar inelar LGE, afectare VD, istoric familial) pentru diferențierea cardiomiopatiei desmozomale în „fază fierbinte” de miocardita acută la primul episod.

Studiul demonstrează că măsurarea peptidelor natriuretice (BNP/NT-proBNP) reclasifică riscul de insuficiență cardiacă la pacienții asimptomatici (Stadiul A și B), prezicând evenimente cardiovasculare.

Revizia sintetizează progresele în transplantul cardiac pediatric: optimizarea donatorilor (DCD, perfuzie ex vivo), registrele multicentrice, evaluarea psihosocială și potențialul xenotransplantului.

Studiul demonstrează că inhibitorii SGLT2 oferă o protecție renală și beneficii de supraviețuire superioare față de alte 7 clase antidiabetice în sindromul cardiorenal-metabolic timpuriu.

Revizuire privind rolul lactilării lizinei (Kla) ca mecanism epigenetic în bolile cardiovasculare și potențialul terapeutic al vizării axei lactat-Kla (transport, producție, enzime writer/eraser).

Reviu narativ privind managementul multidisciplinar al amiloidozei cardiace cu transtiretină, subliniind importanța diagnosticului precoce și a terapiilor care modifică evoluția bolii.

Studiu de cohortă (11,1 ani, 5886 vârstnici) arată că activitatea fizică moderată reduce riscul de insuficiență cardiacă cu 57%, efect mediat în proporție de 67,8% de exerkine (BDNF, IL-6).

Declarația AHA 2026 subliniază importanța ventriculului drept ca țintă terapeutică în hipertensiunea pulmonară, evidențiind rolul sotaterceptului și al imagisticii avansate în prevenirea insuficien...

Studiul ARIC (5.646 vârstnici) demonstrează că stadiul 4 al sindromului CKM asociază un risc de 8,3 ori mai mare de insuficiență cardiacă față de stadiul 2, validând stadializarea AHA pentru strati...

Studiu de cohortă pe 25.306 adulți arată că aportul ridicat de sodiu crește riscul de insuficiență cardiacă, independent de hipertensiune, sugerând beneficii prin reducerea consumului de sare.