Studii medicale: metabolismul

Studiul demonstrează că tirzepatida activează țesutul adipos brun și îmbunătățește metabolismul glucidic prin mecanisme independente de restricția calorică în modelele experimentale de obezitate.

Studiul demonstrează că includerea a 3 porții zilnice de lactate integrale în dietă nu afectează greutatea sau profilul metabolic la adulții cu suprapondere, îmbunătățind aportul de calciu.

Scoping review privind dieta carnivoră: beneficii metabolice pe termen scurt raportate, dar riscuri nutriționale, cardiovasculare și ecologice majore, fără dovezi pe termen lung.

Studiul SURMOUNT-OSA demonstrează că tirzepatida îmbunătățește profilul cardiometabolic la pacienții cu apnee obstructivă în somn și obezitate prin scădere ponderală și ameliorarea respirației.

Studiul J-CKD-DB arată că acidoza metabolică în boala cronică de rinichi este subdiagnosticată și subtratată, bicarbonatul seric fiind măsurat rar, în ciuda prevalenței ridicate a complicației.

Studiul arată că pierderea în greutate, în special cea majoră, normalizează compoziția celulară și moleculară a țesutului adipos, demonstrând plasticitatea acestuia și reversibilitatea obezității.

Meta-analiza arată că întreruperea medicamentelor pentru obezitate duce la reacumularea rapidă a greutății (0,4 kg/lună) și pierderea beneficiilor cardiometabolice în aproximativ 1,4 ani.

Studiul demonstrează că indicele metabolic (metBMI), derivat din metabolomică și microbiom, prezice riscul cardiometabolic și răspunsul la chirurgia bariatrică mai precis decât IMC-ul clasic.

Studiul demonstrează că indicele TyG, un marker al rezistenței la insulină, este asociat liniar cu riscul de durere cronică severă, monitorizarea pe termen lung fiind esențială pentru prevenție.

Studiul arată că dieta ketogenică induce rapid cetoza, dar provoacă efecte hepatice adverse de la 2 săptămâni, atenuate parțial prin suplimentarea cu fibre prebiotice (inulină) la rozătoare.

Studiul analizează rolul miosteatozei în bolile hepatice, demonstrând că infiltrarea grasă a mușchilor este un predictor independent de mortalitate și complicații clinice severe.

Studiul demonstrează că tipul de grăsimi din dietă reglează ritmul circadian sezonier prin fosforilarea proteinei PER2, influențând metabolismul și adaptarea la fotoperioadă.

La 30 de ani de la descoperire, o revizuire arată că leptina semnalizează inaniția, nu abundența, explicând de ce terapia exogenă eșuează în obezitatea comună din cauza rezistenței centrale.

Reducerea sedentarismului cu 30 minute/zi îmbunătățește flexibilitatea metabolică și oxidarea grăsimilor la adulții cu risc cardiometabolic, conform unui studiu clinic de 6 luni.

Studiul analizează modelele biologice de reglare a greutății, comparând teoria punctului de referință fix cu modelul punctului cu dublă intervenție, oferind perspective noi asupra obezității.