Studii medicale: Miastenia gravis

Studiul compară sindromul suprapunere MG-miozită sporadic vs. ICI-asociat, evidențiind mortalitatea acută ridicată (36,8%) și implicarea cardiacă în forma ICI, față de cursul cronic al formei spora...

Un studiu național realizat în Suedia și publicat în jurnalul Neurology a analizat evoluția miasteniei gravis în timpul sarcinii și în primul an după naștere, utilizând date longitudinale provenite din registre medicale naționale. Cercetarea arată că sarcina nu este aso

Revizuirea sistematică confirmă siguranța și eficacitatea exercițiului fizic individualizat în miastenia gravis stabilă, îmbunătățind capacitatea funcțională și calitatea vieții fără agravări.

Consens Delphi european privind integrarea terapiilor biologice în miastenia gravis generalizată, definind criterii de selecție a pacienților și tranziția de la tratamentul convențional.

Studiul compară indirect eficacitatea nipocalimab (administrare continuă) cu efgartigimod și rozanolixizumab (ciclic), demonstrând un control al bolii mai susținut pentru nipocalimab în miastenia g...

Efgartigimod oferă o remisiune mai rapidă (8 vs 12 zile) decât imunoglobulina intravenoasă în criza miastenică iminentă, cu rate de succes comparabile la o lună.

Efgartigimodul a demonstrat o eficacitate rapidă și un profil de siguranță favorabil la 17 adolescenți cu miastenia gravis juvenilă, 92% prezentând ameliorare clinică la 4 săptămâni.

Studiul demonstrează că inițierea precoce (în primii 2 ani) a terapiei biologice adiționale în miastenia gravis generalizată AChR+ îmbunătățește controlul clinic și reduce necesarul de corticostero...

Analiza FAERS (9.090 raportări) confirmă profilul de siguranță al ravulizumabului, identificând totodată reacții adverse neincluse în prospect: anemie, disfagie, infecții urinare și somnolență.

Studiul de randomizare mendeliană demonstrează că miastenia cu debut precoce are o relație bidirecțională cu ceasul epigenetic, în timp ce forma tardivă este asociată cu dinamica mitocondrială.

Context — miastenia gravis și vaccinarea: o dilemă în bolile autoimune Miastenia gravis (MG) este o boală autoimună neuromusculară mediată de anticorpi, în care autoanticorpii (predominant anti-AChR — receptor acetilcolina, mai rar anti-MuSK, anti-LRP4) blochează transmiterea neuromuscu

Studiul retrospectiv pe 42 de pacienți arată că telitaciceptul ameliorează miastenia gravis refractară, reduce scorul cantitativ și scade necesarul de corticosteroizi, cu un profil de siguranță bun.

Studiul demonstrează o prevalență de 52,3% a incontinenței urinare în miastenia gravă, scorul MG-ADL fiind un predictor independent al disfuncției vezicale, mai ales la formele cu debut tardiv.

Studiul demonstrează că terapia CAR T BCMA/CD19 induce remisie fără medicație la 83% din pacienții cu miastenie gravis refractară, cu un profil de siguranță favorabil și efect susținut la 12 luni.

Studiul demonstrează că glicozilarea IgG este perturbată în bolile neuroimune, având potențial de biomarker diagnostic și țintă terapeutică prin enzime glicozidate și anticorpi glico-ingineriați.