Studii medicale: PFAS

Studiul arată că expunerea prenatală foarte ridicată la PFAS este asociată cu un risc crescut de astm la copii, sugerând existența unui prag de toxicitate pentru dezvoltarea pulmonară.

Sinteza confirmă asocierea consistentă între expunerea la PFAS și riscul cardiovascular crescut (hipertensiune, ateroscleroză, mortalitate) prin mecanisme endoteliale și metabolice.

Studiul asociază nivelurile serice de PFDA și PFNA cu un risc crescut de osteoartrită simptomatică a mâinilor, sugerând că PFAS pot fi factori de risc modificabili în această patologie.

Studiu pe 2.056 pompieri din SUA privind expunerea la PFAS, identificând donarea de sânge și decontaminarea la locul incendiului ca factori cheie pentru reducerea nivelurilor serice.

Meta-analiza a 129 de studii confirmă asocierea dintre expunerea la PFAS și riscul crescut de diabet gestațional, rezistența la insulină și disfuncția celulelor beta pancreatice.

Studiul analizează impactul PFAS asupra riscului de boală hepatică steatozică la tineri, evidențiind rolul vârstei, genotipului PNPLA3 și fumatului în modularea susceptibilității hepatice.

Studiul analizează expunerea la PFAS în cohorta INMA-Gipuzkoa, evidențiind niveluri ridicate la copii și adolescenți, cu variații geografice semnificative și riscuri potențiale pentru sănătate.

Studiul FinnBrain demonstrează că expunerea prenatală la PFAS, chiar la niveluri scăzute, este asociată cu modificări structurale și funcționale cerebrale la copiii de 5 ani.

Studiul caz-control (N=360) asociază expunerea la amestecuri de PFAS cu un risc crescut de diabet zaharat de tip 2, mediat prin alterări ale metabolismului aminoacizilor și acizilor biliari.

Studiul demonstrează că expunerea la PFOS agravează leziunile hepatice induse de alcool prin activarea receptorilor nucleari și disreglarea metabolismului acizilor grași în modele experimentale.

Studiul corelează expunerea prenatală la PFAS cu modificări ale celulelor T la sugari, sugerând riscuri crescute pentru răspunsul imun, alergii și boli autoimune.

Revizuirea demonstrează că substanțele PFAS perturbă steroidogeneza și afectează fertilitatea prin toxicitate gonadică directă, inclusiv în cazul compușilor cu lanț scurt considerați anterior siguri.

Studiul NHANES 2013-2016 arată că PFAS perturbă echilibrul hormonal la femei prin rezistența la insulină, cu efecte specifice vârstei și statusului menopauzal, absente la bărbați.

Studiul evaluează dacă medicamentele fluorurate prezintă reacții adverse similare PFAS, concluzionând că fluorurarea nu este un predictor independent al riscului de reacții adverse.

Studiul demonstrează că expunerea la PFAS (PFHxS, PFOA) crește riscul de NAFLD la adolescenți prin activarea căilor CYP2E1 și GSTA1, confirmând mecanismele moleculare în modele animale.