Studii medicale: Plamanii

Studiul demonstrează că probioticul VSL#3 atenuează leziunea pulmonară acută în sepsisul murin prin modularea axei intestin-plămân și inhibarea NETozei neutrofilice.

Molluginul induce ferroptoza în cancerul pulmonar non-microcelular prin activarea ferritinofagiei și inhibarea axei Keap1/Nrf2/GPX4, potențând efectul paclitaxelului in vivo.

Un studiu realizat prin metagenomică a identificat gene de rezistență la antibiotice în plămânii a 35% dintre subiecții sănătoși și la rate mai mari în boli pulmonare cronice.

Studiul identifică axa splină-plămân ca sursă majoră de neutrofile în infecțiile virale, demonstrând că splina acționează ca un rezervor extramedular care alimentează inflamația pulmonară.

Un studiu preclinic arată că proteina BCL-2 permite persistența fibroblastelor în fibroza pulmonară, iar blocarea sa cu venetoclax elimină aceste celule și inversează fibroza.

Sinteză a 30 de ani de evoluție a inhibitorilor EGFR-TKI în NSCLC, evidențiind succesul osimertinibului și provocările persistente ale rezistenței dobândite în oncologia de precizie.

Testarea preoperatorie a ctDNA identifică pacienții cu cancer pulmonar non-microcelular în stadiu I care prezintă un risc de 3,8 ori mai mare de recidivă postoperatorie.

Sinteză sistematică privind tratamentul hipertensiunii pulmonare în scleroza sistemică, evidențiind eficacitatea limitată a terapiilor convenționale și nevoia de abordări personalizate.

Sistemul STAR, bazat pe AI, permite imagistica 3D în timp real a tumorilor pulmonare fără radiații suplimentare, atingând o eroare de urmărire sub 2 mm, validată pe fantom și pacienți.

Studiul EMBARC demonstrează că bronșiectazia cu debut pediatric este mai severă la adulți decât cea cu debut tardiv, din cauza duratei bolii și a etiologiilor congenitale, necesitând scoruri ajustate.

Revizuirea narativă subliniază că manifestările pulmonare sunt indicatori cheie ai erorilor înnăscute ale imunității, necesitând diagnostic precoce și abordare interdisciplinară pentru a preveni se...

Cancerul pulmonar la nefumători reprezintă 15-20% din cazuri, fiind o entitate biologică distinctă cu mutații driver frecvente (EGFR, ALK) și prognostic favorabil sub terapie țintită.

Studiul retrospectiv pe 386 de pacienți demonstrează că deteriorarea capacității de difuziune pulmonară după chimioimunoterapia neoadjuvantă crește riscul de complicații pulmonare postoperatorii.

Meta-analiza arată că terapiile biologice în sarcoidoză oferă o ameliorare modestă a funcției pulmonare (CVF), condusă aproape exclusiv de inhibitorii de TNF, în special infliximab.

Sinteză privind progresele în tratamentul SCLC, evidențiind rolul imunoterapiei, al durvalumabului consolidativ și al noilor agenți țintiți precum tarlatamab în îmbunătățirea supraviețuirii.