Studii medicale: Rinichii

Revizuirea evaluează denervarea arterei renale (RDN) ca tratament pentru HTA rezistentă, demonstrând reduceri de 3-7 mmHg ale TA sistolice prin sisteme de generație nouă, cu profil de siguranță bun.

Meta-analiză pe 98.228 de neonați din 45 de țări: incidența IRA este de 30%, cu o mortalitate de 30% și un risc de deces de 3,4 ori mai mare comparativ cu neonații fără afectare renală.

Studiu de cohortă pe 4,3 milioane de persoane arată că amigdalita cronică crește de 2,72 ori riscul de a dezvolta nefropatie cu IgA, susținând monitorizarea renală și rolul tonsilelor în patogeneză.

Studiul SELECT demonstrează că semaglutida 2,4 mg reduce cu 22% riscul renal la pacienții obezi cu boală cardiovasculară, fără diabet, oferind o nouă opțiune de nefroprotecție independentă de glice...

Revizuire narativă privind ORCKD: mecanisme fiziopatologice, riscuri cardiometabolice și strategii terapeutice (SGLT2i, GLP-1RA, chirurgie bariatrică) pentru optimizarea prognosticului renal.

Studiul arată că donatorii renali au o rată globală de fracturi mai mică, dar un risc cu 42% mai mare de fracturi vertebrale la 25 de ani post-donare, sugerând necesitatea monitorizării osoase.

Studiul EMPA-KIDNEY demonstrează că empagliflozina reduce cu 50% rata de progresie a bolii renale cronice, indiferent de nivelul albuminuriei, susținând utilizarea inhibitorilor SGLT2 la toți pacie...

Studiul EMPA-KIDNEY demonstrează că empagliflozina reduce progresia bolii renale cronice cu 29% (HR 0,71), indiferent de etiologia renală, confirmând eficacitatea universală a inhibitorilor SGLT2.

Studiul analizează mecanismele cardirenale ale inhibitorilor SGLT2, demonstrând beneficii clinice majore în insuficiența cardiacă și boala renală cronică, independente de controlul glicemic.

Studiul SPYRAL HTN-ON MED (337 pacienți) arată rezultate mixte pentru denervarea renală: obiectiv primar ABPM negativ, dar beneficii semnificative pe tensiunea de cabinet și nocturnă, cu siguranță ...

Evaluarea Doppler a fluxului venos renal identifică congestia subclinică și stratifică riscul la pacienții cu insuficiență cardiacă, corelându-se cu parametrii hemodinamici și funcția renală.

Studiul MetaCardis demonstrează că funcția renală (eGFR) este principalul determinant al TMAO circulant, nu dieta, relația fiind bidirecțională: TMAO agravează fibroza renală prin semnalizarea TGF-β1.

Studiul FIVE-STAR (RCT, n=100) evaluează impactul finerenonei asupra rigidității arteriale (indicele CAVI) la pacienți cu diabet zaharat tip 2 și boală renală cronică, pe o durată de 24 de săptămâni.

Studiul identifică disbioza intestinală în nefropatia diabetică, evidențiind Agathobacter ca biomarker promițător (AUC 83-84%) pentru diferențierea stadiilor bolii renale.

Studiul de cohortă (N=846) arată că traiectoria înaltă a acidului uric seric crește de 8 ori riscul de declin renal la pacienții cu diabet zaharat tip 2, independent de alți factori de risc.