Studii medicale: riscul de moarte subita

Revizuirea explorează fiziopatologia HCM și impactul inhibitorilor de miozină (mavacamten, aficamten) în tratamentul formelor obstructive, alături de noile strategii de stratificare a riscului SCD.

Analiza critică JACC 2025 propune depășirea criteriului FEVS în selecția pentru ICD, integrând RMN cardiac și inteligența artificială pentru o stratificare mai precisă a riscului de moarte subită.

Studiu de cohortă pe 295 rude cu variantă PKP2, demonstrând că fenotipul borderline la debut și vârsta 20-40 ani sunt predictori majori pentru progresia la ARVC și aritmie ventriculară.

Studiul identifică asocieri între convulsiile febrile și moartea subită, sugerând că un debut precoce, problemele de dezvoltare și mecanismele de trezire alterate pot indica un risc crescut.

Revizuire a sindromului Brugada la 30 de ani de la descriere, abordând epidemiologia, genetica, diagnosticul ECG și conduita terapeutică actuală, inclusiv ICD și ablația epicardică.

Studiul arată că ghidurile actuale nu prezic MCS post-miectomie în HCO. LVWT ≥30 mm și LGE ≥15% sunt predictori independenți (SHR 5,60), sugerând necesitatea unor criterii de risc specifice.

Studiul BRAVE demonstrează că ablația epicardică reduce semnificativ recurența fibrilației ventriculare la pacienții cu sindrom Brugada simptomatic și defibrilator implantabil.

Sinteza analizează riscurile cardiovasculare asociate psihotropelor, subliniind necesitatea monitorizării cardiace sistematice pentru a reduce mortalitatea la pacienții cu afecțiuni psihiatrice sev...

Revizuire privind riscul de moarte subită și aritmii în HCM, subliniind importanța anticoagulării în FA, stratificarea prin HCM Risk-SCD și rolul emergent al inhibitorilor de miozină.

Studiu de supraveghere pe 9 ani (641 atleți) privind stopul cardiac la tineri sportivi: supraviețuire globală de 49%, cu îmbunătățiri temporale, dar disparități rasiale persistente.

Registru multicentric (n=450) confirmă S-ICD ca alternativă viabilă la TV-ICD în sindromul Brugada, cu 3% șocuri adecvate și 7% șocuri inadecvate la 52 luni de urmărire.

Combinația de 3 biomarkeri (coronin-1A, haptoglobina, CFD) depășește FEVS în stratificarea riscului de moarte subită cardiacă post-infarct, reflectând inflamația și activarea complementului.

Studiul evaluează riscul crescut de moarte subită și insuficiență cardiacă la pacienții cu ARVC purtători de variante genetice DSG2/DSC2, evidențiind un prognostic sever pentru variantele multiple.

Studiul analizează etiologia și managementul stopului cardiac la tineri, subliniind rolul bolilor structurale și canalopatiilor, necesitatea testării genetice și a screening-ului familial.

Revizuire sistematică privind sindromul QT scurt (SQTS), o canalopatie rară cu risc crescut de moarte subită cardiacă, abordând genetica, diagnosticul prin scorul Gollob și managementul terapeutic.