Studii medicale: stop cardiac

Meta-analiza a 11 studii (6.609 pacienți) arată că vasopresina nu este superioară terapiei standard în RCP, cu excepția unor subgrupuri (combinație cu steroizi, stopuri intra-spitalicești).

Algoritmul COVID-HEART, actualizat continuu, prezice cu acuratețe mortalitatea, stopul cardiac și complicațiile tromboembolice la pacienții cu COVID-19, oferind o fereastră de avertizare de 12-60 ore.

Studiul analizează moartea subită cardiacă la sportive, evidențiind o incidență de 10 ori mai mică decât la bărbați și o etiologie dominată de canalopatii, necesitând screening specific de sex.

Meta-analiza demonstrează că stopul cardiac intrahospitalicesc (IHCA) are un profil etiologic distinct de cel extrahospitalicesc, fiind dominat de cauze non-cardiace (respiratorii, metabolice, seps...

Studiu observațional pe 766 pacienți arată că norepinefrina, comparativ cu epinefrina, reduce semnificativ mortalitatea globală și cardiovasculară în șocul post-resuscitare după stop cardiac.

Recenzie privind leziunea cerebrală post-stop cardiac (PCABI): fiziopatologie, strategii de neuroprotecție (TTM, hemodinamică) și metode multimodale de predicție a prognosticului neurologic.

Meta-analiza pe 32 de studii arată că hipotermia terapeutică (32-34°C) nu îmbunătățește supraviețuirea sau prognosticul neurologic față de normotermia controlată activ după stop cardiac.

Studiul analizează datele din registrul POL-OHCA și demonstrează că istoricul de dializă nu influențează decizia echipajelor de urgență de a iniția resuscitarea cardiopulmonară la pacienții cu stop...

Revizuire sistematică ce indică o incidență de 6,9% a aritmiilor la pacienții spitalizați cu COVID-19, subliniind riscurile proaritmice ale tratamentelor și necesitatea monitorizării ECG continue.

Studiul ARREST demonstrează că ECPR (ECMO-ACLS) crește supraviețuirea la externare de 6 ori față de ACLS standard la pacienții cu stop cardiac și fibrilație ventriculară refractară.

Meta-analiza arată că adrenalina crește rata ROSC în stopul cardiac, dar nu îmbunătățește supraviețuirea la externare și este asociată cu rezultate neurologice mai slabe comparativ cu placebo.

Meta-analiza evaluează regulile de întrerupere a resuscitării (TOR), demonstrând o performanță diagnostică variabilă geografic, cu riscuri de abandon prematur în regiunile non-occidentale.

Revizuire sistematică pe 4.212 pacienți ce confirmă siguranța și fezabilitatea accesului transradial distal, cu o rată de succes de 95,4% și ocluzie arterială redusă la 1,7%.

Meta-analiza pe 1 milion de pacienți arată că actualizările ghidurilor CPR din 2005 și 2010 au îmbunătățit semnificativ supraviețuirea după stop cardiac, subliniind necesitatea monitorizării continue.

Meta-analiza pe 23.480 pacienți demonstrează că forța de prindere este un predictor independent pentru decesul cardiac, mortalitatea totală și spitalizarea pentru insuficiență cardiacă.