Studii

Studiul RESILIENT Part 2 compară irinotecanul lipozomal cu topotecanul în SCLC recidivat. Deși OS este similară, irinotecanul lipozomal oferă un ORR superior și un profil de siguranță mai bun.

Studiu randomizat de fază III în China: bevacizumab adăugat la chimioterapia standard dublează supraviețuirea fără progresie (22,6 vs 12,3 luni) în cancerul ovarian avansat, confirmând datele globale.

Studiul IRONMAN (1.137 pacienți) arată că pacienții cu insuficiență cardiacă și TSAT < 20% (deficit funcțional de fier) beneficiază cel mai mult de pe urma tratamentului cu fier intravenos.

Studiul QUALIREHAB (142 pacienți) demonstrează că reabilitarea cardiacă hibridă (centru și domiciliu) îmbunătățește calitatea vieții, IMC-ul și activitatea fizică la tinerii cu malformații cardiace.

Studiul demonstrează că alimentația restricționată în timp nu oferă beneficii ponderale sau metabolice superioare programului alimentar obișnuit în condiții de aport caloric egal.

Studiul clinic randomizat pe 296 pacienți demonstrează că reabilitarea prin interfața creier-computer (BCI) îmbunătățește funcția motorie a membrului superior post-AVC față de terapia standard.

Studiul ORANGE II PLUS demonstrează că hemihepatectomia laparoscopică reduce timpul de recuperare cu o zi și îmbunătățește calitatea vieții față de chirurgia deschisă, fără riscuri oncologice.

Studiul ELUCIDATE arată că dapagliflozinul ameliorează remodelarea cardiacă și funcția miocardică subclinică la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 asimptomatici în 24 de săptămâni.

Studiul A041202 confirmă superioritatea ibrutinibului față de bendamustină-rituximab la vârstnicii cu LLC, cu un PFS de 76% vs 47% la 4 ani, fără beneficiu adăugat prin rituximab.

Studiul NeoVitaA demonstrează că suplimentarea enterală cu vitamina A (5.000 UI/kg/zi) la prematuri extremi este sigură, dar nu reduce incidența displaziei bronhopulmonare sau mortalitatea.

Studiul KEYNOTE-564 demonstrează că pembrolizumab adjuvant reduce riscul de deces cu 38% (HR 0,62) la pacienții cu carcinom renal cu celule clare cu risc crescut de recidivă post-nefrectomie.

Studiul PRESERVED-HF arată că dapagliflozin nu modifică profilul metabolic sistemic în HFpEF, sugerând mecanisme de acțiune diferite față de insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă.

Studiul MINERVA (faza II, 44 pacienți) demonstrează că minociclina nu reduce neuroinflamarea sau permeabilitatea barierei hemato-encefalice la pacienții cu boala vaselor mici cerebrale.

Studiul ISCHEMIA arată că angina frecventă și calitatea vieții, nu severitatea anatomică, determină coronarografia precoce la pacienții cu boală coronariană cronică tratați conservator.

Studiul DAPA-Shuttle1 demonstrează că dapagliflozinul nu crește diureza în insuficiența cardiacă, deoarece un mecanism adaptiv mediat de vasopresină anulează efectul diuretic osmotic așteptat.