Studii medicale

Revizuire Lancet 2026 a bolii Alzheimer: progrese în biomarkeri plasmatici (p-tau217), aprobarea lecanemab şi donanemab ca prime terapii modificatoare de boală, 14 factori de risc modificabili (40% din cazuri prevenibile), şi provocările accesului echitabil la noile terapii costisitoare.

Două RCT faze 3b (MUSETTE + GAVOTTE, 1.613 pacienți): ocrelizumab doză mare ajustată greutate (1200–1800 mg) nu ameliorează controlul progresiei dizabilității față de doza standard 600 mg. HR 0,93 (p=0,53) în SMR şi HR 0,95 (p=0,64) în SMPP. Doza 600 mg rămâne optimă.

Trial PADOVA faze 2b (586 pacienți, Parkinson timpuriu): prasinezumab IV 1500 mg nu a atins endpoint-ul primar (HR 0,84, p=0,066), dar a întârziat progresia motorie cu 11,4 săptămâni (61,1 vs. 49,7 săptămâni, placebo). Date exploratorii sugestive susțin un studiu faze 3.

Studiul de faza 3b ORATORIO-HAND (1.013 pacienți, 144 săptămâni, 22 țări) demonstrează că ocrelizumab reduce cu 30% riscul de progresie a dizabilității față de placebo în SMPP, inclusiv la vârstnici și cu EDSS 7–8 (HR 0,70; p=0,0007). În subgrupul cu activitate MRI: reducere 55%.

Studiu CARDIA pe 1.350 participanți (vârstă medie 61 ani): biomarkerii plasmatici Alzheimer (p-tau217, Aβ42/40) se asociază cu viteza de procesare mai scăzută (-0,54 SD) și risc de până la 4 ori mai mare de declin accelerat al memoriei verbale (OR 4,31). Detecție cu 10-15 ani înainte de simptome.

Studiul HEAD (682 participanți, 8 centre nord-americane): [18F]MK6240 are acuratețe diagnostică superioară față de [18F]flortaucipir în detectarea tau Alzheimer (AUC 0,93 vs. 0,86; p<0,0001), identificând de 2,43 ori mai mulți pacienți cu Alzheimer preclinic. Publicat în The Lancet, mai 2026.

Declarație științifică ESC 2026 privind prevenția insuficienței cardiace, subliniind necesitatea unei abordări multidisciplinare holistice care să abordeze hipertensiunea, diabetul, obezitatea și alte comorbidități cardiovasculare majore.

Revizuire sistematică și serii de cazuri (16 pacienți) privind insuficiența suprarenală primară indusă de imunoterapie oncologică (ICI). Anti-PD-1 responsabil în 56,3% din cazuri; astenie în 81,3%; substituția cu hidrocortizon și fludrocortizon necesară pe termen lung.

Ghid clinic pentru investigarea excesului androgenic postmenopauzeic, cu algoritm de stratificare a riscului, semne de alarmă pentru patologie malignă și abordare etapizată prin biochimie și imagistică.

Studiu longitudinal pe 329 de participanți cognitiv neafectați (cohort AMYPAD-PNHS): amiloidul LCR anormal este principalul predictor al progresiei depunerii amiloide corticale; APOE ε4 contribuie exclusiv în stadiile foarte precoce (amiloid LCR normal).

386 supraviețuitori COVID-19 urmăriți 24 de luni: afectarea cognitivă scade de la 67,6% la 43,4%; disfuncția autonomă are pattern bifazic (agravare la 6 luni); neuropatia periferică persistă stabil la ~43%. Internarea la ATI, vârsta ≥65 ani și depresia sunt predictori ai deficitului cognitiv persist

Revizuire sistematică (31 studii) identifică axa BNIP3→stres oxidativ mitocondrial→NLRP1 ca mecanism central al leziunii placentare în preeclampsie, cu potențial terapeutic prin stabilizare mitocondrială.

Studiu retrospectiv japonez pe 9.743 perechi ajustate: gastrectomia distală robotică reduce morbiditea la 4,3% față de 4,9% laparoscopic (p=0,049), cu conversii mai rare și spitalizare mai scurtă. Gastrectomia totală robotică nu oferă beneficii semnificative la rezultatul primar.

Revizuire narativă (Histol Histopathol, 2026): stresul oxidativ modifică activitatea canalelor ENaC și proteinele de adeziune în eritrocite, trombocite, neutrofile și megacariocite, contribuind la rigidizare vasculară, inflamație și hipertensiune arterială cronică.

Studiu calitativ (Turcia, 2022-2023, n=12) identifică 4 teme principale ale așteptărilor pacienților psihiatrici internați: vindecare, calitatea serviciilor, relația cu personalul și mediul spitalicesc. Intervențiile clinice trebuie planificate în concordanță cu așteptările individuale ale paciențil