Studii medicale

Studiu de fază 2 privind SABR în boala oligometastatică (1-5 metastaze), demonstrând o supraviețuire la 5 ani de 43%, control local de 74% și toxicitate minimă, fără scăderea calității vieții.

Studiul SHaRe (4.591 pacienți) demonstrează că vârsta tânără la diagnostic și mutațiile sarcomice sunt predictori majori pentru evoluția nefavorabilă și riscul aritmogen crescut în CMH.

Studiul SWEDEHEART (30.644 pacienți) demonstrează că activitatea fizică și renunțarea la fumat la 6-10 săptămâni post-infarct reduc semnificativ mortalitatea și riscul de reinternare.

Studiul InterTAK (1.613 pacienți) demonstrează că sindromul Takotsubo secundar (declanșat fizic) are o mortalitate pe termen lung mai mare decât infarctul miocardic acut.

Registrul EYESHOT Post-MI evaluează managementul a 1.633 pacienți la 1-3 ani post-infarct, evidențiind aderența ridicată la statine/beta-blocante și scăderea DAPT de la 40% la 2 ani la 24% la 3 ani.

Studiul arată că limfadenectomia extinsă (>10 ganglioni pelvieni și paraaortici) îmbunătățește semnificativ supraviețuirea globală în cancerul ovarian epitelial avansat.

Controlul optim a 5 factori de risc (HbA1c, LDL, albuminurie, TA, fumat) la pacienții cu diabet tip 2 normalizează riscul de deces și AVC, comparabil cu populația generală.

Studiu pe 51 de pacienți cu ruptură de sept ventricular post-IMA: mortalitate 80,4% la 30 de zile. Chirurgia reduce riscul de deces cu 95% (HR 0,05), în timp ce AVC anterior crește riscul (HR 52,2).

Un model predictiv cu 17 predictori clinici estimează eficient riscul individual de hipoglicemie severă la 5 ani în diabetul de tip 2, având o capacitate de discriminare excelentă.

Studiul de cohortă evaluează riscul de amputație la pacienții cu diabet tip 2 tratați cu inhibitori SGLT2 față de DPP-4, indicând un risc crescut, deși nesemnificativ statistic, în condiții reale.

Studiu național pe 14.807 pacienți post-AVC arată că utilizarea statinelor, în special a celor lipofile și de înaltă potență, reduce riscul de demență cu 19% (HR 0,81), cu un efect doză-durată.

Studiu populațional pe 14.645 paciente demonstrează că gradul tumoral este un predictor independent al mortalității specifice prin cancer mamar în DCIS, susținând individualizarea tratamentului.

Studiul demonstrează că agoniștii GLP-1 reduc stresul reticulului endoplasmatic și îmbunătățesc funcția celulelor beta în sindromul Wolfram, cu rezultate promițătoare în modele animale și clinice.

Studiul analizează 106 pacienți cu CPNMC și mutații compuse EGFR, demonstrând că TKI de generația I sunt active, cu un prognostic superior în prezența mutației T790M de novo.

Studiu de fază I ce demonstrează siguranța și reversibilitatea deschiderii barierei hemato-encefalice prin ultrasunete focalizate (MRgFUS) la 5 pacienți cu boală Alzheimer.