Studii medicale

Studiul ADAURA demonstrează că osimertinib adjuvant timp de 3 ani reduce riscul de deces cu 51% la pacienții cu NSCLC rezecat cu mutație EGFR (stadiu IB-IIIA), îmbunătățind supraviețuirea globală.

Studiul TALAPRO-2 demonstrează că talazoparib plus enzalutamidă reduce riscul de progresie radiografică sau deces cu 37% în mCRPC, indiferent de statusul mutațional HRR, față de enzalutamidă singură.

Studiul demonstrează că inhibitorii SGLT2 nu cresc riscul de tromboembolism venos comparativ cu inhibitorii DPP-4 la pacienții cu diabet zaharat de tip 2, indicând un profil de siguranță favorabil.

Studiul JROADHF (11.573 pacienți) arată că insuficiența cardiacă cu FEVS >65% (HFsnEF) este un fenotip distinct, cu prognostic similar HFnEF, dar cu risc crescut la femei și pacienți cu disfuncție ...

Studiu de fază II privind eficacitatea combinației encorafenib și binimetinib în NSCLC metastatic BRAFV600E-mutant, demonstrând o rată de răspuns de 75% la pacienții naivi la tratament.

Studiul confirmă paradoxul obezității în sepsisul bacteriemic: pacienții subponderali și cei cu obezitate morbidă prezintă un risc crescut de mortalitate comparativ cu cei supraponderali.

Meta-analiza pe 12.940 pacienți indică faptul că beta-blocantele reduc mortalitatea și spitalizările în HFpEF mai eficient decât blocanții canalelor de calciu, deși heterogenitatea studiilor este r...

Meta-analiza arată că cardiomiopatia indusă de sepsis (SICM) afectează 20% din pacienții cu sepsis, fiind asociată cu o mortalitate crescută și necesitând screening ecografic standardizat.

Tirzepatida, agonist dual GIP/GLP-1, demonstrează o eficacitate superioară în controlul glicemic și scăderea ponderală la pacienții cu diabet zaharat tip 2 și obezitate.

Studiul evaluează valoarea prognostică a unor biomarkeri noi în insuficiența cardiacă, demonstrând că aceștia nu aduc beneficii suplimentare față de modelele clinice și NT-proBNP.

Studiul INDIGO demonstrează că vorasidenib reduce riscul de progresie a gliomului de grad 2 IDH-mutant cu 61% comparativ cu placebo, întârziind necesitatea radioterapiei la pacienții tineri.

Meta-analiza a 13 studii (933 paciente) demonstrează că suspensia uterosacrală laparoscopică are o rată de succes de 90% și complicații majore de 1% în tratamentul prolapsului pelvin apical.

Meta-analiza a 35 de pacienți cu transplant de organ solid și limfom non-Hodgkin arată că terapia CAR-T CD19 este fezabilă, cu o rată de răspuns de 69% și toxicitate gestionabilă.

Revizuire sistematică privind durerea radiculară cervicală: diagnosticul se bazează pe clinică și RMN, iar tratamentul include injecții epidurale și radiofrecvență pulsată, cu dovezi limitate.

Studiul ACD arată că inflamația de grad scăzut persistă la 10 ani de la debutul DZ tip 1, cu markeri precum IL-18, P-selectina, E-selectina și TIMP-1 crescuți, sugerând ateromatoză accelerată.