Studii medicale

Revizuire AIM: managementul hiperglichemiei la 25% din pacienții spitalizați (DZ); target glicemic 140-180 mg/dL; regim bazal-bolus preferat față de sliding scale; insulina IV continuă în ICU; plan de externare cu follow-up la 1-2 săptămâni — pilon al reducerii readmisiilor.

Revizuire EHJ: digital twins cardiovasculare (replici virtuale dinamice) + AI generativ (GAN, LLM) — aplicații în planificarea TAVR, ablația AF/VT, CRT (45 pacienți), progresia aterosclerozei (84% acuratete, CREDENCE 303 pacienți); provocări: validare clinică, echitate, confidentialitate, reglementa

Ghidul NCCN 3.2024 actualizează evaluarea riscului genetic pentru cancerele colorectal, endometrial și gastric: detaliază managementul sindromului Lynch și sindroamelor PTEN și Peutz-Jeghers, și elimină recomandarea de supraveghere colonoscopică intensificată la purtătorii de variante patogene CHEK2

Un model de învățare profundă multimodal (CT + date clinice) prezice mortalitatea pe termen scurt în embolia pulmonară acută cu AUC 0,98, depășind semnificativ scorul standard PESI (AUC 0,86).

Revizuire Lancet 2024: SCA la sportivi — incidenta 1:50.000–1:80.000/an; cardiomiopatii genetice (HCM, ARVC) la tineri; boala coronariană la Masters athletes; disparități rasiale; controversa screening ECG; planul de acțiune de urgenta cu DEA — prevenție secundară incontestabilă.

Cohortă Kailuan (36.571 participanți, 8,4 ani): MetS persistent creste riscul de BRC nou-apărut cu 85% (HR 1,85) și de progresie cu 65% (HR 1,65); MetS nou-apărut: HR 1,46 BRC; rezoluția MetS reduce riscul față de persistentă — managementul activ MetS nefroprotectiv.

Studiu observational JACI: infecția acută EBV produce profil de hiperinflamație (IL-18, IL-27, TNF, CXCL9/10/11) parțial superpozabil cu HLH, MAS, KD și MIS-C; celule T CD38+HLA-DR+ expandate masiv sunt sursa principală de IFN-γ — mecanism comun al furtunilor citokinice virale.

Joost Boeckmans și colaboratori (Metabolic Liver Research Center, Universitatea Mainz / Universitatea Antwerp). Studiu de cohortă prospectivă publicat în The Lancet Regional Health — Europe, 30 noiembrie 2024. La 2.726 pacienți cu insuficiență cardiacă din studiul MyoVasc, urmăriți 9 ani

Revizuire sistematică: retina (aceeași origine embrionară cu SNC) reflectă patologia neurodegenerativă din boala Parkinson. Modificări OCT documentate: reducere RNFL, atrofie maculară, modificări OCTA. Potențial pentru diagnosticul precoce non-invaziv.

Post-hoc TRIUMPH/FREEDOM-EV (n=925 PAH): treprostinil inhalat +21-26m 6MWD; oral -36-45% agravare clinicā — consistent la 0, ≥1, ≥2 comorbidități CV. Profilul EA tipic, fārā amplificare la comorbiditate crescutā. Treprostinilul eficace și sigur îen PAH cu comorbiditate CV.

Meta-analiză bayesiană fMRI (25 studii, n=913: 463 ED + 450 controale): interoceptia tulburatā îen tulburāri alimentare — precuneus, claustrum/insulā, arii recompensā alterate. Deficitele persistā dupā recuperare — trāsāturā, nu doar stare. Intervențiile interoceptive (mindfulness, biofeedback) esen

Multi-cohortā AD (n=438: 80 creier + 358 sânge): 12 gene TRP și 20 gene NAD diferențial exprimate; IDO2 genā-cheie candidat (supraaexpresie). Site CpG cg11251498 (IDO2): metilare diferitā la convertori AD vs. non-convertori — potențial biomarker predictiv precoce. Calea TRP-NAD = țintā terapeuticā.

Pilot MOSA nerandomi-zat (n=36: 10 semaglutidā + 26 metformin, 16 sāptāmâni, Olanda): semaglutidā -4,5 kg (-4%); metformin -2,9 kg (-2,5%) îen creșterea ponderalā indusā de antipsihotice. Ambele îmbunātātesc simptomele psihiatrice și calitate viatā. RCT mai mare necesarā.

Meta-analiză pe 4.584 de pacienți din studii clinice randomizate evaluează terapiile sistemice de primă linie în cancerul avansat al tractului biliar. Adăugarea imunoterapiei (pembrolizumab, durvalumab) la gemcitabină/cisplatin crește supraviețuirea medie cu 1,1-2,8 luni față de chimioterapia singur

Revizuire sistematică și meta-analiză evaluează etiologia sângerărilor menstruale abundente (SMA) la adolescente și adulte. Tulburările de hemostază sunt prezente la circa 20% din paciente, boala von Willebrand fiind identificată la aproximativ 13% — o cauză sistematic subestimată care necesită eval