Studii medicale — Cardiomiopatia hipertrofică

VALOR-HCM (128 săptămâni) demonstrează că mavacamtenul reduce nevoia de terapie de reducere septală (SRT) la 84,3% din pacienții cu HOCM refractară, cu beneficii clinice și hemodinamice susținute.

Studiul VALOR-HCM (faza III) demonstrează că aficamten îmbunătățește semnificativ capacitatea de efort (VO2 max +1,8 ml/kg/min) și reduce gradientul LVOT la pacienții cu oHCM simptomatică.

Ghidul 2024 AHA/ACC pentru CMH introduce mavacamten, impune CMR cu LGE la diagnostic, actualizează stratificarea riscului de moarte subită și recomandă anticoagulare în FA indiferent de scorul CHA2...

Studiul identifică 2 subtipuri moleculare de HCM (sever/ușor) prin analiză proteogenomică. Subtipul sever prezintă deficit metabolic, ameliorat de baicalină în modele preclinice.

Hipoxia intermitentă din apneea în somn perturbă traficul colesterolului endotelial prin axa VAP-B/Derlin-1/ORP1L, scăzând CD59 și crescând inflamația vasculară; CPAP reversează aceste alterări.

Meta-analiza pe 2.604 pacienți demonstrează că tromboliza intracoronariană adjuvantă PCI primar îmbunătățește reperfuzia miocardică și reduce no-reflow-ul în STEMI, fără a crește riscul de sângerare.

Studiul validează extern scorul DSP-risk (c-statistic 0,719) pentru predicția aritmiilor ventriculare la 450 pacienți cu variante DSP, susținând utilizarea sa în decizia de implantare ICD.

Meta-analiza bayesiană a 10.742 pacienți arată că CABG+OMT este superior PCI+OMT și OMT izolat în reducerea mortalității și a infarctului miocardic în ischemia miocardică non-acută.

Studiul demonstrează că mavacamtenul îmbunătățește durabil funcția diastolică și reduce remodelarea structurală la pacienții cu cardiomiopatie hipertrofică, pe o perioadă de 24 de luni.

Studiul demonstrează că aficamten reduce cu 66% gradientul TEVS la pacienții cu CMHO severă, îmbunătățind capacitatea de efort și reducând NT-proBNP, oferind o alternativă la reducerea septală.

Meta-analiza confirmă asocierea bidirecțională între infarctul miocardic și depresie, cu riscuri crescute (HR 1,41-1,42) și mecanisme biologice partajate, impunând screeningul integrat.

Studiul APERITIF (n=560) arată că adăugarea rivaroxabanului la DAPT după STEMI anterior nu reduce semnificativ tromboza de VS la 1 lună, dar crește riscul de sângerări minore.

Studiul SCOUT-HCM demonstrează că mavacamten reduce semnificativ gradientul LVOT la adolescenții cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, oferind o opțiune terapeutică sigură și eficientă.

Meta-analiza a 35 de studii clinice randomizate (n=3.345) arată că terapia cu celule stem îmbunătățește moderat FEVS (+3,58%) și reduce volumele ventriculare, fiind sigură, dar fără beneficiu pe MACE.

Meta-analiza a 8 studii randomizate (1.581 pacienți) arată că inhibitorii miozinei cardiace (mavacamten, aficamten) nu cresc riscul de fibrilație atrială în cardiomiopatia hipertrofică.