Studii medicale — Refluxul gastroesofagian

Studiul prospectiv pe 112 copii arată că remisia histologică în esofagita eozinofilică îmbunătățește distensibilitatea esofagiană, reducând riscul de fibrostenoză și necesitatea dilatației.

Studiul demonstrează că testul cu capsulă burete și biomarkeri stratifică eficient riscul de displazie în esofagul Barrett, permițând evitarea endoscopiei la pacienții cu risc scăzut.

Studiul de randomizare Mendel demonstrează că BRGE crește cauzal tensiunea arterială, profilul lipidic aterogen și riscul de infarct miocardic și hipertensiune, într-o relație unidirecțională.

Studiul demonstrează prin randomizare Mendeliană că refluxul gastroesofagian este un factor de risc cauzal pentru steatoza hepatică non-alcoolică, crescând riscul cu 71% (OR 1,71; p<0,0001).

Studiul demonstrează că agoniștii GLP-1 cresc riscul de reflux gastroesofagian cu 27% și pe cel de complicații cu 55% la pacienții cu diabet de tip 2, comparativ cu inhibitorii SGLT-2.

Ghidul AGA 2025 stabilește 8 recomandări pentru supravegherea esofagului Barrett, vizând stratificarea riscului, intervalele de monitorizare și utilizarea tehnologiilor endoscopice avansate.

Consensul european Delphi (23 experți) stabilește monitorizarea impedanță-pH ca standard de aur în RLF, recomandând alginații ca primă linie și limitând utilizarea IPP la cazurile de RLF acid cu BRGE.

Meta-analiză pe 10.735 pacienți: IPP sunt superiori în BRNE. Omeprazol 20 mg este optim pe termen scurt, iar dexlansoprazol 30 mg domină controlul pe termen lung.

Ghidul japonez 2021 pentru GERD introduce vonoprazan ca tratament de primă linie pentru esofagita severă, oferind o supresie acidă superioară IPP și algoritmi terapeutici actualizați.

Consens italian privind boala de reflux gastroesofagian: diagnostic bazat pe simptome, tratament standard cu inhibitori de pompă de protoni și restricționarea procedurilor invazive.

Ghidul SIP-SIGENP 2026 recomandă abordarea graduală a BRGE pediatrice, prioritizând măsurile nefarmacologice și limitând utilizarea IPP la sugari din cauza riscurilor și lipsei dovezilor de eficaci...

Revizuire sistematică privind interacțiunea bidirecțională dintre BRGE și diabet, evidențiind rolul gastroparezei și al neuropatiei autonome în managementul terapeutic multimodal.

Meta-analiza pe 106.395 pacienți arată că agoniștii GLP-1 cresc riscul de colelitiază (RR 1,46) și reflux gastroesofagian (RR 2,19), fără a crește riscul altor complicații gastro-intestinale grave.

O meta-analiză arată că asocierea dintre refluxul gastroesofagian și fibroza pulmonară idiopatică (OR 2,94) este probabil confundată de fumat, reducând certitudinea unui rol cauzal direct.

Fundoplicatura Nissen laparoscopică oferă un control durabil al simptomelor la 83,6–90,2% dintre pacienții cu boală de reflux gastroesofagian refractară, reducând semnificativ scorul GERD-Q.