Suferinta extrema!

Distinse domnule Nick

Reincarnarea si metempsihoza, precum si inexistenta Raiului si a Iadului, consecintele lor, sunt una dintre cele mai mari pacaleli ale lui aghi... Ca sa atraga sufletele oamenilor pe calea pieirii vesnice.

Dar fiecare cu discernamantul lui. Putem noi sa aducem iubirea, lumina, linistea si pacea in sufletele celor care se opun ? Suntem prea mici. Ne rugam sa o faca altcineva mai mare decat noi, pentru ei.

In rest excelenta postare, domnule Nick, la asta ma asteptam din partea dumneavoastra. Bine ati revenit !

Cat despre furtul deja savarsit sau moarte, noi sunt cei care i-am dar lui aghi drept asupra noastra, din cauza pacatelor noastre, la modul general vorbesc. Daca e sa ingaduie Dumnezeu asa ceva, voia Lui sa se faca cu noi.

Multa stima si respect, pace si bucurie in suflet va doresc cu mult drag.

@ Herzeleid

Dumneavoastra ati facut afirmatia ca "a fi pe deplin fericit poate presupune doua conditii, sa ai o sanatate de fier si un egosim nemasurat, astfel incat sa fii complet imun la suferintele celor din jur."

Sunteti convinsa de ceea ce spuneti ?

Ia mai bine uitati-va pe chipurile oamenilor santosi, cum ziceti dumneavoastra, a acelora care merg si se intorc de la munca in fiecare zi, asa oriunde, prin metrou, prin magazine, prin tramvai... Vi se pare ca sunt pe deplin fericiti ? Mie mi se pare ca majoritatea sunt chiar foarte tristi si ingrijorati, cufundati fiecare in preocuparile lor. Nu au liniste si pace sufleteasca...

Mai afirmati ca "a fi fericit inseamna a fi perfect echilibrat, inseamna a urma o cale de mijloc, fara sa existe nici un element care sa te perturbe, intr-un fel sau altul, sa fii intr-o perfecta comuniune cu tot ceea ce te inconjoara. In aceste conditii, orice element care are puterea sa te perturbe reprezinta o oscilatie de la pozitia de echilibru si asta se cheama suferinta."

Echilibru fara elemente perturbatoare nu exista pe pamant decat in imaginatia celor care probabil care au alcatuit religiile la care ati facut referinta. E corecta sau nu afirmatia mea ? Nu e buna deloc visarea, e tot o amagire care ar putea sa va amestece gandurile.
Oscilatie de la pozitia de echilibru inseamna suferinta atata timp cat nu esti capabil sa ti-o gestionezi, iar atunci cand nu o poti prin fortele proprii, trebuie sa ceri ajutor de la Cineva care e mai puternic decat tine. Comuniunea perfecta cu tot ceea ce te inconjoara nu a existat decat in Rai.
Tine de vointa noastra sa o refacem, macar in cadrul in care ne desfasuram activitatea.
Ea se va propaga mai departe.
"Im starting with the man in the mirror"... Va mai amintiti ?

http://www.youtube.com/watch?v=SGeZYednWtI

Ia priviti cu atentie la fetele copiilor care mor de foame sau de boli (pentru ca marile companii farmaceutice, cele mai bogate d.p.d.v financiar din lume nu le fabrica medicamente, pentru ca nu ar avea profituri) din Africa...

Cine e mai fericit ? Un om bogat sau copiii din pozele din videoclip ?

Va reformulati afirmatia ?

Cat despre Cioran, d-na Clara, el a avut o alta abordare. El a ales sa studieze aspectele vietii cu luciditate, fara a se proteja in vreun fel de concluziile apasatoare ale realitatii. Singura lui refulare era scrisul, prin care isi exterioriza suferinta.

Eu nu pun pariuri dar cu dumneavoastra chiar ca as face o exceptie. Data viitoare sau daca aveti ocazia mergeti cu o carte a domnului Cioran la ORICE psihiatru, sa isi spuna el o parere avizata. Daca vi se pare lucid ca domnul Cioran sa fie pe culmile disperarii in orice scriere a lui... Inseamna ca toti oamenii sanatosi nu sunt lucizi. Domnul Cioran este cel sanatos. Chiar m-ati facut sa zambesc.
Propagarea raului in lume, adica ceea ce a facut domnul Cioran. da dovada insa de o totala lipsa de discernamant ceea ce ma duce la concluzia ca domnia sa (Dumnezeu sa il ierte) a avut mai mult decat o depresie.

Cat despre religie, ea nu este un refugiu pentru suferinta, pentru cei care o inteleg la adevarata ei valoare. Este acceptarea si chiar eliberarea de aceasta suferinta. Dar sunt multe de discutat pe aceasta tema.

Post Scriptum: chiar daca personal sufar de una dintre tulburarile cele mai grave, psihoza maniaco-depresiva, in 99 % dintre situatii nu ma consider nefericita si nu ma rog sa scap de aceasta "boala". Cred chiar ca sunt un om fericit si care se bucura de viata pe care i-a daruit-o Dumnezeu, intr-o mai mare masura decat o face un om sanatos. Tocmai datorita Lui si a apopierii fata de El.

Multa pace si liniste in suflet eu va doresc.

Nick... interesant punct de vedere.
Exact asa mi-a trecut si mie prin cap, ca intr-o zi sa las usa deschisa la maxim si sa ma culc, sa vedem ce se intimpla :D N-are rost sa stau cu frica, sa ma stresez. Dar si daca il prind ca intra. ii rup picioarele ;))
clara_p, cam ai si tu dreptate intr-un fel. Cam asa ar trebui, sa facem bine (noi cei care sintem in stare) ca sa aiba si ceilalti un exemplu. Dar oare asta nu e la modul ideal ? Adica chiar trebuie sa mor eu ca sa se indrepte omenirea ? Parca totusi as vrea sa gust si eu o picatura din placinta asta care se numeste viata. Eu cred ca adevarul e undeva pe la mijloc...

@ daniel_nicolae

Cine ti-a zis ca trebuie sa mori ? Eu ti-am zis sa tii "panarama" de vorba...
Eu asa mi-am facut din cei mai aprigi "dusmani" ai mei prieteni si simpatizanti.
In ceea ce priveste gustatul din placintica... :-)
Vezi tu pe cineva in jurul tau care nu te lasa ? :-) Its up to you !
Bucura-te de viata Danutz ! Asa cum stii tu ca e mai bine si mai frumos !

Poate n-am inteles eu bine, dar Emil Cioran este un mare ganditor al lumii, roman din fericire, depresiv din pacate, ale carui scrieri se circumscriu altei sfere fata de cea pe care o traim noi, oameni simpli, in fiecare zi.A fost un scriitor genial si uneori neinteles, insa nu cred ca a intrat in conflict cu spiritualitatea crestina, in esenta ei.E doar o parere nevalidata stiintific.Aici se aplica altfel de principii si e bine sa ne amintim de el cu placere.

Si nu in ultimul rand, Emil Cioran a facut arta, a fost un creator, iar granita dintre geniu si nebunie este foarte neclara.Este o greseala sa facem afirmatia ca Emil Cioran a propagat raul in lume, el a fost daruit cu talent, si darul lui este, ca orice dar, de esenta divina.Parerea mea, nu mi-o luati in nume de rau, e ca nimeni nu-si poate lua rolul de mare inchizitor.As vrea sa priviti lucrurile si din alt punct de vedere, sunt multe posibilitati in acest sens.Cu bine!

Suferinta la cotele cele mai inalte vi se pare ca este de origine divina domnul pulberedestele ?
Pai atunci inseamna ca toti oamenii ar trebui sa si-o doreasca cu ardoare, nu ?
Cam asta afirmati dumneavoastra.
Dumneavoastra personal va doriti sa suferiti ?
Ganditi logic domnul pulbere de stele, am mari pretentii de la dumneavoastra.
Repet. Am prieteni apropiati mutilati psihic pentru ca au citit inca de la varsta adolescentei scrieri ca ale domnului Cioran sau ale altora ca el. Vi se pare ceva divin si in asta ?
E adevarat ca domnul Cioran a fost daruit cu un mare talent si ca a fost un mare geniu dar numai ca si-a folosit aceasta genialitate in modul cel mai rau cu putinta.

D-na Clara, multumesc pentru raspuns. Imi sustin inca o data toate afirmatiile. Un om sanatos poate fi fericit. Cand am zis sanatos, m-am referit si la o gandire sanatoasa, nu numai la un corp sanatos. Banul nu este nicicand o masura a fericirii. Bineinteles, cand ducem lipsa, e greu, dar asta nu inseamna automat ca cei bogati sint fericiti. Despre oamenii de pe strada, metrou etc, aveti perfecta dreptate, li se citeste tristetea pe fata, sunt apasati de griji fata de familie, copii, grija zilei de maine, dar exact asta inseamna a nu fi egoist, a avea in constiinta grija pentru alte persoane. Iar cat despre acei copii din Africa, ei nu se incadreaza nici la fericiti si in nici un caz la sanatosi.
Calea de mijloc la care m-am referit este un model. Tinta lui este de a fi impacat cu realitatile vietii, de a vedea viata si moartea ca fiind parte a aceluiasi lucru, de a accepta ca nu exita nimic atemporal, de a nu cauta siguranta si de a te bucura de momentul actual.
Cat despre Cioran, continui sa-l respect si sa-i port aceiasi admiratie. A fost un ganditor, un observator, dar undeva, dupa parerea mea a gresit. Eu personal sint de acord cu el aproape in totalitate insa consider ca odata ajuns la concluziile sale, ar fi trebuit sa le ignore sau sa le accepte ca fiind parte a realitatii, in loc sa se lase chinuit de ele. Insa, eu cred ca el a fost perfect lucid si a acceptat aceasta presiune pentru a putea scrie. Cat despre psihiatrii, cred ca ei nu gasesc pe nimeni complet sanatos... :)
Despre cat rau a facut, nu mi se pare o cocluzie justa. Daca ar fi asa, si Eminescu, si Bacovia si multi atlii ar fi niste oameni rai, dar nu este corect. Fiecare e liber sa citeasca si sa creada ce vrea. Nu putem avea toti aceeasi gandire.
Cu ce ati spus despre religie sint de acord. Este o forma de acceptare si chiar eliberare de suferinta. Dar nu singura. Asa cum am zis, sunt mai multe posibilitati. Fiecare o alege pe cea care i se potriveste.
Nick, pe mine personal, subiectul cu reincarnarea sau viata dupa moarte nu prea ma pasioneaza. Eu zic ca trebuie sa incercam sa traim cat mai frumos acum, la momentul asta. Iar despre budism, nu-l poti analiza din prisma crestinismului ci separat, obiectiv, deci nu-l poti categorisi drept eronat. Este o religie evoluata de aproape 5000 de ani si contine multa filosofie si stiinta din care s-a inspirat, printre altele, si medicina moderna. Eu am cules din aceasta filosofie ce mi s-a parut bun.
Dupa parerea mea, Dumnezeu nu trebuie sa ne ierte pentru ca Dumnezeu e in fiecare din noi, si cu cat simtim mai mult aceasta prezenta, cu atat vom avea o intelegere mai buna a lucrurilor.
Pe curand,
Herz

Herz, esti varza... ca sa zic asa. Ca daca iti zic ca esti un geniu ti se urca la cap si pe urma te strici.
Imi place cum gindesti. Ooffff de ce nu pot sa ma exprim si eu asa ca tine. :(
Sa-mi trimiti adresa ta de mess pe privat, poate mai comunicam si in particular.

Varza, varza, dar coapta! :)) M-ai ofensat cu geniul... Prefer varza :))

Imi place avatarul tau, se leaga de ce ziceam mai sus, de echilibru. Deci nu gandim asa diferit, after all...

Uite ma, cum sa nu-i iubesti ? : http://www.youtube.com/watch?v=1fx5DdS6MSU

Iar aici cred ca e mai multa filosofie decit Cioran, Nietzche, Kant, Freud la un loc:
http://www.youtube.com/watch?v=zqCwRUzBPXQ

Cit de fericiti sint, n-au nici o depresie, nici un TOC, TAB sau schizo, nimic. doar prostie in cea mai pura forma a ei.

Nick, mergem sa ne imbatam ? mergem intii la circiuma si pe urma la bordel sau invers ?
Eu trebuie sa beau, sa uit ceea ce nu stie nimeni...

@ daniel nicolae

Copilasule,

Daca initial am zambit cand ti-am citit postarile, acum ma ingrozesc de poza pe care ti-ai pus-o si ma intristeaza modul in care gandesti.

Asa e, ce bine ca cei care canta manele nu au nici TOC, nici TAB, nici Schizo...

Ce rau ca tu te afunzi cat mai mult posibil in cel mai mare pacat din lume care este mandria. Netinind cont ca pacatele sunt radacina tuturor bolilor.

Incep sa cred ca esti inconstient si ca iti meriti suferinta. Din randurile tale reiese ca esti cam invidios...

Nu, nu cred ca domnul Nick e genul de om care ar merge sa se imbete sau la bordel, cu tine sau cu altcineva.

Domnul Nick nu simte nevoia de asa ceva pentru ca domnul Nick il are pe Dunezeu in suflet si isi pune nadejdea in El.

Cat despre faptul ca tu trebuie sa bei, ca nu vrei sa iei medicamente si sa iti inneci viata in amar, este strict problema ta. Nu ii trage si pe altii in jos. Gandeste logic si coerent si nu iti mai aduna si alti carbuni incinsi asupra capului. Consider ca iti sunt suficienti cei pe care ii ai deja.

Doamna Clara,
ceea ce face Emil Cioran, indiferent ca se numeste arta sau filosofie, nu intra in sfera acestui forum, iar cei care citesc opera lui nu sunt totdeauna pregatiti sa recepteze ceva asa cum trebuie.Cine e vinovat?Scriitorul?Arta e de origine divina, creatia in general, nu suferinta(desi ar fi multe de spus).Tot ce intra in conflict cu sistemul Dumneavoastra de valori este gresit?Cu bine!

Domnul Pulberedestele,

Sunt de acord cu dumneavoastra ca ceea ce face domnul Cioran este arta sau filosofie. Dar nu vedeti ca ceea ce a construit el a intrat deja in sfera acestui forum prin insasi postarea domnului daniel_nicolae, care citindu-l s-a adancit atat de mult in scrierile sale incat nu a mai vrut sa isi ia tratamentul sau a vrut sa renunte... Acum, slava lui Dumnezeu este pe calea cea buna. In scurt timp sunt convinsa ca nu o sa se mai regaseasca in scrierile domnului Cioran.

Pina la urma nici scriitorul nu e vinovat de boala lui... Caci numai din lipsa de discernamant poti publica niste lucruri atat de negative si stiti ca cei bolnavi sunt absolviti intr-o forma sau alta de pacat. Mie imi pare rau pentru el, la modul cel mai sincer vorbind...

Ca arta, creatia, este strict de natura divina aici permiteti-mi sa va contrazic. Lucrurile bune, frumoase, care ne aduc pacea, lumina si bucuria in suflet sunt de natura divina. Pentru ca Dumnezeu mai presus de toate este iubirea suprema si nu ne-a facut sub nici o forma ca sa ne vada sfarsind aici pe pamant, temporar, sau definitiv, dupa trecerea din aceasta viata, in iadul descris de exemplu, cu atata maiestrie si iscusinta, de domnul Cioran.

Dumnezeu, in calitate de parinte suprem, nu vrea ca oamenii sa fie torturati.

In ceea ce priveste sistemul meu de valori, va marturisesc ca desi am citit cate ceva la viata mea, nu va pot spune precis ca mi-am format unul anume si sa vi-l pot si descrie in vreun fel sau altul.

Viata mi-a dat ocazia sa cunosc foarte multe persoane si situatii si din aceste experiente palpabile, am tras concluziile de rigoare. Asta este tot.

Nu detin adevarul suprem daca la asta va referiti, si cred ca numai Cel de Sus poate afirma acest lucru.

Dar incerc sa trec prin prisma gandirii mele tot ce citesc si sa analizez ce anume foloseste sufletului meu si ce anume nu.

Incerc sa plantez semintele bune pe un pamant si asa... sensibil, si cred ca intelegeti foarte bine la ce ma refer.

Multa pace si bucurie in suflet va doresc, domnul Pulberedestele,

Clara

Imi place comentariul Dumneavoastra, desi in unele locuri nu ne intersectam.Arta e arta indiferent de mesaj uneori, iar Cioran nu este atat de rau pe cat vi se pare.Dar nu mai vreau sa polemizam pe acest subiect, este de ajuns.Multumesc pentru cuvintele frumoase.Cu bine!

Clara, m-ai inteles gresit. Nu sufar pentru ca am citit Cioran, ba din contra. Armonia si linistea sufleteasca apare intre oameni care impartasesc aceleasi ideii si aceleasi credinte. Eu nu am pe nimeni : asta e suferinta mea ! Cioran, Nietzsche, Bacovia... sint remediile mele pt. suflet, sint locuri unde ma pierd pentru un timp si uit de tot...

Si nu mai fiti asa de seriosi toti, in special Mr. Nick. Voi nu stiti de gluma ? Unde va e simtul umorului ?
Nick, te-am invitat tocmai pt. ca stiam ca n-o sa mergi :)) in felul asta aveam si eu o scuza sa nu ma duc.

pentru Clara si pentru Nick, cu rugamintea de a citi interviurile doameni dr.Ioana Pop de la MedLife, si cu urarile mele de bine:http://www.youtube.com/watch?v=dbqSdXcNqR4

Atentie la partea cu preotul si atentie ca sunt doua parti!Cu bine!

Domnule Pulberedestele,

Am ascultat cu atentie interviul doamnei Ioana Pop.

Parerea mea este ca toti preotii trebuie sa ii trimita pe cei cu tulburari psihice la psihiatru.

Insa radacina care sta la baza tuturor bolilor, nu numai a celor care tin de psihic, sunt pacatele. In cazul oricarei boli sau al oricarui necaz trebuie temelia buna. Temelia este Hristos, doctorul sufletelor si al trupurilor.

Din aceasta cauza mergem la duhovnic. Nu el ne iarta, ci Hristos care sta langa noi la scaunul spovedaniei, prin prezenta preotului care are darul hirotoniei. Nu vreau sa intru in amanunte.

Nu am fost de acord cu afirmatia doamnei doctor ca te duci la preot ca la un fel de psihoterapeut. Asta dvedeste ca dumneaei nu cunoaste ce inseamna cu adevarat spovedania.

In fine, cred ca va dati seama ca atat eu, cat si domnul Nick, trecand prin atatea tulburari si incercand sa ne documentam de atatia ani, cunoastem foarte bine despre ceea ce a povestit doamna doctor in interviu. Dar poate ca nu am inteles eu exact la ceea ce trebuia sa fim noi atenti.

Cu pace.

buna !

daniel, hai sa iti spuna o tanti care a suferit de melancolii si intrebari existentiale multi ani cum e cu starea ta de spirit. te inteleg ca nu vrei sa fii implinit ascultand manele la un chiolhan. ei saracii... ei se bucura de ce pot. daca atata pot, nu trebuie condamnati.
dar cine simte ca vrea mai mult, pai cu siguranta poate gasi mai mult. tristetile astea vin mereu de la o viata anosta ( eventual si de la vreo depresie mostenita) si ca sa nu mai ai timp de intrebari de genul "de ce m-am nascut si incotro ma indrept" alege sa descoperi lucrurile care i-au facut pe altii fericiti. vorbesc serios! alege sa te infunzi in carti ( eventual de stiinta, ai sa vezi ca nu iti ajung 200 de ani sa parcurgi tot ce a creat omenirea pana acum), sau sportul ( ia un rucsac in spate cu cort si tot ce trebuie, niste prieteni si ce mai trebuie si pleaca pe munte). incearca sa mergi la concerte de muzica clasica si vezi de ce le-o trebui multor oameni urletele sopranelor de la opera.

pot sa mai bat campii mult in felul asta. pe scurt, important e sa ai diverse preocupari care sa te faca sa vrei sa traiesti fiecare clipa.

Buna Dora,

Asa am si facut. De cind ma stiu am avut multe pasiuni si am studiat tot felu de stiinte, ca sa imi tin mintea ocupata. Nu am facut-o fortat, pur si simplu asta am simtit. Dar am avut ghinionul sa ma nasc intr-un oras cu oameni care inca nu s-au tras bine din maimuta. Eu avind alte ocupatii decit ei am ramas pe dinafara. Si iata-ma acum ma aflu singur, parasit de lume si de tot... Nu am nici un prieten, d-asta am si intrat aici, in speranta ca voi gasi oameni cu care sa ma inteleg, daca la mine in oras nu sint.
E adevarat, momentan sint in depresie de la atita suferinta nu mai sint in stare de nimic, dar urmez un tratament si sper sa imi revin si sa plec d-aici, cu cortul asa cum ai zis si tu.
Exact ! trebuie sa-ti traiesti viata, dar uite ca mai dai si peste necazuri la care nu le poti face fata. Nu ma framint prea tare cu intrebari existentiale, dar citeodata simt ca nu mai pot, si atunci ma intreb ce rost mai are ?

Sunt de acord cu ceea ce a spus doamna Dora. Dar domnul Daniel Nicolae trebuie sa recurga la un tratament adecvat pentru depresie, ca boala. Fara acest tratament el nu va fi in stare nici sa faca acele excursii, nici sa citeasca... cele 2.000 de carti. ;-) Glumesc, bineinteles.

Boala nu ii va permite. Ideea este nu sa incerce sa isi innece amarul si sa il uite ci sa scape de el si sa se bucure de viata.

Depresia, ca boala, tocmai asta nu te lasa sa faci, sa te bucuri de viata.

Este o tristete atat de apasatoare incat nici macar nu se poate descrie prin cuvinte iar pentru o persoana care nu a trecut prin asa ceva este aproape de neinteles si de neacceptat. Depinde si de intensitatea ei.

Domnule Daniel Nicolae, cu toata tristetea dumneavoastra, nu uitati proverbul cu "a vedea barna din ochiul tau, nu paiul din ochii altora"... Nu mai judecati lumea care a ajuns cum a ajuns, si ma refer la o parte din ea, pentru ca nu toti suntem la fel, nu se stie din ce conditii... Poate ca cei pe care dumneavoastra ii caracterizati ca "netragandu-se bine din maimuta", nu au avut conditiile pe care dumneavoastra le-ati avut sa cresteti si sa va dezvoltati ca individ. Din postarea dumneavoastra reiese si o nota de mandrie ceea ce este extrem de daunatoare, dar ce putem sa facem ? Sa schimbam noi lumea ? Noi trebuie sa incepem prin a ne schimba pe noi insine si apoi lumea din jurul nostru ne va urma modelul... La asta nu v-ati gandit ?

Iar afirmatia dumneavoastra ca acum va aflati parasit de aceasta lume si de toti este doar in imaginatia dumneavoastra si denota un mare vid de afectiune, de care in general sufera bolnavii cu tulburari psihice. Poate ca daca acele goluri s-ar umple, nici nu am mai avea nevoie de atatea medicamente. Dar aceasta este o problema pe care doar dumneavoastra insiva trebuie sa o rezolvati. Sa va exteriorizati sentimentele si sa primiti la randul dumneavoastra ca raspuns mai multa afectivitate din partea celor aflati in imediata dumneavoastra apropiere.

Concluzia: nu, nu sunteti singur. Uitati-va cu atentie numai cate persoane v-au raspuns pe forum...

Pe de alta parte presupun ca nu stati inchis intr-o casuta, fara familie si fara nimeni in jur care sa nu aiba grija de dumneavoastra si sa nu va acorde atentie si afectiune. Presupun ca mai exista prieteni sau rude cu care comunicati pe mess sau la telefon... Omul este o fiinta sociala, chiar daca unii prin comportamentul lor ne fac sa ne retragem de langa ei si sa cautam si sa aspiram spre o lume mai buna.

Am sau nu dreptate, domnul Daniel Nicolae ?

Dumneavoastra nu sunteti in depresie de la atata suferinta. Acesta este primul lucru pe care l-am invatat la varsta de 16 ani cand mi s-a declansat boala. Suferinta este un simptom al bolii in sine, intelegeti ?

Boala trebuie ajutata sa se vindece dar asta deocamdata nu se poate face decat medicamentos.

Dumneavoastra insiva sunteti un exemplu viu al faptului ca purtati de atatia ani aceasta tristete si ca ea s-a ameliorat un pic doar atunci cand ati inceput sa luati o doza infima de antidepresiv.

Asa sa faceti, luati-va medicamentele care sa va readuca organismul pe linia de plutire si apoi veti vedea ca veti putea sa reincepeti sa va bucurati de viata. Necazurile suferite pina acum vor fi doar o amintire pasagera si o sa va para rau ca v-ati pierdut atata timp din tinerete din moment ce antidepresivele fusesera deja inventate.

V-am mai zis-o si va repet, dumneavoastra nu aveti necazuri reale. Sunt convinsa ca aveti ce manca, unde dormi, cu ce va incalzi, o famiie care va ocroteste. Spre deosebire de altii mult mai rau decat noi.

Dumneavoastra aveti o boala, ca si diabetul, ca si ulcerul, care din fericire in prezent este tratabila.

Aveti incredere daca nu in oamenii de stiinta care au reusit sa descopere aceste medicamente pentru noi, macar in marturiile multora care si-au ameliorat in mod semnificativ boala in urma administrarii tratamentului.

Cu pace si prietenie.

Post Scriptum: Poza pe care ati pus-o la avatar parca parca imi sugereaza ca gandurile dumneavoastra nu mai sunt atat de negre ca la infiintarea acestui topic... Oare sa am sau nu si aici dreptate ? ;-)

Nu te-ndoi ci crede
Ca dupa orice nor
E-un soare si mai dulce
Si mai stralucitor.

Nu norul este vesnic
Ci soarele-i acel
Ce-nvinge si ramane
Stapan in urma el.
.

Nu te uita la ziduri
La portile de fier
La ura ce scrasneste
Ci uita-te la Cer!

=

"M-am invoit cu viata pentr-un peny
Si viata alt nimic nu mi-a mai dat
De-aceea eu cersit-am pe-nserate
Putinii bani cand mi i-am numarat.

Caci Viata este un patron cinstit
Iti da exact atata cat pretinzi
Salariul insa de ti l-ai fixat
Intreaga munca trebui s-o cuprinzi!

Si am lucrat pentr-un salar de sluga
Iar la sfarsit aflat-am intristat
Ca orisicat i-as fi cerut Vietii
Ei bine, viata mi-ar fi dat. " - Jessie B. Rittenhouse

=

In ceea ce-l priveste pe Emil Cioran, pulbere de stele, aveti dreptate.

1. Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie.

2. Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei.

3. Eu am strigat, că m-ai auzit Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele.

4. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale.

5. Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă

6. Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.

Hei, Daniel_Nicolae, unde umbli?

Ti-am adus ceva de tradus:

Please!

Karl Rabeder grew up poor and thought that life would be wonderful if he had money. But when he got rich, Karl discovered that he was unhappy ... so he decided to give away every penny of his £3 million fortune:
"My idea is to have nothing left. Absolutely nothing, " he told The Daily Telegraph. "Money is counterproductive - it prevents happiness to come."
Instead, he will move out of his luxury Alpine retreat into a small wooden hut in the mountains or a simple bedsit in Innsbruck.
His entire proceeds are going to charities he set up in Central and Latin America, but he will not even take a salary from these.
"For a long time I believed that more wealth and luxury automatically meant more happiness, " he said. "I come from a very poor family where the rules were to work more to achieve more material things, and I applied this for many years, " said Mr Rabeder.
But over time, he had another, conflicting feeling.
"More and more I heard the words: "˜Stop what you are doing now - all this luxury and consumerism - and start your real life"™, " he said. "I had the feeling I was working as a slave for things that I did not wish for or need. I have the feeling that there are lot of people doing the same thing."

Da, stiam : "Lucrurile care le detii, ajung in final sa te detina." Dar nu e cazul meu, pt. ca eu sint sarac (material vorbind).

"De ce nu vii de pe carari straine
sa-mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit cand numai pentru tine
ca Isac am fost pe rug urcat."

Mai mult de-atat ce jertfa de iubire?
Si cui i-ar da atat de mult prin gand:
un fiu pierdut sa rada in nestire
si-un Dumnezeu sa cheme lacrimand?

De ce nu vii cat inca sunt aproape?
de ce te-ascunzi cat inca te mai chem?
De ce nu simti lumina mea pe pleoape
Si harul Meu in ceasul tau suprem?
.

De ce nu vii tu, tu suflet nehotarnic,
cat inca pot Mantuitor sa-ti fiu?
Cand vei striga, va fi atunci zadarnic,
vei plange-amar, dar poate prea tarziu!"

Str. 2 : Mai mult de-atat, ce jertfa de iubire
Si cui i-ar da mai mult de-atat prin gand?
un fiu pierdut sa rada in nestire
si-un Dumnezeu sa cheme lacrimand?

Poezia este pentru autor. (Cu scuzele de rigoare.)

Mda... frumoase versuri.
Dar ar fi fost mai frumoase daca cel ce "ma cheama" la el ar fi fost om.