Medicamente antidepresive?

@Bogd28: Nu lua Strattera pentru ca agita si da crestere in greutate sau scadere, palpitatii, tulburari de dinamica sexuala si chiar psihoza sau tulburari afective.
E normal ca medicul sa ceara informatii despre tine si familiei pentru a fi sigur ca ai ceva si nu esti ipohondru.

@fadeawayboy:NU, mai putin de 10 mg nu sunt eficiente.

dr t va deranzez din nou v.am spus ca iau de patru zile zoloft de100mg 50 dimineata si 50 seara cu ansiar de1mg de trei ori pe zi dar masimt agitat cu dureri de cap, am un sentiment de inutilitate parca nu mai am sentimente si nu ma mai intereseaza nimic iar noaptea am insomnii dorm putin iar cind ma trezesc imi vin aceleasi ginduri ca nu mai sunt normal cel de dinainte va rog ce ma sfatuiti sa iau seara sa dorm linistit si sa ma trezesc fres (sa iau diazepam si imovane)am incercat dar nusi fac efectul .va rog mult ajutatima sunt disperat (cand vreau sa dorm ziua simt un curent in corp si parca am halucinatii)iar cind ma dau zos din pat imi dau seama ca nu.i nimic.va rog mult ajutatima cu un sfat sau cu un medic bun

Curentul din corp si agitatia pot fi datorate Zoloftului, sunt tranzitorii...isi va face efectul cam dupa o luna, iar fenomenele neplacute trec dupa 1-2 saptamani.

Mai indurati putin...parerea mea fiind sa nu abuzati de benzodiazepine pentru ca dau dependenta.

dt t ca sa pot sa dorm ce sa iau

cum as putea sa va contactez va rog

Luati seara un clonazepam de 2...dar nu mai luati la pranz anxiarul.

dr, t clonazepamul daca este ca si rivotrilul nu si face efectul pt ca am luat rivotril noaptea am o tensiune nervoasa tranxene nu este bun? ma scuzati inca o data astept raspuns va rog

Atunci când ajung la psihiatru şi începe să mă întrebe de stările mele şi toate "De ce"-urile alea aşteptând răspunsuri ample, îmi pierd coerenţa şi oarecum aberez, legându-mă de probleme neesenţiale, dar care în viziunea specialistului pot avea o importanţă majoră. Nu mă ia în serios pentru că induc foarte multă siguranţă de sine (adică încep să vorbesc cu medicul ca şi cum l-aş cunoaşte de-o viaţă, gesticulând, râzând şi eu când văd că nu mă ia în serios, cu mimica unui om perfect sănătos, dar asta pentru că în prezenţa unui psihiatru mă simt în largul meu fiindcă ştiu că nu o să gândească niciodată ceva urât despre mine), pentru că vede că am citit foarte mult despre afecţiunile psihice şi modul în care medicamentele psihotrope acţionează şi probabil gândeşte că doar mi-a intrat ceva în cap, dar eu citesc de plăcere, nu din dorinţa de-a mă convinge că sufăr de ceva. Şi dvs. cunoaşteţi la fel de bine pasiunea aceasta pentru a afla cât mai multe despre modul în care creierul funcţionează pentru că, într-adevăr, psihicul uman e fascinant şi orice are înclinaţie spre biologie şi spre cunoaşterea celorlalţi, nu are cum să nu iubească literatura din acest domeniu. La psiholog sunt la limita dintre normalitate şi depresie, în sensul că o depăşesc doar cu un punct şi asta mai mult din cauza lipsei apetitului şi a problemelor cu adormit, decât cu starea melancolică. Totuşi eu nu mă simt aşa cum ar trebui să mă simt: în largul meu. Sunt permanent crispat în prezenţa celorlalţi pentru că atunci când eram mic, învăţam ca acum, foarte bine, şi se mai găsea câte un golan să strige după mine: tocilare, lake etc. Şi chiar dacă acum nu aş mai avea mai probleme cu atitudinea de felul acesta a unor frustraţi mediocri, chestia asta la pubertate m-a făcut să fiu în permanenţă atent la felul în care mă exprim, mă manifest, ce subiecte aduc în discuţie. A urmat o perioadă mai urâtă în care mi-am pierdut şi motivaţia şi interesul pentru mai tot, iar de aici problemele sociale pentru că ne mai considerând nimic interesant, nu mai puteam să comunic cu ceilalţi pentru că mă temeam că o să fiu plictisitor. Aşa că m-am cam izolat şi mi-am îndreptat privirea spre metafizic, şi anume, creştinism care mai mult rău mi-a făcut, decât bine. La început totul e bine, ai ideea aia de om protejat, de iubire a lui Dumnezeu. Apoi citind toţi sfinţii ajungi să te vezi cel mai păcătos, niciodată bun (că te joacă dracii mândriei şi ajungi în iad) şi trebuie să fii cât mai umil că altfel faci păcate. Şi dă-i şi cenzurează-te la maxim: nu e bine să ai sentimente de furie, nici de ură (cu toate că n-am persistat în ură faţă de cineva mai mult de-o lună, dar luna aia era necesară să mă descarc). Lumea e un loc al desfrâului şi trebuie să te păzeşti din toate colţurile să nu-ţi pierzi sufletul. Am depăşit şi perioada asta, când am încetat să mai înghit toate porcăriile alea şi am început să-mi pun întrebări sfidătoare în momente de rebeliune izbucnită după ce a fost reprimată atâta timp (cum te naşti din om fără jumătate din cariotip? cum se poate să învii morţii şi să nu te ia în seamă toţi evreii? unde te înalţi la cer când acum ştim că cerul e ceva himeric, dincolo de atmosferă fiind vid şi altele de genul). Dar am rămas cu mici sechele: tot am impresia că mă priveşte Dumnezeu şi că orice fac atrage pedeapsa după sine (sună cam rău; nu vă gândiţi că sunt obsedat sau că e ceva grav. La nivel raţional nu am niciun fel de gând, dar totuşi atunci când mă analizez la rece îmi dau seama că asta este una dintre cauzele pentru care mă simt prost: că trebuie să mă port în permanenţă bine, după setul creştin de principii, dus la extrem de sfinţi, pentru că cineva veghează în permanenţă şi nu am voie să greşesc. Dar asta undeva în subconştient).

Aşa că, mă gândeam că atomoxetinul mă va ajuta să mă concentrez mai mult (că tot fiind atent la cum să mă comport în permanenţă, fără ca eu să mai pot controla asta, am probleme cu atenţia. Memoria e bună) şi mă va readuce în universul meu lăuntric unde domneşte Sinele şi nu modelul propus de Altul. Pentru că a reuşit cumva să mă facă să mă simt inutil (că aşa trebuie), deşi eu ştiu că nu e aşa, dar nu mai simt asta. Metilfenidatul aţi spus că are nucleul asemănător cocainei, bupropionul nu ştiu cât m-ar ajuta, deci mai rămâne Strattera. Dar nu ştiu cum s-o conving şi pe psihiatră că chiar am nevoie de ceva care să mă facă să fiu mai relaxat, să nu-mi mai pese atât. Sunt prea inhibat împotriva voinţei mele, deşi personalitatea mea în copilărie era opusă acesteia. Şi nici temperamentul nu se potriveşte cu caracterul actual :-??.

@Romulus: Tanxene e mai slab ca Rivotrilul (clonazepamul).

@Bogd28: Da-i incolo de golani...si mie mi-au zis tocilar, si acum le dau cu "flit" :))... ei sunt nimic, iar eu cu doctorat si doua facultati si cu viitor promitator; cand ma atacau verbal vreunii mai smecheri nu ripostam cu violenta (decat daca intreceau calu' si eram eu intr-o faza a vietii mele mai iritabila :)) ), ci cu dispretul cuvenit lor si aer de superioritate; pentru ca le esti superior.
Nici nu ar trebui sa te afecteze astfel de persoane, pentru ca mereu trebuie sa te gandesti ca nu se compara cu tine...ei vor ajunge cel mai probabil niste psihopati, rebuturi ale societatii cu tulburare de personalitate antisiociala, chiriasi ai penitenciarelor; tu sa iti vezi de invatatura ta. Invata sa te simti bine cu tine si impacat; gaseste-ti un grup de amici cu care sa te intelegi bine.

Nu te refugia in religie, mai ales cea crestina care a facut si face numai rau multor suflete tinere. Crede in Dumnezeu, dar vezi-ti de viata ta...nu furi, nu omori etc, e suficient. Crestinismul, dupa cum vad la colegii mei, i-a modelat cu frustrari si sentimente de neputinta; eu unul nu concep cum poti sa intorci obrazul cand primesti o palma, sau cum trebuie sa ierti criminali ca nazistii etc.
Nu spun sa te indoctrinezi cu ura, ci mai bine adopta indiferenta pentru cei ce iti fac rau si cand se va intoarce roata sa le platesti cu aceiasi moneda..."ochi pentru ochi si dinte pentru dinte".
Dumnezeu ne priveste, insa ne iubeste mult prea mult si cum spun rugaciunile evreiesti "niciodata nu isi arata intreaga manie". Nu trebuie sa facem fapte rele grosolane, insa sexualitatea nu e privita ca pacat de Dumnezeu, iar evreii au inteles foarte bine acest lucru asa ca preotii si rabinii se casatoresc si au familie. (iar la gayi nu mai tine sperietoarea cum ca se reincarneaza in femei sterpe :)) )
Imi zicea un preot catolic razand oarecum de ortodoxism ca Dumnezeu nu sta cu lista de canoane in fata si cand unul calca stramb sa zica "l-am prins si pe asta"; Dumnezeu ne va judeca cu dreptate si va tine cont de toate lucrurile bune facute, ne cunoaste slabiciunile si ni le trece adesea cu vederea. De aceea religia lui Abraham spune ca toti oamenii se vor mantui si vor fi in Rai, exceptand criminalii notorii si care nu au nici un fel de remuscare in a face rele abominabile.

Crestinismul l-a facut pe un tanar aproape sa se sinucida, avea numai 18-19 ani la acea varsta. A devenit ultrareligios citind literatura crestina, desi era extrem de inteligent; pe deasupra avea ceva in plus pentru care suferea enorm din cauza menalitatii idioate romanesti, el avand o orientare sexuala neconventionala - e gay. E fratele unei bune prietene si l-am cunoscut cand eu terminasem facultatea si intrasem in rezidentiat. Am observat ca e extrem de religios desi imi spusese si sora lui, dar eu fiind un om extrem de atent la detalii si studiind omul pana in cel mai mic detaliu, mi-am dat seama ca ar putea avea o depresie pe care o masca, banuiam ca si problemele adolescentei sunt, dar si altceva...de care nu i-am spus. Am continuat sa dialoghez cu el pe temele religioase pentru a-i scoate din cap ideea fixa de a se calugari (neavand o vocatie sincera) si argumentand la greu l-am mai readus cu picioarele pe pamant; apoi vazandu-ma deschis la minte si receptiv mi-a marturisit secretul lui si dorinda de a muri, si l-am ajutat sa se accepte pentru ca el nu are nici un handicap.acum e fericit si bine in Cluj, chiar e intr-o relatie.
Asta e doar un exemplu, alti adolescenti sunt nemultumiti de felul in care arata si ii supara ca fetele nu se uita la ei si aleg alti baieti...in momentul in care se accepta cu aceste mici particularitati, atunci vor observa ca fetele o sa se uite la ei pentru ca ei insisi devin mai increzatori in fortele proprii.

E un defect sa te autoanalizezi in permanenta si iti spun ca greu scapi de el, pentru ca si eu sunt tot asa...imi analizez fiecare stare psihica si simptom si le cataloghez de parca as cauta ceva anume.

Metilfenidatul e aproape ca si cocaina si la efecte si la formula, nu il recomand deloc decat in cazuri grave de ADHD (stii ca poate fi semnal de tulburare bipolara la tineri); bupropionul poate da psihoza si asta e ultimul lucru care ai dori sa il ai;

Fa sport, mergi prin parc...iesi cu prietenii la terase, viata e prea frumoasa ca sa te consumi si sa te analizezi...fugi de medicamente cat poti (mai ales psihiatrice) - e groaznic sa fi nevoit sa iei toata viata.

df t ingrijorarile si gindurile ca si cum nu mai sunt normar sami desfasor activitatile zilnice (dezinteresulfata de tot) vor trece?cu medicamentatia vreau sami iau din nou viata de dinainte va multumesc

@Romulus: Stai linistit ca vor trece si aceste ganduri obsesive, ele sunt datorate anxietatii. Creierul Dvs simtitnd anxietatea incearca sa gaseasca explicatii si atunci revine cu aceste fobii si ganduri obsesive, recurente. Cand isi va fce efectul antidepresivul, o sa uitati ce inseamna anxietate.

Frumos, imi place ce am citit dl doctorT, imi place ce ai scris si tu Bogdan
Sa auzim de bine

dr t va multumesc

dr t acupuntura sau electropuntura ajuta pt dureri de cap pe tip tensiune nervoasa si insomnii.va multumesc

Am avut putine experiente cu acupunctura; totusi aveti grija ca medicul sa fie un adevarat specialist in asaceva pentru ca poate face si rau.

Dr. T.
Sunt in perioada de reducere la pastile (Xanax 0.25 si Asentra 0.5). dupa schema data de dr. meu. Am observat ca la reducerea Xanaxului nu am avut nimic, dar de 3 zile cand am redus Asentra de la 0.5 la 0.25, am ceva dureri de cap si o presiune in urechi si maxilare. Poate fi de la asta? Pot sa iau in timpul acesta Sedatif PC?

Scuze, Asentra de la 50 la 25 mg.

Pot fi de la scaderea tratamentului, vor trece.
Se poate lua Sedatif PC.

dr t pot lua extraveral seara

Nu sunt de-acord cu el pentru ca contine fenobarbital.

Buna ziua domnule dr.T,
As dori sa va mai intreb ceva, daca se poate, cand nu ma simt prea bine, sau cand sant foarte srtesata si agitata, am un sunet in cap, un fel de zumzet metalic foarte interesant si suparator.Am citit in prospectul de la xeroxat ca uneori se pot face simtite astfel de sunete in timpul tratamentului.Mentionez ca si in timpul tratamentului cu fevarin am simtit cateodata aceste sunete.Sper sa nu fie ceva ingrijorator.In privinta factoruli stresor despre care ati spus ca a contribuit la reintoarcerea anxietatii ati avut mare dreptate.Eu sant contabila si stresul este zilnic prezent in viata mea mai ales in ultimul timp cand am avut f.multe controale.Uneori ma gandesc sa renunt la servici.Poate asa starea mea se va ameliora.Dv. ce parere aveti, uneori in tulburarile psihice, e benefica schimbarea locului de munca?
V a multumesc si va doresc sa aveti un wekeend cat mai placut.

@hapciug: Asemenea efecte pot da antidepresivele SSRI, dar trec de obicei. Referitor la servici, ar fi mai bine unul care sa nu va streseze; nu e recomandat pacientilor cu boli psihice sa lucreze intr-un mediu stresant. E foarte important ca bolnavul sa aiba un loc de munca, dar nu stresant. Asa ca daca va gasiti altceva convenabil si mai putin stresant, nu ezitati sa aplicati...insa nu renuntati la jobul actual decat dupa ce ati semnat oferta cu cel gasit pentru a nu a avea surprize si mai neplacute.

DrT, ce parere aveti despre aceste articole http://mindhacks.com/2008/01/26/depression-antidepressants-and-the-low-serotonin-myth/ http://www1.romanialibera.ro/stil-de-viata/sanatate/terapiile-conversationale-mai-eficiente-pe-termen-lung-decat-antidepresivele-190126.html ?

E o strategie disperata a psihologilor de a castiga terenul pierdut in favoarea psihiatriei. Orice depresiv poate sa vorbeasca zile intregi (daca ii permite boala :)) ) cu psihologul si tot nu isi revine.

Psihologul Kirsh spune ca antidepresivele sunt placebo dezinformand populatia, insa uita ca atunci cand se fac studii pentru a da pe piata un medicament se face in paralel cu placebo, astfel ca pacientii nu stiu ce primesc; iar cei care iau tratamentul cu substanta activa se simt mult mai bine decat cei cu placebo.

DrT, ce părere aveţi despre tianeptin, apropo de mai puţină serotoinină în sinapse? E o soluţie viabilă pe termen lung, în sensul că nu ajunge să priveze de tot neuronul de neurotransmiţător după un timp?

Ce ţară din UE (pentru că cercetarea din America nu mă încântă, cu toate fondurile lor alocate pentru aşa ceva) este pe primul loc în domeniul căutării şi producerii de noi medicamente? Ştiu că Danemarca alocă cele mai mari fonduri pentru aşa ceva, dar n-am găsit date despre performanţe şi mai e şi problema limbii. În fine, am vorbit cu cineva şi mi-a recomandat să mă fac medic pentru că am şanse mult mai mari să mă afirm ca doctor, decât ca cercetător pentru că în ziua de azi "nu se mai descoperă nimic". În mod normal nu m-ar pune pe gânduri părerea altcuiva, dar este o persoană foarte competentă, şef de secţie la un spital judeţean. Dar pe mine chiar mă pasionează cercetarea în acest domeniu, însă nu vreau să fac o facultate îmbătându-mă cu iluzii. Până la urmă rolul principal în decoperirea noilor medicamente îl are biochimistul sau farmacologul? Doctoratul în ce ţară l-aţi face în locul meu?

Şi psihiatrul mi-a spus că nu am nimic :-L. Nici măcar psihologul nu consideră că am nevoie de psihoterapie, întrucât "sunt în căutarea Eu-lui" şi mă pot duce la el să vorbesc doar dacă mă macină o problemă şi simt neapărat nevoia, că în rest nu consideră necesar. Deci sunt pe cont propriu :)). Trebuie să învăţ să gâdesc altfel. Deşi e greu. Mă simt atât de plictisit şi de apatic...

Buna ziua,
Sunt medic (primar, doctorat, etc), am 43 ani, si nu credeam ca o sa mi se intimple si mie. Pe scurt, aveam pina in ian. o sanatate f buna (sportiv, practic regulat jogging, fara abuzuri alcool, nefumator), dar prin natura profesiei (pneumologie) am expunere profesionala. In ian cu ocazia unui control de rutina am depistat pe plamin un nodul solitar. Ei, de aici a inceput stresul. Nu a iesit nimic la analize, nici macar cultura BK, Desi banuiam ca e tuberculom. Dupa 2, 5 luni de tratament antitb, nu a miscat nimic. Si a intervenit momentul deciziei. Sa ma operez? Sau sa continui tratamentul si sa sper ca in viitor se va fibroza/calcifica? Dar e chiar Tb? In primele doua luni eram oarecum linistit, aveam sperante ca la control va mai scade, dormeam relativ bine in sensul ca ma trezeam pe la 4.30 - 5, dar adunam 6 ore de somn. Aveam totusi aceasta preocupare pe cap, sa zic asa, practic nu eram linistit. (am stat si in concediu medical citeva luni). M-am gindit o saptamina ce decizie sa iau, orice solutie vedeam nu o consideram solutie. Sa-l las, ma temeam pt viitor, daca va recidiva, etc? Daca ma gindeam la operatie, mi-era greu sa accept (frica de operatie, etc). Practic situatie fara iesire. In acea perioada dormeam doar doua ore pe noapte, ma culcam la 22 si la ora 24 ma trezeam si nu mai adormeam. Stres mare. Am acceptat totusi sa ma operez, gindind ca voi scapa de stres. Am facut-o. Din fericire operatia a decurs bine, a trebuit sa continui tratamentul pt ca a iesit tb. Desi ar fi trebuit sa am linistesc, acest lucru nu s-a intimplat. In principal, ma gindeam acum la sechele, daca voi ramine cu dureri, daca ma voi reface, daca am facut bine ca m-am operat (totusi aveam indicatie majora conform chirurgului, dar nu toti colegii mei erau de acord cu asta) etc, tot felul de temeri. Acum la doua luni de la operatie lucrurile par ca merg in directia buna, m-am mai linistit. Am fost totusi si la psihiatru recent si mi-a prescris deocamdata Xanax, iau de 2 sapt, 0, 5 mg si acum am scazut la 0, 25 mg seara. Mi-am reglat somnul, dorm 6-7 ore, ma simt relativ odihnit, am reluat serviciul si merge bine, fac recuperare cu un kinetoterapeut (gimnastica), am inceput sa alerg din nou. Tratamentul a intrat intr-o faza mai simpla, dar mai am 4 luni. Cu toate astea inca ma mai gindesc la boala si prin ce-am trecut, a fost o trauma pt mine si nu credeam ca ma va afecta atit. Chiar spuneam odata ca daca era doar un infiltrat era floare la ureche, dar asa...diagnostic neclar, operatie, etc, toate astea m-au afectat mult. Totusi lupt in continuare si sunt pe un drum bun. Inca ma mai simt bine seara si mai cu indispozitie dimineata, cind am momente cind parca sunt lispit de chef (oricum nici inainte nu eram o fire extrovertita, expansiva, dar macar nu aveam grija sanatatii mele pe cap). Nu sunt deci linistit total (nici nu cred ca cinva care a trecut prin ce-am trecut eu ar putea fi). Stiu ca sunt lucruri si mai grave, dar asta e problema mea si n-am ce-i face. Eu totusi suspectez ca si tuberculostaticele au un rol, dar nu le pot intrerupe ca sa-mi dau seama. Deocamdata psihiatrul ezita sa-mi dea antidepresive, ma mai tine pe Xanax. Ce parere aveti? Mii de multumiri pentru ca ne ascultati si ne ajutati!

@Borderline: te asigur eu ca nu ai borderline :))...puteai sa ramai Bogd
Tianeptina nu ajunge sa priveze neuronul de mediatori chimici; el produce tot timpul din resursele organismului.

Tari cu bune rezultate in cercetare sunt cele nordice deoarece acolo cam domneste depresia, insa si Franta si Anglia sunt puternice.
Cine ti-a spus ca nu se mai descopera nimic s-a inselat; sunt atatea de descoperit, multe necunoscute mai are corpul uman si chiar e nevoie de cineva care sa le caute...chiar nu isi mai doreste nimeni Nobelul? Poti face facultate de Farmacie sau Biochimie si un doctorat in Stiinte Medicale sau Neurostiinte - acesta din urma fiind recomandat. In domeniul Neurostiintelor sunt extrem de multe necunoscute, si medicamente noi ar fi binevenite. Eu fac doctoratul aici pentru ca am considerat ca ar fi bun in paralel cu Rezidentiatul; insa mai am in plan sa fac unul in Franta sau tarile nordice si studii aprofundate mai ales in neurostiinte (psihiatrie si neuro).

Psihiatrul la care ai fost a avut dreptate; nu ai nimic.cum ti-am spus si eu; e normal la varsta pe care o ai sa te framante anumite lucruri si sa cauti anumite raspunsuri. Nu te incadrezi intr-o patologie psihiatrica chiar daca felul tau e unul de visator ;).
Cand te plictisesti si devi apatic...ia o carte si citeste...iar daca nu ai ceva interesant, exista site-ul www.scribd.com unde gasesti cam tot ce vrei.

@Bergero: Domnule Doctor, din pacate facultatea de Medicina pe care am urmat-o nu ne scuteste de boli, si noi suntem supusi acelorasi riscuri ca orice om...ba chiar mai mult.
Poate ar fi bine sa mai faceti un BCG, poate ar ajuta intr-o oarecare masura pe viitor. Bine ca v-ati operat, eu as fi ales aceiasi optiune.

E normal sa va afecteze aceste lucruri, pentru ca Dvs lucrand cu bolnavi de tuberculoza, stiti toate complicatiile si chinurile ce pot aparea la o asemenea infectie; insa acum puteti sta linistit...a trecut. Nu o sa mai apara, mai ales ca aveti un regim de viata sanatos...care nu ii place BK-ului ;)

Tin minte BK-ul ca mi-a venit la examen la Microbiologie, si in laborator l-am vazut pe mediu Lowenstein-Jensen, iar eu era cat pe ce sa deschid eprubeta... noroc ca Doamna Doctor mi l-a luat din mana la timp :)).. nu stiam la acea vreme cat e de periculos chiar si pe mediu de cultura.

Parerea mea este ca psihiatrul face bine ca nu va trece pe antidepresive inca, deoarece aceste stari de indispozitie pot fi cauzate de tuberculostatice; si nu e bine sa ne aruncam direct la antidepresive. Lasati timpul sa treaca si daca va fi absoluta nevoie de un antidepresiv, atunci medicul o sa vi-l dea.

Continuati cu sportul, e cel mai bun antidepresiv pentru ca elibereaza endorfine si 5HT in SNC.

Multa sanatate sa aveti

Ştiu că n-am borderline. Doar îmi plăcea avatarul :)).

http://www.knittinghelp.com/forum/images/smilies/aug08_025.gif

@romulus
Eu am facut pentru insomnie, sedinte de acupunctura, pe mine m-au ajutat, daca doresti informatii iti stau la dispozitie.

pt firuta te rog contacteazama sau spunemi cum sa te contactez multumesc mult