Golul mental si lipsa trairilor
Buna tuturor,
Buna Emma,
Iti scriu acum pentru ca sunt intr-o situatie disperata..Ce pot sa fac sa-mi revina gandurile-Incep sa cred ca nici un tratament nu ma va face bine.Cat e ziua de lunga stau ca muta si nu spun nimic, chiar daca am fost intr-o vizita cu mama mea, eu nu am vorbit nimic pentru ca nu-mi trecea prin cap nici un gand, nici o idee, pur si simplu nu stiam ce sa spun.Trei ore am stat in acea vizita, trei ore de mutenie din partea mea.Nu stiu ce medicament ma va face sa vorbesc din nou, sa am ganduri si idei.Am epuizat aproape toata gama de medicamente si fara nici un folos.Sunt intr-o situatie disperata, o spun din nou. Acum iau 600mg solian, dar degeaba.Nu am nici ganduri si nici emotii.Nimic.E un vid total in mintea si sufletul meu.Nu vreau sa mai traiesc asa...Nu ma mai suport.Si nu cred ca are un efect la starea mea vreun medicament.Ma indop de antipsihotice degeaba.Mai astept de la tine un sfat, o parere, orice e binevenit.
p.s. Mai cunosti pe cineva cu simtpomele mele..Ai mai auzit de astfel de simptome si in alta parte...Te rog daca poti sa-mi raspunzi cat mai curand.
Cu prietenie,
Cu prietenie,
Buna Emma,
Iti scriu acum pentru ca sunt intr-o situatie disperata..Ce pot sa fac sa-mi revina gandurile-Incep sa cred ca nici un tratament nu ma va face bine.Cat e ziua de lunga stau ca muta si nu spun nimic, chiar daca am fost intr-o vizita cu mama mea, eu nu am vorbit nimic pentru ca nu-mi trecea prin cap nici un gand, nici o idee, pur si simplu nu stiam ce sa spun.Trei ore am stat in acea vizita, trei ore de mutenie din partea mea.Nu stiu ce medicament ma va face sa vorbesc din nou, sa am ganduri si idei.Am epuizat aproape toata gama de medicamente si fara nici un folos.Sunt intr-o situatie disperata, o spun din nou. Acum iau 600mg solian, dar degeaba.Nu am nici ganduri si nici emotii.Nimic.E un vid total in mintea si sufletul meu.Nu vreau sa mai traiesc asa...Nu ma mai suport.Si nu cred ca are un efect la starea mea vreun medicament.Ma indop de antipsihotice degeaba.Mai astept de la tine un sfat, o parere, orice e binevenit.
p.s. Mai cunosti pe cineva cu simtpomele mele..Ai mai auzit de astfel de simptome si in alta parte...Te rog daca poti sa-mi raspunzi cat mai curand.
Cu prietenie,
Cu prietenie,
Buna tuturor !
@perseverenta:In primul rand te rog sa nu renunti, deoarecenu cred ca ai epuizat toate combinatiile de scheme.In al doilea rand, da, am vb cu un medic care sustinea ca a mai avut astfel de cazuri, intr-adevar mai rar.Dar, intr-un final toti s-au vindecat, chiar dupa ani de diferite tratamente medicamentoase.De cand esti la medicul actual?Iti stie toata istoria?Oare daca ai consulta un al medic pt o a doua parere?Si inca altceva, ai facut analizele la glanda tiroda?
@perseverenta:In primul rand te rog sa nu renunti, deoarecenu cred ca ai epuizat toate combinatiile de scheme.In al doilea rand, da, am vb cu un medic care sustinea ca a mai avut astfel de cazuri, intr-adevar mai rar.Dar, intr-un final toti s-au vindecat, chiar dupa ani de diferite tratamente medicamentoase.De cand esti la medicul actual?Iti stie toata istoria?Oare daca ai consulta un al medic pt o a doua parere?Si inca altceva, ai facut analizele la glanda tiroda?
Buna tuturor
Buna EMMA,
Doctorul acesta de care imi vorbesti a avut pacienti care chiar aveau simptomele mele...Adica golul mental, lipsa de idei, ganduri si absenta totala a emotiilor..La medicul actual sunt cam de un an de zile si da, imi cunoaste tot istoricul.Dar la ce folos daca nu ma poate ajuta nici acesta.A mai trecut o zi din viata mea fara sa vorbesc, fara sa pot sa plang sau sa rad.Dar in primul rand faptul ca nu pot plange ma doare f. tare pentru ca azi mama mea iar a plans pentru mine si eu nu am miscat o emotie, absolut deloc.As fi vrut sa pot plange ca sa-i arat ca-mi pasa cu adevarat de tot ce simte ea dar eu nu am schitat nici o emotie.In plus, din cauza faptului ca nu vorbesc, ea trebuie sa vorbeasca singura toata ziua fara ca eu sa pot participa cu ceva.Parca as fi un mort viu.Fara ganduri, fara emotii, fara trairi de nici un fel.Vid e in capul meu si la fel si-n sufletul meu. Este un cosmar si nu stiu cum sa-i dau sperante mamei mele ca sa putem merge mai departe cand eu nu pot sa-mi vad viitorul...Nu pot sa lucrez intr-o colectivitate cand eu nici la alimentara nu ma duc de frica sa nu ma intrebe careva ceva- asa cum s-a mai intamplat- si eu sa nu fiu in stare sa-i raspund pentru ca nu-mi vine nici un gand, nici o idee.Nu stiu cum sa fac, ce drum sa urmez ca sa ma fac bine.Din ce am inteles de la tine simptomele astea sunt mai rare dar ele chiar se vindeca...
Si nu, nu am facut analizele pentru glanda tiroida.De ce ma intrebi..Stiu ca sunt necsare pentru leponex
Buna EMMA,
Doctorul acesta de care imi vorbesti a avut pacienti care chiar aveau simptomele mele...Adica golul mental, lipsa de idei, ganduri si absenta totala a emotiilor..La medicul actual sunt cam de un an de zile si da, imi cunoaste tot istoricul.Dar la ce folos daca nu ma poate ajuta nici acesta.A mai trecut o zi din viata mea fara sa vorbesc, fara sa pot sa plang sau sa rad.Dar in primul rand faptul ca nu pot plange ma doare f. tare pentru ca azi mama mea iar a plans pentru mine si eu nu am miscat o emotie, absolut deloc.As fi vrut sa pot plange ca sa-i arat ca-mi pasa cu adevarat de tot ce simte ea dar eu nu am schitat nici o emotie.In plus, din cauza faptului ca nu vorbesc, ea trebuie sa vorbeasca singura toata ziua fara ca eu sa pot participa cu ceva.Parca as fi un mort viu.Fara ganduri, fara emotii, fara trairi de nici un fel.Vid e in capul meu si la fel si-n sufletul meu. Este un cosmar si nu stiu cum sa-i dau sperante mamei mele ca sa putem merge mai departe cand eu nu pot sa-mi vad viitorul...Nu pot sa lucrez intr-o colectivitate cand eu nici la alimentara nu ma duc de frica sa nu ma intrebe careva ceva- asa cum s-a mai intamplat- si eu sa nu fiu in stare sa-i raspund pentru ca nu-mi vine nici un gand, nici o idee.Nu stiu cum sa fac, ce drum sa urmez ca sa ma fac bine.Din ce am inteles de la tine simptomele astea sunt mai rare dar ele chiar se vindeca...
Si nu, nu am facut analizele pentru glanda tiroida.De ce ma intrebi..Stiu ca sunt necsare pentru leponex
Buna tuturor!
@perseverenta:Da, medicul mi-a zis ca a cunoscut persoane cu simptome asemanatoare si da, s-au vindecat.Te-am intrebat de nu ai probleme cu tiroida deoarece si problemele cu tiroida pot da simptomele pe care le descri tu.
@perseverenta:Da, medicul mi-a zis ca a cunoscut persoane cu simptome asemanatoare si da, s-au vindecat.Te-am intrebat de nu ai probleme cu tiroida deoarece si problemele cu tiroida pot da simptomele pe care le descri tu.
Buna EMMA,
Te cauti pe aici dar se pare ca nu ai mai intrat. Ce faci...Cum iti mai merge.Cum te ma simti.Eu nu pot sa spun decat ca sunt la fel.Fra ganduri, idei si fara trairi.Asa imi petrec eu zilele.Deci, nimic nou.Marti ma duc la doctorita desi nu stiu ce ar mai putea sa-mi mai dea.Drumul meu e fara iesire.Mi.e mila de maica-mea ca trebuie sa ma suporte zi de zi, fara sa-i dau macar un pic de speranta ca va fi mai bine.De unde speranta, daca nici eu nu o am.Mi.e sufletul gol.Capul gol.E un vid total in mintea si in sufletul meu.Solianul nu cred ca-mi merge.Sunt in a treia luna si nu se vede nici o imbunatatire, in nimic.Sunt ca si atunci cand m.am dus sa mi.l prescrie, poate ceva mai rau.
Astept cu nerabdare sa mai intri pe forum si sa mai vb
Cu prietenie,
Te cauti pe aici dar se pare ca nu ai mai intrat. Ce faci...Cum iti mai merge.Cum te ma simti.Eu nu pot sa spun decat ca sunt la fel.Fra ganduri, idei si fara trairi.Asa imi petrec eu zilele.Deci, nimic nou.Marti ma duc la doctorita desi nu stiu ce ar mai putea sa-mi mai dea.Drumul meu e fara iesire.Mi.e mila de maica-mea ca trebuie sa ma suporte zi de zi, fara sa-i dau macar un pic de speranta ca va fi mai bine.De unde speranta, daca nici eu nu o am.Mi.e sufletul gol.Capul gol.E un vid total in mintea si in sufletul meu.Solianul nu cred ca-mi merge.Sunt in a treia luna si nu se vede nici o imbunatatire, in nimic.Sunt ca si atunci cand m.am dus sa mi.l prescrie, poate ceva mai rau.
Astept cu nerabdare sa mai intri pe forum si sa mai vb
Cu prietenie,
Emma, nu cred totusi ca lipsa ideilor si a gandurilor sa fir data de probleme cu tiroida...Poate ceva tulburari emotionale...
Perseverenta
ce parere ai avea daca psihiatrul ti-ar propune sa opresti medicamentele un an, cel putin asa ca sa mai alungi monotonia ? Stii, ca oamenii care vor sa ramana sanatosi :)
ce parere ai avea daca psihiatrul ti-ar propune sa opresti medicamentele un an, cel putin asa ca sa mai alungi monotonia ? Stii, ca oamenii care vor sa ramana sanatosi :)
@ceapaev
Nu pot sa-i cer doctorului sa-mi scoata medicatia doar pentru a scapa de monotine.Eu nu iau tratamente din cauza plictiselii sau a monotoniei...Dar nu esti in situatia mea si prin urmare nu ai dreptul sa ma judeci.
@EMMA
Cat timp ai luat Solian ai observat si o crestere in greutate-Te-ai ingrasat de la acest medicament--
Cu prietenie,
Nu pot sa-i cer doctorului sa-mi scoata medicatia doar pentru a scapa de monotine.Eu nu iau tratamente din cauza plictiselii sau a monotoniei...Dar nu esti in situatia mea si prin urmare nu ai dreptul sa ma judeci.
@EMMA
Cat timp ai luat Solian ai observat si o crestere in greutate-Te-ai ingrasat de la acest medicament--
Cu prietenie,
Cum as putea sa te judec ? Doar ti-am propus sa iei in calcul si varianta ca drumul pe care te afli ar putea fi gresit... si poate ar merita sa incerci ceva nou in cazul asta.
Si nu trebuie sa ceri nimic doctorului, este de ajuns sa mergi la altul, care poate ca iti va oferi o alta metoda de tratament.
SI in plus stiu foarte bine prin ce treci, am avut si eu depresie chiar foarte accentuata, uneori cu dorinta de sinucidere. Dar am incercat si psihoterapie + tot felul de alte remedii la care s-au gandit altii inainte, nu a fost necesar un efort anume din partea mea.
Si nu trebuie sa ceri nimic doctorului, este de ajuns sa mergi la altul, care poate ca iti va oferi o alta metoda de tratament.
SI in plus stiu foarte bine prin ce treci, am avut si eu depresie chiar foarte accentuata, uneori cu dorinta de sinucidere. Dar am incercat si psihoterapie + tot felul de alte remedii la care s-au gandit altii inainte, nu a fost necesar un efort anume din partea mea.
@perseverenta, invata sa comunici altfel, asa cum o faci aici. Scrie mamei tale asa cum o faci aici pe forum, macar ii mai alini putin si dumneaei suferinta, e mama si nu stii cat sufera!
Citeste, cauta in site-uri de specialitate si citeste despre aceste simptome, poate gasesti ceva care te ajuta.
Nu in ultimul rand, mergi sa vezi si a doua opinie a unui specialist.
Repet, felul cum te exprimi aici mi se pare un start excelent!
Numai bine
Prozac
Citeste, cauta in site-uri de specialitate si citeste despre aceste simptome, poate gasesti ceva care te ajuta.
Nu in ultimul rand, mergi sa vezi si a doua opinie a unui specialist.
Repet, felul cum te exprimi aici mi se pare un start excelent!
Numai bine
Prozac
Buna tuturor!
@perseverenta:Cat timp am luat Solian nu m-am ingrasat.
@perseverenta:Cat timp am luat Solian nu m-am ingrasat.
BUna EMMA,
Ce mai faci.Cum te mai simti, , , , , ?Esti mai bine, ai ramas cu tratamentul pe zyprexa.?.Eu sunt in aceeasi stare, pe care o stii deja.Iau 600mg solian si seara 10 mg de zyprexa dar tot degeaba.Nu sunt nici a zecea parte mai bine decat acum cateva luni.In s-au dus.
VREAU SA MAI IMI SPUI DESPRE TINE.In ce stadiu mai esti? Ti-a trecut mai anxietatea?Macar la un nivel satisfacator?
Eu sunt la fel de tacuta, fara ganduri fara idei, este un vid in capul meu si nu simt nici un fel de emotie.Nu pot nici sa plang, nici sa rad..
Pur si simplu nu gandesc, mintea mea nu-mi generaza ganduri.Stiu ca ma repet, dar astea sunt simptomele chinuitoare pe care le experimentez,
In rest, astept vesti de la tine..
Cu prietenie,
Ce mai faci.Cum te mai simti, , , , , ?Esti mai bine, ai ramas cu tratamentul pe zyprexa.?.Eu sunt in aceeasi stare, pe care o stii deja.Iau 600mg solian si seara 10 mg de zyprexa dar tot degeaba.Nu sunt nici a zecea parte mai bine decat acum cateva luni.In s-au dus.
VREAU SA MAI IMI SPUI DESPRE TINE.In ce stadiu mai esti? Ti-a trecut mai anxietatea?Macar la un nivel satisfacator?
Eu sunt la fel de tacuta, fara ganduri fara idei, este un vid in capul meu si nu simt nici un fel de emotie.Nu pot nici sa plang, nici sa rad..
Pur si simplu nu gandesc, mintea mea nu-mi generaza ganduri.Stiu ca ma repet, dar astea sunt simptomele chinuitoare pe care le experimentez,
In rest, astept vesti de la tine..
Cu prietenie,
Buna tuturor!
@perseverenta: in primul rand iti multumesc ca te-ai gandit pa mine.Din pacate, in ceea ce ma piveste nu am vesti prea bune.Cred ca sunt inca in episod depresiv, nimic nu imi mai foloseste si dupa atatia ani pot spune ca m-am saturat.Doar cand ma gandesc la viitor ma apuca panica.Nu stiu cum ma voi descurca in halul asta la locul de munca si nici cum imi voi coninua studiile, deoarece voi pleca intr-o alta tara la un verisor de al meu.Eu oricum voi incerca, sa nu zica nimeni mai apoi ca nu mi-am dat interesul.Zic asta deoarece am ajuns sa nu mai fac nimic din propria initiativa, nu mai am vointa si nici incredere in mine, si asta cu un motiv bine intemeiat, nu ca as fi eu pesimista.
Cam atat despre mine, mai astept vesti si de la tine, iti doresc multa sanatate!
@perseverenta: in primul rand iti multumesc ca te-ai gandit pa mine.Din pacate, in ceea ce ma piveste nu am vesti prea bune.Cred ca sunt inca in episod depresiv, nimic nu imi mai foloseste si dupa atatia ani pot spune ca m-am saturat.Doar cand ma gandesc la viitor ma apuca panica.Nu stiu cum ma voi descurca in halul asta la locul de munca si nici cum imi voi coninua studiile, deoarece voi pleca intr-o alta tara la un verisor de al meu.Eu oricum voi incerca, sa nu zica nimeni mai apoi ca nu mi-am dat interesul.Zic asta deoarece am ajuns sa nu mai fac nimic din propria initiativa, nu mai am vointa si nici incredere in mine, si asta cu un motiv bine intemeiat, nu ca as fi eu pesimista.
Cam atat despre mine, mai astept vesti si de la tine, iti doresc multa sanatate!
'..La medicul actual sunt cam de un an de zile si da, imi cunoaste tot istoricul.Dar la ce folos daca nu ma poate ajuta nici acesta..'
Perseverenta, intreaba-ti medicul daca nu e oportun un medicament din clasa inhibitorilor reversibili pt monoaminooxidaza, gen moclobemid !?? Emotiile au nevoie de neurotransmitatori pt a se produce, ori neurolepticele teoretic actioneaza exact invers ! Este o varianta care cred ca merita discutata cu medicii vostri !
Alt sfat ar fi sa incercati sa frecventati o biserica sau manastire, acolo chiar nu este nevoie sa vorbiti prea mult sau fara rost ! Bafta !
Perseverenta, intreaba-ti medicul daca nu e oportun un medicament din clasa inhibitorilor reversibili pt monoaminooxidaza, gen moclobemid !?? Emotiile au nevoie de neurotransmitatori pt a se produce, ori neurolepticele teoretic actioneaza exact invers ! Este o varianta care cred ca merita discutata cu medicii vostri !
Alt sfat ar fi sa incercati sa frecventati o biserica sau manastire, acolo chiar nu este nevoie sa vorbiti prea mult sau fara rost ! Bafta !
Buna Emma,
Am fost zilele astea la medic.Mi-a dat 4mg de rispolept pe langa cele 400mg de solian pe care le iau deja.Am luat rispoleptul doar o zi si mi-a fost foarte rau...mi se inclesta maxilarul, se impleticeau picioarele la mers si multe alte asemenea stari.Doctorita mi-a spus ca merge si pe simptome negative, de aceea nu l-am luat.Deci l.am incercat si pe asta, fara nici un rezultat insa.In afara de leponex, nu mai am ce incerca.Sunt disperata.Nu am ganduri, nu am sentimente.Nu pot sa comunic cu nimeni si nu pot sa simt nici cea mai mica emotie.Este cumplit.De multe ori m.am gandit ca mi.as dori sa mor decat sa traiesc asa.Oricum este ca si cand as fi moarta, psihic si emotional.Eu nu mai am nimic din ce ar avea un om normal.Nu mai am gandire care sa genereze idei si ganduri, nu mai am emotii, trairi care sa-mi dea posibilitatea sa plang, atunci cand cea mai draga fiinta a mea plange in fata mea si eu nu schitez nici macar o lacrima.Nu mai am nimic normal si nu vreau sa mai traiesc asa.Pur si simplu nu vreau ca mama mea sa creada ca nu mai am sentimente pentru ea si de aceea nu plang.Pentru ca o iubesc din tot sufletul dar nu mai pot sa-i demonstrez sentimentele mele. Si atunci, sunt ca si cand n-ar fi.De ce sa mai traiesc daca eu sunt o leguma fara ganduri si fara trairi.Eu nu pot purta nici cea mai simpla conversatie cu nimeni pentru ca nu am idei, nu-mi vine nimic in cap sa spun.Asa ca stau muta, oriunde m-as duce, ma ascund de oameni ca nu cumva sa ma intrebe ceva si eu sa nu stiu sa raspund.Parca as fi o ciumata.Faptul ca nu am emotii ma depersonalizeaza complet.Eu nu reactionez, pentru ca nu am nici o traire, deci comportamentul meu e liniar, ca si cand as fi un zombie.La ce bun sa traiesc asa...Tu mi.ai spus ca stii de la doctorul tau ca au mai fost persoane cu simptomele mele.Asa mi.a zis si doctorita mea.Dar daca e asa, de ce eu nu raspund la nici un tratament..Am ajuns la capat.Nu mai am ce sa mai incerc si nu mai pot, nu mai vreau sa traiesc asa, doar cu amintirea a ceea ce am fost candva.Sincer, eu nu cred ca simptomele astea nenorocite se vindeca si mai cred ca sunt si foarte rare.
Cu prietenie,
Am fost zilele astea la medic.Mi-a dat 4mg de rispolept pe langa cele 400mg de solian pe care le iau deja.Am luat rispoleptul doar o zi si mi-a fost foarte rau...mi se inclesta maxilarul, se impleticeau picioarele la mers si multe alte asemenea stari.Doctorita mi-a spus ca merge si pe simptome negative, de aceea nu l-am luat.Deci l.am incercat si pe asta, fara nici un rezultat insa.In afara de leponex, nu mai am ce incerca.Sunt disperata.Nu am ganduri, nu am sentimente.Nu pot sa comunic cu nimeni si nu pot sa simt nici cea mai mica emotie.Este cumplit.De multe ori m.am gandit ca mi.as dori sa mor decat sa traiesc asa.Oricum este ca si cand as fi moarta, psihic si emotional.Eu nu mai am nimic din ce ar avea un om normal.Nu mai am gandire care sa genereze idei si ganduri, nu mai am emotii, trairi care sa-mi dea posibilitatea sa plang, atunci cand cea mai draga fiinta a mea plange in fata mea si eu nu schitez nici macar o lacrima.Nu mai am nimic normal si nu vreau sa mai traiesc asa.Pur si simplu nu vreau ca mama mea sa creada ca nu mai am sentimente pentru ea si de aceea nu plang.Pentru ca o iubesc din tot sufletul dar nu mai pot sa-i demonstrez sentimentele mele. Si atunci, sunt ca si cand n-ar fi.De ce sa mai traiesc daca eu sunt o leguma fara ganduri si fara trairi.Eu nu pot purta nici cea mai simpla conversatie cu nimeni pentru ca nu am idei, nu-mi vine nimic in cap sa spun.Asa ca stau muta, oriunde m-as duce, ma ascund de oameni ca nu cumva sa ma intrebe ceva si eu sa nu stiu sa raspund.Parca as fi o ciumata.Faptul ca nu am emotii ma depersonalizeaza complet.Eu nu reactionez, pentru ca nu am nici o traire, deci comportamentul meu e liniar, ca si cand as fi un zombie.La ce bun sa traiesc asa...Tu mi.ai spus ca stii de la doctorul tau ca au mai fost persoane cu simptomele mele.Asa mi.a zis si doctorita mea.Dar daca e asa, de ce eu nu raspund la nici un tratament..Am ajuns la capat.Nu mai am ce sa mai incerc si nu mai pot, nu mai vreau sa traiesc asa, doar cu amintirea a ceea ce am fost candva.Sincer, eu nu cred ca simptomele astea nenorocite se vindeca si mai cred ca sunt si foarte rare.
Cu prietenie,
'Am fost zilele astea la medic.Mi-a dat 4mg de rispolept pe langa cele 400mg de solian pe care le iau deja.'
Erare humanum est, perseverare diabolicum ! Intrebati alt medic despre varianta spusa mai sus !
Sanatate !
Erare humanum est, perseverare diabolicum ! Intrebati alt medic despre varianta spusa mai sus !
Sanatate !
Buna tuturor !
@perseverenta:Imi pare rau sa aud ca nu ti-e bine.Probabil ceea ce ai patit tu de la Rispolept era vreun efect extrapiramidal, am mai auzit de astfel de cazuri.Ai crescut doza gradat sau ai luat din start 4 mg(ca din start mi se pare cam mult)?Am uitat sa te intreb sau poate am uitat, ceva antidepresiv nu mai iei pe langa?Si chiar, ai zis ca ai avut acum cativa ani parca depresie, atunci ce simptome aveai?Nu se aseamana macar pe undeva?
Te intreb asta deoarece si depresia poate avea ca simptom senzatia asta de 'gol', cel putin asa am citit, nici eu nu mai inteleg exact diferenta dintre depresie si simptome negative.Ma gandeam ca aceste antipsihotice te ajuta un pic, in ideea cat sa nu te simti trista, dar nu mai mult, incat sa iti redea emotiile.
Ai mai incercat sa iei antidepresivul care in trecut te-a ajutat?Poate te va ajuta si de data asta.Probleme cognitive ai(probleme de memorie sau atentie)?
Te-am intrebat toate astea deoarece poate ai totusi o depresie(manifesta intr-un mod putin diferit fata de trecut) prost diagnosticata si din aceasta cauza nu primesti un tratament adecvat.
Te rog, nu dispera.Inafara de Leponex, mai ai o gramada de neuroleptice de incercat(cum ar fi cele de moda veche), si poate si antidepresive triciclice, duale, Inhibitorii de monoaminoxidaza etc.
@perseverenta:Imi pare rau sa aud ca nu ti-e bine.Probabil ceea ce ai patit tu de la Rispolept era vreun efect extrapiramidal, am mai auzit de astfel de cazuri.Ai crescut doza gradat sau ai luat din start 4 mg(ca din start mi se pare cam mult)?Am uitat sa te intreb sau poate am uitat, ceva antidepresiv nu mai iei pe langa?Si chiar, ai zis ca ai avut acum cativa ani parca depresie, atunci ce simptome aveai?Nu se aseamana macar pe undeva?
Te intreb asta deoarece si depresia poate avea ca simptom senzatia asta de 'gol', cel putin asa am citit, nici eu nu mai inteleg exact diferenta dintre depresie si simptome negative.Ma gandeam ca aceste antipsihotice te ajuta un pic, in ideea cat sa nu te simti trista, dar nu mai mult, incat sa iti redea emotiile.
Ai mai incercat sa iei antidepresivul care in trecut te-a ajutat?Poate te va ajuta si de data asta.Probleme cognitive ai(probleme de memorie sau atentie)?
Te-am intrebat toate astea deoarece poate ai totusi o depresie(manifesta intr-un mod putin diferit fata de trecut) prost diagnosticata si din aceasta cauza nu primesti un tratament adecvat.
Te rog, nu dispera.Inafara de Leponex, mai ai o gramada de neuroleptice de incercat(cum ar fi cele de moda veche), si poate si antidepresive triciclice, duale, Inhibitorii de monoaminoxidaza etc.
Buna Emma,
Disper pentru ca nu am ce sa mai iau. Antipsihoticele clasice nu merg pe simptome negative, asa ca nu prea mai am ce sa iau.Cat despre antidepresive, iau si in prezent, mirtazapina, dar fara nici un rezultat.Ce am eu acum nu seamana nici prin sfert cu depresia pe care am avut-o in trecut.Nu e nici un simptom asemanator cu ce simteam atunci
.In primul rand pe vremea aceea plangeam intruna, deci aveam emotii, aveam trairi.Cat despre lipsa gandurilor, nici nu se punea preoblema atunci.Gandeam si analizam chiar foarte mult, imi placea sa despic firul in patru, sa analizez lucrurile in profunzime, sa dau sfaturi, rezolvam cu usurinta starile conflictuale, incat toata lumea imi spunea ca ar trebui sa ma fac psiholog.
Acum insa nu mai am nimic din inteligenta de atunci.In primul rand gandirea mea nu-mi genereaza idei, ganduri ca sa ma pot exprima.In al doilea rand nu simt nimic, n-am nici un fel de traire afectiva.E un gol si in mintea si in sufletul meu.E cumplit.Pur si simplu nu mai vreau sa mai traiesc asa.M-am saturat si medicamente nu prea mai sunt.Si peste toate astea am si insomnii profunde. Spune-mi pe ce drum s-o apuc ca eu nu stiu ce sa-i mai spun doctoritei cand m-oi duce la ea.
Cu prietenie,
Disper pentru ca nu am ce sa mai iau. Antipsihoticele clasice nu merg pe simptome negative, asa ca nu prea mai am ce sa iau.Cat despre antidepresive, iau si in prezent, mirtazapina, dar fara nici un rezultat.Ce am eu acum nu seamana nici prin sfert cu depresia pe care am avut-o in trecut.Nu e nici un simptom asemanator cu ce simteam atunci
.In primul rand pe vremea aceea plangeam intruna, deci aveam emotii, aveam trairi.Cat despre lipsa gandurilor, nici nu se punea preoblema atunci.Gandeam si analizam chiar foarte mult, imi placea sa despic firul in patru, sa analizez lucrurile in profunzime, sa dau sfaturi, rezolvam cu usurinta starile conflictuale, incat toata lumea imi spunea ca ar trebui sa ma fac psiholog.
Acum insa nu mai am nimic din inteligenta de atunci.In primul rand gandirea mea nu-mi genereaza idei, ganduri ca sa ma pot exprima.In al doilea rand nu simt nimic, n-am nici un fel de traire afectiva.E un gol si in mintea si in sufletul meu.E cumplit.Pur si simplu nu mai vreau sa mai traiesc asa.M-am saturat si medicamente nu prea mai sunt.Si peste toate astea am si insomnii profunde. Spune-mi pe ce drum s-o apuc ca eu nu stiu ce sa-i mai spun doctoritei cand m-oi duce la ea.
Cu prietenie,
Emma,
Am uitat sa-ti spun.Am probleme MARI de memorie.Daca am vorbit acum ceva, in maxim o ora uit complet ce-am spus sau ce-am facut, uneori si mai repede. Ce sa mai zic de memoria pe termen lung.Uit complet ce am facut cu o zi inainte, chiar daca a fost ceva important.
Am uitat sa-ti spun.Am probleme MARI de memorie.Daca am vorbit acum ceva, in maxim o ora uit complet ce-am spus sau ce-am facut, uneori si mai repede. Ce sa mai zic de memoria pe termen lung.Uit complet ce am facut cu o zi inainte, chiar daca a fost ceva important.
Buna tuturor!
@ perseverenta: Imi pare rau sa aud asta, insa nu uita un singur lucru:nu avem voie sa ne pierdem speranta!
Si eu am momente cand sunt la pamant si cred ca singura mea scapare e sa imi impart colacii cu viata intr-un mod in care sa nu ma am pe constiinta.Dar, eu cred totusi ca atata timp cat suntem in viata exista intotdeauna macar o firmitura de sansa de a redeveni persoana care am fost.Dar, pentru acest lucru, avem nevoie de sprijin, intelegere.Eu daca nu aveam parte de intelegerea alor mei cu siguranta acuma miroseam florile de sub pamant.Si, in cazul in care medicul recunoaste ca nu mai are ce sa iti faca, mergem mai departe, la alul si tot asa.De e nevoie, poti merge si in strainatate, am auzit tot soiul de metode de stimulare magnetica, a nervului vag de ex, etc..
Data viitoare cand mai mergi la medic roaga-l eventual sa dati cartile pe fata, in adevaratul sens al cuvantului, sa vezi ce cum si la ce sa te astepti.Sa ma ti la curent, sper sa vi cu vesti bune!
@ perseverenta: Imi pare rau sa aud asta, insa nu uita un singur lucru:nu avem voie sa ne pierdem speranta!
Si eu am momente cand sunt la pamant si cred ca singura mea scapare e sa imi impart colacii cu viata intr-un mod in care sa nu ma am pe constiinta.Dar, eu cred totusi ca atata timp cat suntem in viata exista intotdeauna macar o firmitura de sansa de a redeveni persoana care am fost.Dar, pentru acest lucru, avem nevoie de sprijin, intelegere.Eu daca nu aveam parte de intelegerea alor mei cu siguranta acuma miroseam florile de sub pamant.Si, in cazul in care medicul recunoaste ca nu mai are ce sa iti faca, mergem mai departe, la alul si tot asa.De e nevoie, poti merge si in strainatate, am auzit tot soiul de metode de stimulare magnetica, a nervului vag de ex, etc..
Data viitoare cand mai mergi la medic roaga-l eventual sa dati cartile pe fata, in adevaratul sens al cuvantului, sa vezi ce cum si la ce sa te astepti.Sa ma ti la curent, sper sa vi cu vesti bune!
Buna EMMA,
As vrea sa te intreb, apropos de ceea ce mi-ai scris anterior-Este oare posibil ca aceste simptome ale mele sa tina de fapt de o depresie majora si nu de schizofrenie simpla sau tulburare schizoafectiva cum mi s-a spus...Tu ai citit mai multe despre depresia majora de aceea as vrea sa-mi spui in cadrul acestei boli exista lipsa gandurilor si a emotiilor...sau o reducere a capacitatilor intelectuale, a productivitatii gandirii si a limbajului..Este adevarat ca tot timpul sunt trista n-am nici o expresie intiparita pe chip, nu mai gasesc nici o placere in lucrurile pe care le faceam inainte cu mult interes, am insomnii profunde, de 1 an si jumatate nu dorm decat cu zyprexa 10 mg, nu pot adormi de la nimic altceva si la fel inainte sa iau zyprexa nu dormeam deloc sau f. greu cu doza fff mare de benzodiazepine, nu am vointa, motivatie iar memoria imi este ff slaba, permanent am o dispozitie depresiva intiparita si pe chip chiar daca nu pot plange.Si toate astea le simt permanent impreuna cu lipsa ideilor si a afectelor, a sentimentelor.Oare sa fie asta o blazare psihica, cognitiva si emotionala ca urmare a unei depresii majore netratate corespunzator.Oare este posibil sa suferi de depresie majora si totusi sa nu poti plange.Ma gandesc totusi ca daca ar fi fost oricare din cele doua diagnostice de mai sus ar fi trebuit sa ma simt mai bine avand in vedere cat tratament am luat.
.Deci eu am incercat practic toate antipsihoticele fara nici un rezultat.Oare nu ar fi trebuit sa se vada pana acum macar vag o imbunatatire a starii mele...Singura data cand m-am simtit mai bine a fost timp de 2 zile dupa ce luasem 50 mg de seroquel.Am vorbit chiar f.mult la telefon, am analizat exact ca inainte si totul a fost super o.k. in acele zile.Dupa aceea am marit doza, asa cum imi spusese doctorul pana la 150 mg si am facut recadere.Din nou nu mai vorbeam, nu mai aveam ganduri, emotii, etc.Acele 2 zile au fost un punct de referinta pentru mine dar mi-e frica sa-i spun doctoritei sa-mi mai prescrie seroquel pentru ca s-ar putea sa nu-mi mai mearga si e posibil ca doctorita sa-si piarda increderea in mine. Dar daca as lua altceva pentru depresie majora-si sa renunt definitiv la zyprexa.As vrea sa-ti cer si tie parerea pentru ca eu nu stiu deloc ce sa fac.Peste o saptamana ma duc la doctorita.Ce ar putea sa-mi mai dea.O sa-i spun ca nu ma simt bine cu rispoleptul si atat.Leponex nu vreau sa iau si nici mama mea nu ar fi de acord.Ar mai fi doar seroquelul, sa-l incerc din nou.Dar daca nu ma simt bine ce fac..Ma duc dupa 2 zile inapoi la doctorita...Ce sa-mi mai dea atunci-Momnetan am in casa valdoxan, care se da in depresiile majore la adulti.As putea sa incerc din seara asta in locul zyprexei si al mirtazapinei. Spune-mi mai multe despre ceea ce ai citit in cadrul depresiei majore sau severe si fa-mi o comparatie intre simptomele acesteia si simptomele mele, poate asa imi dau seama daca am depresie majora sau nu.
Astept cat mai curand si cu mult interes raspunsurile tale,
Cu prietenie
As vrea sa te intreb, apropos de ceea ce mi-ai scris anterior-Este oare posibil ca aceste simptome ale mele sa tina de fapt de o depresie majora si nu de schizofrenie simpla sau tulburare schizoafectiva cum mi s-a spus...Tu ai citit mai multe despre depresia majora de aceea as vrea sa-mi spui in cadrul acestei boli exista lipsa gandurilor si a emotiilor...sau o reducere a capacitatilor intelectuale, a productivitatii gandirii si a limbajului..Este adevarat ca tot timpul sunt trista n-am nici o expresie intiparita pe chip, nu mai gasesc nici o placere in lucrurile pe care le faceam inainte cu mult interes, am insomnii profunde, de 1 an si jumatate nu dorm decat cu zyprexa 10 mg, nu pot adormi de la nimic altceva si la fel inainte sa iau zyprexa nu dormeam deloc sau f. greu cu doza fff mare de benzodiazepine, nu am vointa, motivatie iar memoria imi este ff slaba, permanent am o dispozitie depresiva intiparita si pe chip chiar daca nu pot plange.Si toate astea le simt permanent impreuna cu lipsa ideilor si a afectelor, a sentimentelor.Oare sa fie asta o blazare psihica, cognitiva si emotionala ca urmare a unei depresii majore netratate corespunzator.Oare este posibil sa suferi de depresie majora si totusi sa nu poti plange.Ma gandesc totusi ca daca ar fi fost oricare din cele doua diagnostice de mai sus ar fi trebuit sa ma simt mai bine avand in vedere cat tratament am luat.
.Deci eu am incercat practic toate antipsihoticele fara nici un rezultat.Oare nu ar fi trebuit sa se vada pana acum macar vag o imbunatatire a starii mele...Singura data cand m-am simtit mai bine a fost timp de 2 zile dupa ce luasem 50 mg de seroquel.Am vorbit chiar f.mult la telefon, am analizat exact ca inainte si totul a fost super o.k. in acele zile.Dupa aceea am marit doza, asa cum imi spusese doctorul pana la 150 mg si am facut recadere.Din nou nu mai vorbeam, nu mai aveam ganduri, emotii, etc.Acele 2 zile au fost un punct de referinta pentru mine dar mi-e frica sa-i spun doctoritei sa-mi mai prescrie seroquel pentru ca s-ar putea sa nu-mi mai mearga si e posibil ca doctorita sa-si piarda increderea in mine. Dar daca as lua altceva pentru depresie majora-si sa renunt definitiv la zyprexa.As vrea sa-ti cer si tie parerea pentru ca eu nu stiu deloc ce sa fac.Peste o saptamana ma duc la doctorita.Ce ar putea sa-mi mai dea.O sa-i spun ca nu ma simt bine cu rispoleptul si atat.Leponex nu vreau sa iau si nici mama mea nu ar fi de acord.Ar mai fi doar seroquelul, sa-l incerc din nou.Dar daca nu ma simt bine ce fac..Ma duc dupa 2 zile inapoi la doctorita...Ce sa-mi mai dea atunci-Momnetan am in casa valdoxan, care se da in depresiile majore la adulti.As putea sa incerc din seara asta in locul zyprexei si al mirtazapinei. Spune-mi mai multe despre ceea ce ai citit in cadrul depresiei majore sau severe si fa-mi o comparatie intre simptomele acesteia si simptomele mele, poate asa imi dau seama daca am depresie majora sau nu.
Astept cat mai curand si cu mult interes raspunsurile tale,
Cu prietenie
EMMA,
Te rog revino cat mai curand cu un comment
Cu prietenie.
Te rog revino cat mai curand cu un comment
Cu prietenie.
Buna tuturor!
@perseverenta.In primul rand te sfatuiesc sa nu schimbi schema de tratament fara acordul medicului.Asta se face treptat, pentru a evita un posibil sevraj, si doar medicul poate sti combinatiile bune, ca poate fi vorba si de interactionari medicamentoase.
Pana a merge din nou la medic ar trebui sa-ti raspunzi la cateva intrebari pentru a putea face clar diferenta intre o posibila depresie si diagnosticul tau:1).Au fost simptome comune in episodul depresiv cu starea mea de acuma?(memorie si atentie slaba, oboseala etc.), si daca da, 2).Care au fost acele simptome si daca au fost de aceeasi intensitate?
Parerea mea e ca si depresia se poate manifesta si prin senzatia de 'gol':lipsa sentimentelor, ca nu poti plange, anhedonie etc..Spun asta deoarece si eu am perioade in care nu sunt nimic, ma simt apatica si probleme de concentrare si memorare.Dar, aceste simptome se amplifica atunci cand sunt depresiva.Deci, tind sa cred ca depresia sta la baza acestor simptome si tot depresia le amplifica.Insa mai poate fi o varianta in cazul meu:si anume o tulburare psihotica cu simptome negative+o depresie secundara bolii(asta a fost parerea unui medic).Deci, treburile se incurca, astfel ca nu mai sti care boala e la baza si care e secundara, dar eu tind sa cred ca tot depresia e baza la mine, doar ca acuma experimentez o forma ceva mai usoara(nu simt nimic) si mai grava cand ma simt trista(plang, simptomele se amplifica)-poate asta e si in cazul tau.
Eu iti sugerez sa raspunzi intrebarilor puse de mine, poate te-ar ajuta chiar sa iti faci o schema, sa te analizezi si sa treci acolo absolut toate simptomele.La sfarsit sa tragi linie si sa compari.
O alta varianta ar fi sa incerci de curiozitate antidepresivul care te-a scos mai demult din depresie, poate te va ajuta si de data asta, desi simptomele putin difera.
Formeaza-ti bine ideile si comunica-le medicului.Un alt diagnostic poate insemna o schema de tratament putin diferita:baza nu va fi pe antipsihotice, ci pe antidepresive, desi se pot folosi impreuna pentru augmentare(ajutare reciproca).
Astept concluzia ta, nu-ti pierde speranta!
@perseverenta.In primul rand te sfatuiesc sa nu schimbi schema de tratament fara acordul medicului.Asta se face treptat, pentru a evita un posibil sevraj, si doar medicul poate sti combinatiile bune, ca poate fi vorba si de interactionari medicamentoase.
Pana a merge din nou la medic ar trebui sa-ti raspunzi la cateva intrebari pentru a putea face clar diferenta intre o posibila depresie si diagnosticul tau:1).Au fost simptome comune in episodul depresiv cu starea mea de acuma?(memorie si atentie slaba, oboseala etc.), si daca da, 2).Care au fost acele simptome si daca au fost de aceeasi intensitate?
Parerea mea e ca si depresia se poate manifesta si prin senzatia de 'gol':lipsa sentimentelor, ca nu poti plange, anhedonie etc..Spun asta deoarece si eu am perioade in care nu sunt nimic, ma simt apatica si probleme de concentrare si memorare.Dar, aceste simptome se amplifica atunci cand sunt depresiva.Deci, tind sa cred ca depresia sta la baza acestor simptome si tot depresia le amplifica.Insa mai poate fi o varianta in cazul meu:si anume o tulburare psihotica cu simptome negative+o depresie secundara bolii(asta a fost parerea unui medic).Deci, treburile se incurca, astfel ca nu mai sti care boala e la baza si care e secundara, dar eu tind sa cred ca tot depresia e baza la mine, doar ca acuma experimentez o forma ceva mai usoara(nu simt nimic) si mai grava cand ma simt trista(plang, simptomele se amplifica)-poate asta e si in cazul tau.
Eu iti sugerez sa raspunzi intrebarilor puse de mine, poate te-ar ajuta chiar sa iti faci o schema, sa te analizezi si sa treci acolo absolut toate simptomele.La sfarsit sa tragi linie si sa compari.
O alta varianta ar fi sa incerci de curiozitate antidepresivul care te-a scos mai demult din depresie, poate te va ajuta si de data asta, desi simptomele putin difera.
Formeaza-ti bine ideile si comunica-le medicului.Un alt diagnostic poate insemna o schema de tratament putin diferita:baza nu va fi pe antipsihotice, ci pe antidepresive, desi se pot folosi impreuna pentru augmentare(ajutare reciproca).
Astept concluzia ta, nu-ti pierde speranta!
Perseverenta
problema ta in faza in care ai ajuns este ca nu mai ai deschidere catre solutii noi, ai ramas blocata pe idee si vei deveni dependenta metabolic si psihologic de pilulele astea. Daca acum resimti asa o aplatizare afectiva, cine stie ce se va intampla peste un an sau doi ?
Nu te mai inchide ca melcul in cochilie ca nu ai nimic de castigat, doar de pierdut. In locul tau as incerca sa aflu prin ce metode s-ar putea compensa renuntarea la medicamente? Care ar fi acel medic capabil sa te ajute sa faci lucrul asta?
problema ta in faza in care ai ajuns este ca nu mai ai deschidere catre solutii noi, ai ramas blocata pe idee si vei deveni dependenta metabolic si psihologic de pilulele astea. Daca acum resimti asa o aplatizare afectiva, cine stie ce se va intampla peste un an sau doi ?
Nu te mai inchide ca melcul in cochilie ca nu ai nimic de castigat, doar de pierdut. In locul tau as incerca sa aflu prin ce metode s-ar putea compensa renuntarea la medicamente? Care ar fi acel medic capabil sa te ajute sa faci lucrul asta?
@perseverenta
Esti terminata, draga mea. Sincer, toata palavrageala asta interminabila si fara sens cu Emma nu o sa-ti foloseasca la nimic, problema ta este mult prea profunda, dureaza de prea multi ani, si nici un medicament nu o sa schimbe nimic. Nici un medicament nu o sa te faca sa comunici, si nici abilitatea ta de a despica firul in 14 nu o sa iti fie de vreaun folos real, daca este prost utilizata si te concentrezi pe lucruri insignifiante. Daca tot maresti dozele de antipsihotic si le combini nu o sa faci decat sa dai in tot felul de efecte extrapiramidale si cine stie ce altceva. O cam cauti cu lumanarea. Nu mai vezi padurea de copaci.
Sfatul meu este sa te detasezi de toate problemele (ca observ ca esti disperata, de mult timp inca) si sa te pensionezi cu diagnosticul de schizofrenie, iti mai faci si indemnizatia de handicap si stai linistita cu mama ta acasa, oricum ai fi, fara sa te mai stresezi atat. Cel putin pentru cateva zeci de ani de acum inainte, pana economia mondiala o sa intre posibil intr-o criza profunda, statul o sa mai plateasca probabil pensiile si celelalte ajutoare. Dupa aceea, cine stie ce va mai fi si ce viitor ne asteapta?
Si eu sunt intr-o situatie oarecum asemanatoare, dar ma amagesc cu ideea ca pot controla si manipula lucrurile in favoarea mea (ceea ce este, desigur, doar o iluzie). Cine stie daca problemele noastre vin dintr-o greseala in codul nostru genetic, sau chiar este ceva adevar in teoriile care spun ca lipsa de grija si afectiune, chiar contact fizic, a parintilor in primii ani de viata ai copilului produce modificari in psihicul unei persoane care il vor caracteriza pentru toata viata (cum ar fi faptul are permanent sentimentul de nesiguranta, dezvolta tulburari de personalitate, etc.)? Cred ca nimeni nu poate spune cu certitudine care sunt cauzele reale ale faptului ca nu functionam cum trebuie si ca ne-am imbolnavit.
Esti terminata, draga mea. Sincer, toata palavrageala asta interminabila si fara sens cu Emma nu o sa-ti foloseasca la nimic, problema ta este mult prea profunda, dureaza de prea multi ani, si nici un medicament nu o sa schimbe nimic. Nici un medicament nu o sa te faca sa comunici, si nici abilitatea ta de a despica firul in 14 nu o sa iti fie de vreaun folos real, daca este prost utilizata si te concentrezi pe lucruri insignifiante. Daca tot maresti dozele de antipsihotic si le combini nu o sa faci decat sa dai in tot felul de efecte extrapiramidale si cine stie ce altceva. O cam cauti cu lumanarea. Nu mai vezi padurea de copaci.
Sfatul meu este sa te detasezi de toate problemele (ca observ ca esti disperata, de mult timp inca) si sa te pensionezi cu diagnosticul de schizofrenie, iti mai faci si indemnizatia de handicap si stai linistita cu mama ta acasa, oricum ai fi, fara sa te mai stresezi atat. Cel putin pentru cateva zeci de ani de acum inainte, pana economia mondiala o sa intre posibil intr-o criza profunda, statul o sa mai plateasca probabil pensiile si celelalte ajutoare. Dupa aceea, cine stie ce va mai fi si ce viitor ne asteapta?
Si eu sunt intr-o situatie oarecum asemanatoare, dar ma amagesc cu ideea ca pot controla si manipula lucrurile in favoarea mea (ceea ce este, desigur, doar o iluzie). Cine stie daca problemele noastre vin dintr-o greseala in codul nostru genetic, sau chiar este ceva adevar in teoriile care spun ca lipsa de grija si afectiune, chiar contact fizic, a parintilor in primii ani de viata ai copilului produce modificari in psihicul unei persoane care il vor caracteriza pentru toata viata (cum ar fi faptul are permanent sentimentul de nesiguranta, dezvolta tulburari de personalitate, etc.)? Cred ca nimeni nu poate spune cu certitudine care sunt cauzele reale ale faptului ca nu functionam cum trebuie si ca ne-am imbolnavit.
the__Eye
Nu vad cu ce te-ar putea deranja pe tine asa-zisa mea palavrageala cu Emma.Ti-am consumat din timpul tau sau din rabdare...Ti-am lezat cumva orgoliul-Despre ce e vorba de fapt--.Cat despre pensionarea mea pe caz de boala, lasa-ma pe mine sa decid cand va fi cazul s-o fac si pentru ce boala...Esti tu sigur ca am schizofrenie..Am vorbit, ne-am intalnit cumva...NU CRED. ASA CA STAI IN BANCA TA SI LASA PE FIECARE SA SE EXPRIME LIBER SI CUM DORESTE PE ACEST FORUM.NIMENI NU TE OBLIGA SA CITESTI POSTARILE MELE PALAVRAGITE CUM LE SPUI TU.Sper ca am fost SUFICIENT de explicita si pentru tine de data asta.
A, si inca ceva. Dca te-as face pe tine handicapat sau terminat. cum ti s-ar parea...Eu nu-mi amintesc sa fi vorbit pana acum de vreo indemnizatie de handicap.Dar se pare ca tu stii mai bine ca medicul meu ca as avea nevoie.Repet, fara sa fi avut cu mine vreo discutie face to face.Deocamdata, spre nefericirea ta, nu mi-a spus nici un medic ca as avea schizofrenie, ci tulburare schizoafectiva sau cu simptome negative. Si aceasza afectiune doreaza de 1 an si ceva, nu de prea mult timp, asa cum gresit ai retinut si postarea mea.Dovada ca citesti doar superficial mesajele de pe forum fara sa tii cont ca te joci poate cu sentimenle unor oamnei care nu vor sa-si piarda speranta
Pentru cultura ta generala, EU am cea care a presupus ca as avea schizofrenie simpla, adica cea care prezinta numai simptome negative. Sper ca am fost destul de explicita.si pentru tine..
Nu vad cu ce te-ar putea deranja pe tine asa-zisa mea palavrageala cu Emma.Ti-am consumat din timpul tau sau din rabdare...Ti-am lezat cumva orgoliul-Despre ce e vorba de fapt--.Cat despre pensionarea mea pe caz de boala, lasa-ma pe mine sa decid cand va fi cazul s-o fac si pentru ce boala...Esti tu sigur ca am schizofrenie..Am vorbit, ne-am intalnit cumva...NU CRED. ASA CA STAI IN BANCA TA SI LASA PE FIECARE SA SE EXPRIME LIBER SI CUM DORESTE PE ACEST FORUM.NIMENI NU TE OBLIGA SA CITESTI POSTARILE MELE PALAVRAGITE CUM LE SPUI TU.Sper ca am fost SUFICIENT de explicita si pentru tine de data asta.
A, si inca ceva. Dca te-as face pe tine handicapat sau terminat. cum ti s-ar parea...Eu nu-mi amintesc sa fi vorbit pana acum de vreo indemnizatie de handicap.Dar se pare ca tu stii mai bine ca medicul meu ca as avea nevoie.Repet, fara sa fi avut cu mine vreo discutie face to face.Deocamdata, spre nefericirea ta, nu mi-a spus nici un medic ca as avea schizofrenie, ci tulburare schizoafectiva sau cu simptome negative. Si aceasza afectiune doreaza de 1 an si ceva, nu de prea mult timp, asa cum gresit ai retinut si postarea mea.Dovada ca citesti doar superficial mesajele de pe forum fara sa tii cont ca te joci poate cu sentimenle unor oamnei care nu vor sa-si piarda speranta
Pentru cultura ta generala, EU am cea care a presupus ca as avea schizofrenie simpla, adica cea care prezinta numai simptome negative. Sper ca am fost destul de explicita.si pentru tine..
@perseverenta
Draga mea, in primul rand, sunt o "ea". In al doilea rand, imi amintesc ca tu singura ai spus mai demult ca ai fost diagnosticata cu "schizofrenie simpla", nu cu tulburarea schizo-afectiva, de catre medicul psihiatru. Oricare ar fi adevarul, cele doua sunt extrem de inrudite, nu e mare diferenta intre ele. Asa ca nu inteleg ce te simti asa jignita. In al treilea rand, NU medicul considera cand e cazul sa te pensionezi, tu singura trebuie sa te informezi si sa decizi ce e cel mai bine pentru tine. Medicul psihiatru doar iti prescrie pastile, asta este tot ce face (si da, iti da si actele respective, daca i le ceri tu). Faptul ca ti-am zis si de indemnizatia de handicap era doar inca un sfat, pentru a iti rotunji veniturile, nu inseamna ca te-am facut handicapata. Sunt multe boli, inclusiv psihice, care se incadreaza la bolile de handicap, cu scopul ca bolnavii sa poata primi acea indemnizatie.
Desigur, este decizia ta ce vrei sa faci, daca tu crezi ca vei mai putea munci, si inca o gramada de ani, pana la pensie, in conditiile in care esti in starea in care esti. In capitalism, trebuie sa te mentii mereu cu capul la suprafata, altfel trebuie sa gasesti o portita de scapare.
Vrei sa spui ca intr-un an si ceva ai epuizat deja toate antipsihoticele de generatie noua?
Draga mea, in primul rand, sunt o "ea". In al doilea rand, imi amintesc ca tu singura ai spus mai demult ca ai fost diagnosticata cu "schizofrenie simpla", nu cu tulburarea schizo-afectiva, de catre medicul psihiatru. Oricare ar fi adevarul, cele doua sunt extrem de inrudite, nu e mare diferenta intre ele. Asa ca nu inteleg ce te simti asa jignita. In al treilea rand, NU medicul considera cand e cazul sa te pensionezi, tu singura trebuie sa te informezi si sa decizi ce e cel mai bine pentru tine. Medicul psihiatru doar iti prescrie pastile, asta este tot ce face (si da, iti da si actele respective, daca i le ceri tu). Faptul ca ti-am zis si de indemnizatia de handicap era doar inca un sfat, pentru a iti rotunji veniturile, nu inseamna ca te-am facut handicapata. Sunt multe boli, inclusiv psihice, care se incadreaza la bolile de handicap, cu scopul ca bolnavii sa poata primi acea indemnizatie.
Desigur, este decizia ta ce vrei sa faci, daca tu crezi ca vei mai putea munci, si inca o gramada de ani, pana la pensie, in conditiile in care esti in starea in care esti. In capitalism, trebuie sa te mentii mereu cu capul la suprafata, altfel trebuie sa gasesti o portita de scapare.
Vrei sa spui ca intr-un an si ceva ai epuizat deja toate antipsihoticele de generatie noua?
Eye ! De ce ar mai persista fata cu un tratament care nu o ajuta si care a mai fost incercat si de altii? ! Citeste primul mesaj al subiectului !
" Este oare posibil ca aceste simptome ale mele sa tina de fapt de o depresie majora si nu de schizofrenie simpla sau tulburare schizoafectiva cum mi s-a spus..."
Perseverenta nu stiu daca ai observat dar eu in mesajele mele am plecat tocmai de la premisa asta si am si explicat foarte pe scurt de ce ! Iar tratamentul de care spuneam ( cu imao) este cel mai eficient posibil pentru depresie, insa nu este prea folosit deoarece in majoritatea cazurilor nu este nevoie sa se ajunga pana acolo, se rezolva cu antidepresive simple sau combinate ! Dupa cum am mai spus, eu cred ca esti pe un drum gresit, faptul ca unele neuroleptice au un efect de stimulare la doze mici e ok, atunci ia doze mici, nu tot mai mari !
Incearca o consultatie la alt medic, cu alt tip de tratament care sa te faca sa te simti bine intr-un termen rezonabil (2-3 saptamani maxim ), doar pentru asta sunt facute medicamentele !
Succes !
" Este oare posibil ca aceste simptome ale mele sa tina de fapt de o depresie majora si nu de schizofrenie simpla sau tulburare schizoafectiva cum mi s-a spus..."
Perseverenta nu stiu daca ai observat dar eu in mesajele mele am plecat tocmai de la premisa asta si am si explicat foarte pe scurt de ce ! Iar tratamentul de care spuneam ( cu imao) este cel mai eficient posibil pentru depresie, insa nu este prea folosit deoarece in majoritatea cazurilor nu este nevoie sa se ajunga pana acolo, se rezolva cu antidepresive simple sau combinate ! Dupa cum am mai spus, eu cred ca esti pe un drum gresit, faptul ca unele neuroleptice au un efect de stimulare la doze mici e ok, atunci ia doze mici, nu tot mai mari !
Incearca o consultatie la alt medic, cu alt tip de tratament care sa te faca sa te simti bine intr-un termen rezonabil (2-3 saptamani maxim ), doar pentru asta sunt facute medicamentele !
Succes !
Buna tuturor,
Buna EMMA
M-am gandit mult la ce mi-ai spus tu si iata concluziile mele
In privinta unor posibile simptome depresive experimentez urmatoarele stari lipsa totala a sentimenleor, lipsa bucuriei si placerii in a face lucrurile care altadata imi produceau satisfactie, adica nu-mi mai place nu mai simt sa fac nimic din ce faceam altadata cu placere, postura garbovita si privirea constanta in pamant, lentoare totala in miscari, in conditiile in care cand eram sanatoasa eram o fire ff iute, fata lipsita total de expresie, incapacitatea de a rade sau a plange si lipsa totala a emotiilor in general, tristete profunda, memorie f.slaba, capacitate de concentrare slaba, insomnii puternice, lipsa placerii in orice as face.Cu exceptia tristetii, celeallte stari nu le-am avut pe vremea cand aveam o depresie simpla, inca tratabila.Atunci doar plangeam intruna, eram anxioasa si atat.Acum nici sa ma enervez nu mai pot pentru ca pur si simplu nu simt nimic, nu am nici un fel de stare, in afara de cea de gol emotional, vid total.
In privinta lipsei ideilor si a gandurilor, adica a golului mental, nu stiu ce sa zic in sensul ca nu cred ca atunci cand esti depresiv nu mai ai ganduri si idei.Te rog sa ma intelegi, eu nu pot vorbi cu nimeni nici cele mai banale lucruri pentru ca nu-mi vine nici un gand, nu am nimic in cap.La telefon stau si o ora muta si-l las pe celalalt sa vorbeasca pentru ca eu nu stiu ce sa spun.Este groaznic sa nu poti gandi si sa nu poti simti.Esti o leguma in adevaratul sens al cuvantului.
Ei bine, eu chiar nu stiu unde sa ma incadrez.Sunt trista, e adevarat dar nu-i numai atat.Sunt si alte stari pe care nu cred ca le pot incadra la depresie.
Analizeaza aceste lucruri si spune-mi ar putea fi o depresie majora cu elemente psihotice negative...Eu nu mai stiu.
Am intalnit in depresie psihotica urmatoarele simptome
- tristete profunda
-scaderea activitatii intelectuale
-scaderea activitatii motorii
- imobilitate psihointelectuala
- gandire lenta
- latenta mare la elaborarea sarpunsului la intrebari
-voce soptita
-stare de imobilitate fizica
-umerii cazuti
-privire in pamant-nu-si priveste interlocutorul
-dorinta de sinucidere dar bolnavul nu actioneaza din cauza incapacitatii de a trece de la idei la fapte
Cam astea ar fi si le-am trait pe toate..
Am uitat sa-ti spun in momentul de fata iau solian 400, Valdoxan pentru depresie majora si rispolept 1, 5 mg pentru simptome neative cum ar fi aplatizarea afectiva, etc.
Ce parere ai.poate fi asta o depresie psihotica...pentru ca din simptome se refera si la imobilitate psihointelectuala pe care eu o aseman cu lipsa gandurilor in cazul meu.
In speranta ca voi primi cat mai curand un raspuns de la tine.te salut si-ti doresc multa sanatate
Cu prietenie,
Buna EMMA
M-am gandit mult la ce mi-ai spus tu si iata concluziile mele
In privinta unor posibile simptome depresive experimentez urmatoarele stari lipsa totala a sentimenleor, lipsa bucuriei si placerii in a face lucrurile care altadata imi produceau satisfactie, adica nu-mi mai place nu mai simt sa fac nimic din ce faceam altadata cu placere, postura garbovita si privirea constanta in pamant, lentoare totala in miscari, in conditiile in care cand eram sanatoasa eram o fire ff iute, fata lipsita total de expresie, incapacitatea de a rade sau a plange si lipsa totala a emotiilor in general, tristete profunda, memorie f.slaba, capacitate de concentrare slaba, insomnii puternice, lipsa placerii in orice as face.Cu exceptia tristetii, celeallte stari nu le-am avut pe vremea cand aveam o depresie simpla, inca tratabila.Atunci doar plangeam intruna, eram anxioasa si atat.Acum nici sa ma enervez nu mai pot pentru ca pur si simplu nu simt nimic, nu am nici un fel de stare, in afara de cea de gol emotional, vid total.
In privinta lipsei ideilor si a gandurilor, adica a golului mental, nu stiu ce sa zic in sensul ca nu cred ca atunci cand esti depresiv nu mai ai ganduri si idei.Te rog sa ma intelegi, eu nu pot vorbi cu nimeni nici cele mai banale lucruri pentru ca nu-mi vine nici un gand, nu am nimic in cap.La telefon stau si o ora muta si-l las pe celalalt sa vorbeasca pentru ca eu nu stiu ce sa spun.Este groaznic sa nu poti gandi si sa nu poti simti.Esti o leguma in adevaratul sens al cuvantului.
Ei bine, eu chiar nu stiu unde sa ma incadrez.Sunt trista, e adevarat dar nu-i numai atat.Sunt si alte stari pe care nu cred ca le pot incadra la depresie.
Analizeaza aceste lucruri si spune-mi ar putea fi o depresie majora cu elemente psihotice negative...Eu nu mai stiu.
Am intalnit in depresie psihotica urmatoarele simptome
- tristete profunda
-scaderea activitatii intelectuale
-scaderea activitatii motorii
- imobilitate psihointelectuala
- gandire lenta
- latenta mare la elaborarea sarpunsului la intrebari
-voce soptita
-stare de imobilitate fizica
-umerii cazuti
-privire in pamant-nu-si priveste interlocutorul
-dorinta de sinucidere dar bolnavul nu actioneaza din cauza incapacitatii de a trece de la idei la fapte
Cam astea ar fi si le-am trait pe toate..
Am uitat sa-ti spun in momentul de fata iau solian 400, Valdoxan pentru depresie majora si rispolept 1, 5 mg pentru simptome neative cum ar fi aplatizarea afectiva, etc.
Ce parere ai.poate fi asta o depresie psihotica...pentru ca din simptome se refera si la imobilitate psihointelectuala pe care eu o aseman cu lipsa gandurilor in cazul meu.
In speranta ca voi primi cat mai curand un raspuns de la tine.te salut si-ti doresc multa sanatate
Cu prietenie,
Buna tuturor!
@perseverenta:Dupa cum am mai spus, nu sunt medic, dar parerea mea e ca o depresie psihotica, spun depresie psihotica si nu alt tip de depresie deoarece, din cate am citit eu, in acest tip de depresie sunt mai pronuntate simptomele cognitive(atentie, memorie, spontaneitate etc.).Si da, e posibil sa fie depresie chiar daca in trecut ai mai trecut prin asa ceva desi simptomele nu sunt chiar similare.Este posibil sa experimentezi si acuma tot o depresie, o depresie cronicizata.Spun asta deoarece si la mine simptomele s-au mai schimbat de-a lungul timpului, poate este si cazul tau.Si da, si eu consider ca imobilitatea psihointelectuala se refera la o incetinire a tuturor actiunilor mentale, de aici si lipsa gandurilor.Uite, de ex. mie ieri mi s-a intamplat o chestie foarte ciudata, desi nu chiar pentru prima data:am iesit de la un supermarket si vroiam sa o sun pe mama si ma gandeam ce sa-i spun.M-am trezit ca bolboroseam singura cateva secunde, iar mai apoi m-am speriat si am vazut ca teleonul mi-e in buzunar si ca defapt nu imi e la ureche, un alt ex. ar mar fi faptul ca mi-am aruncat sosetele in wc si am tras apa(in loc sa le pun in cosul cu haine ce trebuie spalate).Dar toate astea se trag, cred eu, din deficitul de atentie, de unde rezulta si lipsa ideilor din cauza ca nu percem(reactionam) cum ar trebui stimulii exteriori(deoarece nimic nu ne mai atrage).
Cand mai mergi la medic? Sper sa mai vb, iti doresc multa sanatate!
@perseverenta:Dupa cum am mai spus, nu sunt medic, dar parerea mea e ca o depresie psihotica, spun depresie psihotica si nu alt tip de depresie deoarece, din cate am citit eu, in acest tip de depresie sunt mai pronuntate simptomele cognitive(atentie, memorie, spontaneitate etc.).Si da, e posibil sa fie depresie chiar daca in trecut ai mai trecut prin asa ceva desi simptomele nu sunt chiar similare.Este posibil sa experimentezi si acuma tot o depresie, o depresie cronicizata.Spun asta deoarece si la mine simptomele s-au mai schimbat de-a lungul timpului, poate este si cazul tau.Si da, si eu consider ca imobilitatea psihointelectuala se refera la o incetinire a tuturor actiunilor mentale, de aici si lipsa gandurilor.Uite, de ex. mie ieri mi s-a intamplat o chestie foarte ciudata, desi nu chiar pentru prima data:am iesit de la un supermarket si vroiam sa o sun pe mama si ma gandeam ce sa-i spun.M-am trezit ca bolboroseam singura cateva secunde, iar mai apoi m-am speriat si am vazut ca teleonul mi-e in buzunar si ca defapt nu imi e la ureche, un alt ex. ar mar fi faptul ca mi-am aruncat sosetele in wc si am tras apa(in loc sa le pun in cosul cu haine ce trebuie spalate).Dar toate astea se trag, cred eu, din deficitul de atentie, de unde rezulta si lipsa ideilor din cauza ca nu percem(reactionam) cum ar trebui stimulii exteriori(deoarece nimic nu ne mai atrage).
Cand mai mergi la medic? Sper sa mai vb, iti doresc multa sanatate!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 45acum 2 luni am suferit un atac de panica
- 3ingrijorator??
- 3am senzatii foarte ciudate de panica, frica, problema e ca nu stiu de ce...
- 3depresie, atac de panica si terapia power ki
- 4Frica intensa... Mi-e frica sa nu mor :(
- 20S-a vindecat cineva de depresie, anxietate sau atacuri de panica?
- 9ma simt rau am senzatia e sufocare si de incordare
- 5comenzi (mentale) in timpul jocului la calcular... sa fie constiinta mea?
- 10Tentaculele depresiei...
- 1Anxietate cancer gat
- 5Va rog dati un nume !!! anxietate, depresie sau nici eu nu mai stiu
- 17tulburari psihice
- 11Nu inteleg. Anxietate sau probleme cu inima?
- 4anxietate? ce ar trebui sa fac?
- 7atacuri de panica
- 1tahicardie sinusala
- 10Anxietate sau mai grav?
- 0Batai puternice ale inimi si transpirație
- 20Schizofrenie si depresie - se schimba diagnosticul?
- 12Palpitații, oboseala, leșin, colon iritabil, balonare, confuzie
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburare schizoafectiva Tulburarea de depersonalizare Pierderea memoriei golul mental
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: