Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Cladiu, citesc postarile tale si parca sunt scrise de mine... ce traiesti tu acum eu am trait anul trecut si pot sa-ti spun garantat ca e din cauza fricii de pierdere a controlului, frica care genereaza o stare de anxietate f mare si de aici, mintea ta incearca sa gaseasca in orice ceva ce ar putea fi periculos. Ai incredere in tine, urmeaza etapele spre bine, i-ati medicatia, daca simti ca ceva nu e ok cu medicatia discuta cu medicul si cu terapeutul tau tot ce te preocupa.

Acum hai sa-ti spun o intamplare un pic amuzanta, anul trecut prin vara eram tot asa speriata cum esti tu ca aud zgomote, soapte... etc si, intr-o zi cand eram cu catelul afara mi sa parut ca cineva ma striga si m-am speriat ingrozitor am " doamne iarta-ma mi se pare..ca ma striga cineva acum.. dar cand colo ce sa vezi undeva in spate o prietena chiar ma strigase insa eu de frica nu m-am uitat ca am crezut ca mi se pare ^^. Deci.. incearca sa te linistesti.. doamna anxietate iti joaca feste, nu-i da satisfactie atat cat poti. Numai bine!!

Îţi multumesc din suflet.

Claudiu, tu lucrezi? Daca da, cum faci fata manifestarilor, e destul de greu sa te concentrezi in astfel de imprejurari..

Da lucrez intr-un mediu cu foarte mult stres.asemanator cam La ce faceţi voi.mă chinui, numai eu ştiu.tu cum faci fata ca si tie mă gândesc ca ţi-e greu.

La mine e ceva mai bine, am avut noroc de un colectiv destul de calm, dar spre deosebire de tine nu am efecte secundare (si nici nu cred ca as fi rezistat sa vad ochi rosii).
Acum nu iau nimic, nici un antidepresiv, dar nici cand luam nu aveam probleme (cum ti-am scris mai sus, cipralexul nu avea efecte secundare decat pofta aia teribila de mancare).
La servici imi suprim orice nervozitate, aici sunt alt om, calma, stapana pe mine, in schimb acasa nu mai tin controlul si rabufnesc din orice si pe oricine..

Mneata?
Ce faceti, cum sunteti?
Claudiu, cum te simti?

o zi frumoasa, in ciuda vremii!

Buna Prozac!
Eu nu prea ma simt bine, am ciuntit iar din par, si ma simt ca de obicei vinovata. Privesc cu jind la fetele cu plete si ma gandesc ca poate, vreodata (...in allta viata :)) ) il voi mai avea si eu la fel.
Maine ma duc la dr, sper sa imi dea ceva sa nu ma mai simt ultimul om. Nu vad ochi rosii dar starea este mizerabila...
Dar tu, cum esti?

Eu sunt ok, dar foarte obosita.
M-am trezit foarte de dimineata ca aveam ceva de terminat de munca, apoi la serviciu si tot asa.
Pe ansamblu sunt bine, dar foarte obosita.
Sa ne zici ce ai facut la medic? Ce a zis?

Claudiu, pe unde esti?

Buna ziua.ce sa fac?v-as minţile sa zic ca fac bine.fără ochi roşii, fără sunete dar mă simt rău.acum mi-e frica sa nu cred ca cei pe care-i vad cu ochii roşii sunt râul si sa le fac rău.offfff, minte de om bolnav

Claudiu, daca vezi ochi rosii, te gandesti imediat ca asta e un efect al tratamentului pe care il iei, si nu actionezi in nici un fel, pentru, ca, clar, este numai o inchipuire. Si treci mai departe!
Si convinge-te ca nu tu esti responsabilul pentru eliminarea raului din lumea asta, se ocupa altii.

Oare când o sa scapam de toate astea.am obosit.

Claudiu, vei scapa sincer iti spun
Eu Nu te-am mintit cand ti-am spus ca am trecut prin tot felul de pareri.
Unele mi-e rusine sa le impartasesc cu voi, sunt f intime si rusinoase.
Ideea e asa, mintea nostra este libera sa produca orice gand.

Insa, in conditii maxime de stres poate produce oribilitati. Ceee ce ne face sa ne simtim rau, este REACTIA noastra vis-a-vis de ce anume produce mintea noastra. Gndeste-te putin la lucrul asta si incearca sa dai ignore. Oricat de creppy pare, da Ignore!

Sanatate!

O sa scapam cand vom avea alta viata...ca asta e deja stabilita...

Katalyna, stiu ca iti e greu, dar cuvintele astea nu ajuta deloc, ba fac mai mult rau!

Nu asa se pune problema. Sunt persoane care duc o viata perfect normala si cu TOC, numai acesta sa fie sub tratament, fie psihologic, fie medicamentos.

Eu nu vreau sa va dati infranti, caci, asa cum spunea si Deliad, asa lucreaza tratamentul asta, mai intai te afunzi, apoi incet, incet iesi la lumina. Daca exista varianta sa nu functioneze ad asta, se poate schimba cu altul. sau poate trece la o alta schema de tratament.
Solutii sunt, Slava Domnului

Sanatate multa!

Persoanele cu tulburări anxioase pot prezenta vedere neclară, pierderea vederii periferice (ca şi cum s-ar uita printr-un tunel) sau pot chiar să aibă halucinaţii vizuale. Explicaţia este că episoadele de anxietate determină o creştere excesivă a nivelului hormonului de stres adrenalină în organism. Acesta poate determina o presiune intraoculară peste limitele normale, ceea ce duce la vedere înceţoşată. De asemenea, determină şi hiperexcitabilitate, ceea ce ne poate face să vedem la propriu pericole acolo unde nu există.

Katalyna si eu si tu si prozac si toţi ceilalţi am trecut prin multe.dacă mie nu mi-a venit sa fug cât am văzut cu ochii atunci nu i-a venit nimănui.si totuşi încă mai am speranţe.trebuie sa am... Nu ne ştim aproape deloc dar tare mi-ar plăcea sa ne vedem odată fata in fata sa vb pe indelete

Pai poate ma vezi cu ochii rosii si ma iei la bataie :)), glumesc desigur.
Daa, suntem oameni cu probleme, si eu, ca si voi, am momente cand disper si nu mai vad nici o cale de iesire. Stau de cateva luni fara tratament si ma simt din ce in ce mai rau.
Da, ar fi frumos, sa se intample asa cum zici tu, in lumea noastra nu suntem ciudati, poate numai pt altii.., eu ma bucur si pt acest forum, ca am cu cine vorbi, sotul meu nu intelege depresia si ma acuza ca sunt tot timpul nervoasa, ai mei de asemenea nu ma inteleg, pana nu treci prin asa nu ai cum.
Eu va doresc la toti sanatate si sa iesim definitiv la suprafata!

O sa ne vedem cu siguranta intr-o zi:)
De fapt, aici s-au mai legat prietenii frumoase, pornind tot de la acest afurisit TOC.

O buna prietena care mi-a devenit ulterior, m-a intrebat cum naiba am rezistat fara tratament 3 ani de zile? Unul fara tratament si doi pe tratament gresit. Nu stiu, Numai Dumnezeu stie.

Stiu insa ca nu am lasat depresia sa imi spulbere visul de a-mi vedea copilul mare, ca as fi fost o lasha sa capitulez, desi cochetam la un moment dat cu gandul asta la modul cel mai serios. Mai ales ca eram atat de singura, nu aveam cu cine vorbi despre problema mea si in mintea mea de atunci, ma credeam nebuna.

Asta e menirea acestui Grup, atunci cand te aflii intr-o dificultate in ceea ce priveste TOC, sa nu te simti singur, sa ai un suflet acolo care simte exact prin ceea ce trece. ceva de genul "am trait asta, stiu cum e..."

Sa nu va dati batuti, never ever:)

Morning

Ce faceti, cum sunteti?
Eu...cu treaba multa...

Voi, haideti la un raport mic...

Da sefa, imediat...:)))))).cum sa fim?cum ne ştii.ieri am fost La psihoterapie si a venit si psihiatrul si am povestit pe îndelete. Eu mi-am spus tot ce aveam pe suflet si ei cu teste si cărţi in fata ( ca fără n-au mai rezistat) au încercat sa mă convingă ca nu am altceva in afara de toc simplu.dar eu in continuare o tineam Pe a mea ca am ceva mai grav.după m-am mai linistit, insa acum parca revin gandurile.poate cu timpul va fi bine.din păcate am cam primit indicatii sa nu mai intru pe net (sunt foarte uşor influentabil) deci s-ar putea sa ne auzim mai rar.toate bune

Si eu tot de acord cu ei.
Claudiu, daca ai avea altceva, Nu ai fi atat de constient de ceea ce ti se intampla, intelegi?
Pe cand tu esti foarte consietint, foarte critic si foarte speriat!

asa ca, da-le dreptate ca stiu ei ce stiu:)

Salut!
Si eu a fost azi la dr, ca nu mai rezistam fara tratament.
Intr-adevar, am toc, spre psihoza, e o linie foarte subtire care desparte astea doua, plus o oarecare anorexie nervoasa. Am negociat cu dr ce sa iau sa nu carecumva sa ma ingras..
Mi-a dat seroxat, cipralexul fiind ft slab (ceea ce am simtit si eu pe pielea mea), iar dc treaba nu merge, intra in scena si un antipsihotic (asta e spaima mea, pt ca astea ingrasa rau), serochel in cazul meu.
Cred ca va trebui sa aleg intre kg in plus si tocul asta nenorocit, dr m-a asigurat ca se poate vindeca.
Oricum am cumparat si ceva pastile care tin greutatea in limite normale (4femina), asa, preventiv..
Deci cam asta facui eu..

Of Katalyna, doctorii astia..
1.Nu ai cum sa ai psihoza, nu exista studiu care sa spuna ca din TOC poti sa dai in psihoza. Este probabil, un toc sever, nicidecum psihoza.
Ma ia cu nervi cand aud dr astia cat sunt de tampiti uneori si se arunca la diagnostice asa deodata.

2.Nu exista ca seroxat e mai bun ca cipralex sau invers?! Iar nu ma dau desteapta, fiecare medicament actioneaza in felul lui. Sunt clase mai noi de tratament, mai safe ca sa zic asa, si cu efecte secundare mai putine.Nici vorba ca e unul mai bun decat celalalt, cand amandoua sunt din aceeasi clasa.

Sper sa nu iti dea Seroquel, nu e cazul de seroquel !
Seroquelul se da cand e vorba o schema de tratament de linia doua sau a treia, care sa da NUMAI sa potenteze efectul antidepresivului.

Nu te ingrasi tu de la seroxat. Nu ai cum, lasa asta sa fie ultima ta grija.

Sanatate multa!

Salutare,
Ce faceti? hai ca mai intrai si eu ca ma anunta mailul^^
Eu am o presiune in cap de simt ca explodeaza, parca imi strange capul o menghina asa simt:( off anxietatea asta... dupa o saptamana absolut buna, hormonii au intrat in functie si hop si anxietatea cu un simptom:( Voi ce simptome de anxietate care va deranjeaza mai mult aveti? Eu cel mai mult detest presiunea plus durere de cap, durerea si arsura la stomac uneori insotita si de greata..off.. las' ca trece..

Claudiu, ai incredere in ce spun terapeutul si medicul ca sunt 2.. si deocamdata totul arata ca ei au dreptate, ai incredere va fi bine, aaa si vroiam sa-ti mai spun legat de alta postare, ca daca ai sti tu cate teme "ciudate" au avut gandurile mele de-a lungul unui an si ceva... tot felul.. unele ale mele unele imprumutate.. dar am invatat usor usor sa le demontez desi mai am si acum momentele in zilele mai sensibile cand prind cate o tema de ruminat si sa te tii anxietate.
Pe mine toc-ul ma mai afecteaza si altfel adica am tendinta sa fiu supraresponsabila, perfectionista si imi e greu uneori sa iau decizii.. nu-mi convine deloc uneori cand ceva nu este alb sau negru... dar invat sa traiesc cu toate si sa corectez acolo unde este nevoie iar terapeuta mea ma ajuta enorm si pe partea asta.

Katalyna si eu sunt de aceasi parere cu Prozac, nu sunt experta dar e f mare departarea dintre toc si psihoza si asta o stiu si de la medicul meu pentru ca al mai "inebuneam" cu intrebari pe vreme cand luam tratament. Eu cred ca unii medici nu prea stiu multe despre toc si nu numai in tara pentru ca am auzit si pe forumurile de afara nemultumiri dar e naspa ca nici nu asi dau silinta sa se informeze mai mult cand au un caz, inainte sa puna un diagnostic.

Dar lasa ca va fi bine, si nu-ti face griji ca nu te ingrasi si daca ai un pic grija o sa fie bine.. Multa sanatate!!! Va pup si sa auzim de bine!!

Pai nu a spus ca am psihoza, doar ca sunt pe aproape, si nici ca as face asa ceva.Ea mi-a zis foarte clar ca am un toc sever.
Acum as fi in stare sa inghit aproape orice sa scap de el.
Cu serochel inca nu stiu, doi medici mi l-au recomandat pana acum, prima oara am refuzat sa il iau, iar cea din urma (doctorita) incearca sa nu mi-l dea decat daca e absolut necesar.
Oricum eu va multumesc ca ma ascultati si pe mine, conteaza mult.
Sanatate!

Delaid eu când nu am gânduri Naspa am si eu o durere imensa de cap care duPa câte am înţeles ar fi ceva normal.si cum sa le dau dreptate când eu mă simt mai rău ca La început si cu mai multe simtome?ultimele ( azi) cu care m-am confruntat au fost ASA: senzatia ca a pus cineva mana Pe mine si senzatia ca mâinile miros a tamaie. Halicinatii corporale si gustative.voi nu cred ca v-ATI confruntat cu ASA ceva.si katalyna cum sa ai psihoza când nu ai simPtome care sa te facă sa crezi asta?mai degrabă eu ;))))))

Claudiu, cand ai o durere fizica iti focusezi atentia pe ea si de aia uiti de ganduri. Iar simptomele care le ai sunt de la anxietate, ' halucinatii corporale' se numesc si stari de depersonalizare si apare atunci cand anxietatea este f puternica si te focusezi f mult pe simptomele corporale, iar cat priveste gustul sau mirosul e la fel de normal sa fie alterate tot din cauza anxietatii, sa simti gust de metal in gura sau sa-ti miroasa a nu stiu ce... Habar nu ai pana unde poate sa mearga anxietatea, sunt atat de multe simptome si fiecare dintre noi am trecut prin anumite si poate mai trecem inca.
Eu nu vreau sa-ti scriu mai multe pentru ca se spune ca reasiguarea nu e buna in toc, reasigurare insemnand nevoia de a auzi de la ceilalti ca esti in regula ca si ei au trecut prin asta, fapt care te linisteste pe moment dar daca tu nu esti convins de asta dupa o perioada o iei de la capat cu grijile. Ai incredere in tine si incearca sa faci ceva spre directia buna, pasi mici, nu ai de pierdut nimic daca ai crezi pe medici nu? citeste f mult despre toc, informeaza-te, discuta cu terapeutul si i-ati medicatia si ai vezi ca va fi bine. Uite, cand ai ganduri sau senzatii, spune-ti ceva de genul ' esti un gand obsesiv fals si nu ma las pacalit de tine, nu ma lupt cu tine, poti sa stai dar am sa te ignor total ' si imediata incearca sa te focusezi cu atentia pe altceva, pe orice din jurul tau. Eu am dormit cam prost.. dar cu putina meditatie si relaxare imi revin.
Va pup si va doresc o zi cat mai buna!!

Buna!
Nu stiu ce sa zic cu psihoza, am citit si eu si nu am nici un tip de halucinatii, oricum, nu asta e diagnosticul pe care mi l-a pus. Dr s-a referit la problema mea cu parul, chiar a precizat ca nu e normal dintr-un par aproape pana la mijloc, sa ajung cu el tuns baieteste...o fi si asta un tip de psihoza, intr-un fel se leaga, pe la 20 ani cand am facut prima oara depresie am fost diagnosticata cu "tulburare de tip borderline", iar asta chiar e la limita dintre normal si psihoza..asta am omis sa ii spun dr, am considerat capitol incheiat, si mai ales ca nu mai am acele simptome..
Claudiu, halucinatiile astea pe care le ai tu acum au inceput odata cu medicatia? Sau le aveai dinainte sa o incepi? Daca o aveai dinainte ma gandesc ca ai putea face un tomograf, sa elimini orice cauza neurologica (inca o data, e o parere personala, nu sunt medic)

Doamne fereste Katalyna, inceteaza sa folosesti cuvantul 'halucinatii' ^^'... Claudiu nu a avut si nu va avea halucinatii vreodata la diagnosticul pe care al are acum.
Ce simte el este doar o somatizare a anxietatii de pe urma gandurilor obsesive. Daca dai o singura cautate pe net despre simtomele anxietatii sau ai curiozitatatea vreodata sa citesti pe un forum despre OCD ai sa vezi ca fiecare somatizeaza in felul lui de pe urma anxietatii iar gandurile obsesive sunt atat de diverse si atat de ciudate sa zic asa incat pentru cine nu are legatura cu lumea asta a noastra si citeste prima data cred ca ar fi curata nebunie..dar nu este... Suntem la fel de normali, buni, de frumosi interior si poate chiar mai inteligenti decat oameni care nu au aceasta tulburare.
Si sincer, din cate am citit si eu pana acum si am discutat pe diverse forumuri cu diverse persoane, la tine chestia cu parul pare a fi o compulsie, adica sunt persoane cu toc care au frica de microbi si compulsia lor este de a se spala des pe maini, oameni care au frica de a nu uitat ceva deschis ( usa, gaz, ceva electric in priza) si au compulsia de a controla tot timpul.
Daca tu ai compulsia de ati tunde parul exista o frica in spate ei care sa automatizat cu siguranta si aici intervine psihoterapia cognitiv comportamentala, care prin forma ei incearca sa demonteze credintele, fricile care stau la baza gandurilor obsesive si a compulsiilor obsesive.
Medicatia te pune pe linia de plutire, reduce anxietatea si normalizeaza anumite lucruri din creierul nostru care sigur ajuta foarte mult dar ce mai ramane descoperit este treaba terapiei facuta cu teraputul sau de unul singur, pentru ca se poate face si de unul singur daca vrei...
Medicatia nu are cum sa-ti schimbe gandirea, credintele formate dea lungul vietii si nici nu stie cum sa te fac sa accepti ce ti se intampla, doar tu cu puterea ta o poti face.

Hai ca m-am intins^-^ va pup... la mine deja este dupa amiaza..

Deliad, foarte buna interventia ta. Asta cred si eu ca e vorba de o compulsie, important este sa-si dea seama Katalyna ce gand atrage aceasta compulsie, ce nesiguranta?

Desigur, ideala este interventia unui psiholog care sa conduca catre demontarea gandului obsesiv si incetarea compulsiei.

Nici vorba de halucinatii.

Eu sunt bine, dar foarte obosita, azi nici n-am fost in stare sa fac micul dejun, m-am trezit foarte, foarte greu.
Acum insa m-am remontat si sunt "pe cai" cum se zice.

Claudiu, ce faci? Cum esti azi?