Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
buna am inceput sa am atacuri de panica cu aproximativ 3 ani in urma, imi era frica sa nu mi se intample ceva ingrozitor in acel moment, insa am realizat ca nu mi se intampla nimic din ceea ce credeam si chiar daca mai apare unul rar nu il iau in serios si dispare de la sine.De ceva timp insa ma confrunt cu alta poroblema imi este frica sa nu cumva sa ma apuce vreo stare de panica in fata cuiva si sa nu ma fac de ras, cu toate ca atunci cand sunt singura apare foarte rar deoarece nu imi mai pasa nu imi mai este frica ca imi provoaca moarte cum credeam inainte.Acuma am intrat si in depresie deoarece ma omoara gandul ca sufar de fobie sociala ceeea ce nu pot sa accept.As dori o parere sa stiu de ce sufar de fapt.
Tot anxietate e :) La mine era inainte permanenta, dar mai grea cand aveam activitati cu alte persoane. Ma speriam sa nu vada cum fac un atac de panica, sa ma creada nebun, pentru ca nu au cum sa inteleaga starile astea cei care nu au trecut prin ele. Si acum cel; mai linistit ma simt cand sunt singur, iar cand am activitati prin oras, cu alte persoane etc, creste si nivelul de neliniste, fizic si psihic. Frica nu mai e asa mare cum era inainte, cand chiar eram pe alta planeta de multe ori, dar tot nu imi convine sa nu fiu in largul meu cand ar trebui sa fiu relaxat. Ideea e sa incerci sa te accepti asa cum esti, sa te doara undeva de parerea altora. Daca ar trece ei prin asa ceva, la fel ar reactiona si ei. Doar ca la noi lumea catalogheaza foarte usor in nestire si nu e placut :) Si la mine frica principala acum, desi e redusa, e sa nu pierd controlul, sa nu ma apuce starile langa cineva, sa nu mai imi dau seama ce fac. Dar o tratez in continuare si e mai bine! Mult succes!
multumesc de raspuns ma-i facut sa ma mai linistesc :).Si la mine era atacul de panica prezent in permanenta inainte dar cu cat nu la-m bagat in seama pt ca-m constientizat ca nu voi pati nimic s-a diminuat, insa cateodata mi-e frica sa nu fac atac de panica in fata altora si sa nu creada ca-s nebuna (exact cum ai spus si u).Multumesc mult de raspuns inca o data pt ca incepeam sa intru in depresie.Mult succes si tie!
Vai, andreea ce bine ma regaseam in ceea ce spui:D.eu am avut atacuri de panica in fata prietenilor mei si vrei sa sti ce?m-am ascuns perfect;ei nu si-au dat seama deloc...am avut si la scoala si in centrul orasului...in momentele acelea ii faceam idei cum ca voi incepe sa urlu sau voi lesina, incepusem sa ma feresc de locurile aglomerate, nu ieseam din casa...la scoala imi era greu sa comunic;te inteleg perfect!
lasa-ma sa-ti spun ceva:fi linistita ca totul e ok, ai anxietate si ea se manifesta prin multe simptome, senzatii, perceptii...mie una imi face foarte bine sa scriu pe acest forum temerile mele pt ca nu ma mai simt singura:)
atunci cand ai "barbiduci"(stari naspa):))vino si scrie-ne, sa ne impartasim fobiile :)))
va pup pe toti!!!+felicitari mircea!
(scz daca n-am scris corect dar imi e un somn de-mi pica fata)
lasa-ma sa-ti spun ceva:fi linistita ca totul e ok, ai anxietate si ea se manifesta prin multe simptome, senzatii, perceptii...mie una imi face foarte bine sa scriu pe acest forum temerile mele pt ca nu ma mai simt singura:)
atunci cand ai "barbiduci"(stari naspa):))vino si scrie-ne, sa ne impartasim fobiile :)))
va pup pe toti!!!+felicitari mircea!
(scz daca n-am scris corect dar imi e un somn de-mi pica fata)
Buna am si eu o intrebare...mi s-au terminat pastilele iar psihiatra mea e plecata de cateva zile si nu a putut sa-mi dea reteta...pastilele nu mi le da farmacista fara reteta...are cv daca intrerup doua zile ?????
Du o reteta mai veche la farmacie si o sa-ti dea pt citeva zile.Nu e deloc bine sa intrerupi.
PS: psihiatra ar trebui sa fie MULT mai responsabila (sa-si sune pacientii si sa lase retetele la receptia cabinetului sau la un coleg).
PS: psihiatra ar trebui sa fie MULT mai responsabila (sa-si sune pacientii si sa lase retetele la receptia cabinetului sau la un coleg).
Asta ma gandeam si eu mara, psihiatra mea nu ma suna niciodata, cand o sun eu nu dau de ea decat uneori...oare e ok?...plus ca imi trebuie trimitere defiecare data cand merg la ea?
Daca mergi lunar la ea iti trebuie trimitere.Dupa un timp cind te stabilizezi iti poate da pe 2 luni.
Daca functionezi bine cu acest trata. poti ramine la ea dar eu nu as accepta o asmenea relatie.Dr. mea a ajuns la urgenta(operatie) si si-a sunat pacientii din saptamina urmatoare spunindu-le ca au retetele la asistenta.
La noi nu merge sa o lalaim cu medicatia. E un respect pe care un medic trebuie sa-l aibe fata de pacienti.
Daca functionezi bine cu acest trata. poti ramine la ea dar eu nu as accepta o asmenea relatie.Dr. mea a ajuns la urgenta(operatie) si si-a sunat pacientii din saptamina urmatoare spunindu-le ca au retetele la asistenta.
La noi nu merge sa o lalaim cu medicatia. E un respect pe care un medic trebuie sa-l aibe fata de pacienti.
buna flowerpower as vrea sa stiu cum ai ascuns faptul ca ai atac de panica, deoarece mie daca mi se intampla sa am atac de panica in fata unei persoane (in general persoana importanta pt mine)am imimpresia ca si-a dat seama, ca ma considera nebuna ca ma-m facut de ras, ca pot sa imi pierd locul de munca, ca pot sa imi pierd prietenul, prietenii etc, si asta duce in final la depresie.De precizat ca eu nu mai am atac de panica cand sunt singura, insa stau ca pe ghimpi in fata altora, de multe ori nu ajung pana la atac de panica nici in fata acelor persoane insa am o agitatie continua.Am devenit obsedata de faptul ca pot pierde multe din cauza asta.Mie nu imi seste frica de moarte cum imi era inainte insa am ajuns sa imi fie frica de alte lucruri.
ma-m mai gandit si la varianata care mi-a dat-o andrei si anume sa nu imi pese de ce zic cei din jur, insa sunt obsedata sa nu pierd lucruri importante pt mine(job, prieten, prieteni)Nici macar nu stiu unde sa incadrez teama mea(la agarofobfie nu ma incadrez la fobie sociala nu prea cred)
saluuuut!!!draga mea, deea...te inteleg perfect:Dvoi incepe cu inceputul:in primul rand as dori sa stiu ce varsta ai, in al doilea rand as vrea sa stiu daca ai avut atacuri da panica in fata celorlalti si cum ai reactionat si cum te-ai vazut tu reactionand, ce parere ai despre reactiile care le-ai avut.
Sa-ti spun cum a fost la mine, eu am avut atac de panica la un concert;nu-mi gaseam prietenii si era si aglomeratie, oamenii se impingeau in mine, eu ma simteam rau, aveam "stari" si iti dai seama ca am facut si atac de panica;am avut atac de panica langa cea mai buna prietena a mea, am simtit ca-mi pierd mintile si ea nu si-a dat seama, chiar imi tremurau mainile si ea nu a vazut acest lucru, am si intrebat-o si ea mi-a spus ca i se parea ca sunt calma;nici nu-i venea sa creada ca nu a observat;mi-a spus:doamne, tu ma minti!!!:)))ideea e ca oameni nu pot sa citeasca aceste stari pe care tu le ai, EI SUNT PRINSI IN GANDURILE, IDEILE LOR, eventual te observa ca esti mai palida sau mai timida dar nu au de unde sa stie ca tu in momentul ala ai vreo criza de vreun fel...singurii care te-ar putea "simti"sunt cei care traiesc aceleasi experiente ca tine pt ca stiu cum se manifesta...ceea ce observ eu la tine este o slaba imagine de sine si mi-e usor sa te sfatuiesc pt ca si eu am suferit si inca mai sufar doar ca nu asa grav...
poate suna banal o slaba imagine de sine dar un astfel de lucru te duce la temeri serioase, imposibilitatea de a te exprima si altele(stiu cum e)...tu ai spus:"sunt obsedata sa nu pierd lucruri importante pt mine", aceste lucruri sunt importante pt tine pt ca tu crezi ca ele sunt valoarea ta, ele te fac valoroasa, ele te definesc, daca ele exista practic existi si tu, practic daca oamenii din jurul tau iti spun esti frumoasa, senzuala, iubitoare-imaginea ta despre rtine va fi aceasta "ca esti frumoasa, senzuala, iubitoare"daca ei vor spune esti nebuna tu te vei simti rau, simplul fapt ca te simti rau inseamna ca tu dai crezare la aceste lucruri, dar aceasta mentalitate este gresita...DA-MI VOIE SA-TI SPUN:TU AI VALOARE, EA ESTE UNDEVA IN TINE, DACA NU ESTI CONSTIENTA DE EA VEI FII MEREU DEPENDENTA DE CEEA CE SPUN CEILALTI(si eu am fost asa doar ca am constsientizat putin cate putin ca am o adevarata valoare in mine care nu tine de ceilalti)...gata cu teoria, iti voi da un exercitiu pe care sa le faci ca sa-ti intaresti increderea in tine, sa nu-ti mai pese daca cineva te face nebuna sau oricum altcumva:D
1. Gaseste un loc linistit si in care sa nu te deranjeze nimeni pentru 10-15 minute
2. Stai confortabil acolo pe un scaun si inchide ochii. Relaxeaza-te incet si fi doar atent la respiratia ta.
3. Dupa 1-2 minute de relaxare, confortabila, calma, linistita - imagineaza-ti in fata ta o oglinda uriasa.
4. Priveste oglinda si observa-i rama stralucitoare. Creaza in mintea ta o rama din cel mai pretios si valoros material la care te gandesti, poate sa fie aur, diamant, orice.
5. Imagineaza-ti apoi cum pasesti prin aceea oglinda magica si imagineaza-ti ca poti trece dincolo de oglinda uriasa. Pe masura ce te imaginezi apropiindu-te de oglinda imagineaza-ti cum cresti.
6.Cand ajungi in dreptul oglinzii esti mare cat oglinda. Priveste-te in oglinda ca fiind urias, priveste-i rama, observa ce frumos sclipeste, observa luminozitatea frumoasa a imaginii si a ramei.
7. Observa in tine sentimentul de crestere, de inaltare, de putere. Priveste-te in oglinda ca si cum tu ai fi mult mai mare si mai puternic.
Eu am incercat si ma face sa ma simt MAREEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!!!!!:D te pup
Sa-ti spun cum a fost la mine, eu am avut atac de panica la un concert;nu-mi gaseam prietenii si era si aglomeratie, oamenii se impingeau in mine, eu ma simteam rau, aveam "stari" si iti dai seama ca am facut si atac de panica;am avut atac de panica langa cea mai buna prietena a mea, am simtit ca-mi pierd mintile si ea nu si-a dat seama, chiar imi tremurau mainile si ea nu a vazut acest lucru, am si intrebat-o si ea mi-a spus ca i se parea ca sunt calma;nici nu-i venea sa creada ca nu a observat;mi-a spus:doamne, tu ma minti!!!:)))ideea e ca oameni nu pot sa citeasca aceste stari pe care tu le ai, EI SUNT PRINSI IN GANDURILE, IDEILE LOR, eventual te observa ca esti mai palida sau mai timida dar nu au de unde sa stie ca tu in momentul ala ai vreo criza de vreun fel...singurii care te-ar putea "simti"sunt cei care traiesc aceleasi experiente ca tine pt ca stiu cum se manifesta...ceea ce observ eu la tine este o slaba imagine de sine si mi-e usor sa te sfatuiesc pt ca si eu am suferit si inca mai sufar doar ca nu asa grav...
poate suna banal o slaba imagine de sine dar un astfel de lucru te duce la temeri serioase, imposibilitatea de a te exprima si altele(stiu cum e)...tu ai spus:"sunt obsedata sa nu pierd lucruri importante pt mine", aceste lucruri sunt importante pt tine pt ca tu crezi ca ele sunt valoarea ta, ele te fac valoroasa, ele te definesc, daca ele exista practic existi si tu, practic daca oamenii din jurul tau iti spun esti frumoasa, senzuala, iubitoare-imaginea ta despre rtine va fi aceasta "ca esti frumoasa, senzuala, iubitoare"daca ei vor spune esti nebuna tu te vei simti rau, simplul fapt ca te simti rau inseamna ca tu dai crezare la aceste lucruri, dar aceasta mentalitate este gresita...DA-MI VOIE SA-TI SPUN:TU AI VALOARE, EA ESTE UNDEVA IN TINE, DACA NU ESTI CONSTIENTA DE EA VEI FII MEREU DEPENDENTA DE CEEA CE SPUN CEILALTI(si eu am fost asa doar ca am constsientizat putin cate putin ca am o adevarata valoare in mine care nu tine de ceilalti)...gata cu teoria, iti voi da un exercitiu pe care sa le faci ca sa-ti intaresti increderea in tine, sa nu-ti mai pese daca cineva te face nebuna sau oricum altcumva:D
1. Gaseste un loc linistit si in care sa nu te deranjeze nimeni pentru 10-15 minute
2. Stai confortabil acolo pe un scaun si inchide ochii. Relaxeaza-te incet si fi doar atent la respiratia ta.
3. Dupa 1-2 minute de relaxare, confortabila, calma, linistita - imagineaza-ti in fata ta o oglinda uriasa.
4. Priveste oglinda si observa-i rama stralucitoare. Creaza in mintea ta o rama din cel mai pretios si valoros material la care te gandesti, poate sa fie aur, diamant, orice.
5. Imagineaza-ti apoi cum pasesti prin aceea oglinda magica si imagineaza-ti ca poti trece dincolo de oglinda uriasa. Pe masura ce te imaginezi apropiindu-te de oglinda imagineaza-ti cum cresti.
6.Cand ajungi in dreptul oglinzii esti mare cat oglinda. Priveste-te in oglinda ca fiind urias, priveste-i rama, observa ce frumos sclipeste, observa luminozitatea frumoasa a imaginii si a ramei.
7. Observa in tine sentimentul de crestere, de inaltare, de putere. Priveste-te in oglinda ca si cum tu ai fi mult mai mare si mai puternic.
Eu am incercat si ma face sa ma simt MAREEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!!!!!:D te pup
daca te intereseaza iti mai pot da si alte exercitii:D
apropo...are cv daca am intrerup tratamentul 2 zile si acum iar il iau??????.va rog, daca se poate, raspuns urgent
mersi mult de sfaturi sper sa-mi fie utile, inainte tot asa ma gandeam si eu ca cei din jurul meu nu-si dau seama insa de o saptamana si ceva am o senzatie intensa ca oamenii ma privesc ciudat(ca pe o nebuna)si ca imi urmaresc fiecare gest, ca isi pot da seama usor daca am sau nu atac de panica.Sper ca cei din jurul meu nu pot sa-si dea seama de asta pt ca nu vreau sa ajung sa spun la toata lumea adevarul.impresia asta o am in special cand sunt eu si inca o persoana deoarece am impresia ca atunci cand nu sunt multe persoane sunt foarte analizata.Am 27 de ani.
eu am avut atacuri de panica in fata altor persoane insa nu stiu prea bn cum am reactionat insa stiu ca de fiecare data am incercat sa ascund asta(nu stiu daca mi-a reusit sau nu)pt ca nu am inrebat niciodata pe nimeni daca si-a dat seama
Flowerpower, ideal e sa nu il intrerupi daca se poate, dar o zi sau ceva de genul se mai poate lipsi, sa zicem ca ai merge la o nunta si consumi alcool si atunci nu iei medicamentele. Nu cred ca e asa grav, dar nu sunt eu in masura sa imi dau cu parerea :)
Si eu eram foarte temator de cum ar percepe restul lumii modul in care ma manifest, si eu ma simteam parca analizat, parca simteam ca lumea se uita cu alti ochi la mine. Dar asta simtim doar fiindca noi ne imaginam scenariul asta. Ei nu gandesc asa departe, nici nu au de ce...
Si eu eram foarte temator de cum ar percepe restul lumii modul in care ma manifest, si eu ma simteam parca analizat, parca simteam ca lumea se uita cu alti ochi la mine. Dar asta simtim doar fiindca noi ne imaginam scenariul asta. Ei nu gandesc asa departe, nici nu au de ce...
aha...mersi andrei.ideea e ca ma ca ustura ochii si ma gandeam sa nu fie cv grav(ca deobicei:)))...ai putea andreea ca atunci cand esti in stari (nu conteaza daca e cineva sau nu prin preajma)sa te uiti un pic la tine, sa-ti exersezi atentia, incearca o parte din tine sa ti-o directionezi spre a te urmari, de ex:uite-te cum iti bate inima, mainile cum ti le misti, picioarele, daca ai vreo oglinda sa-ti vezi mimica fetei, sa te uiti un pic la cum te simti, ce gandesti in acel moment si apoi sa-ti notezi toate lucrurile care le-ai aflat despre tine...de ex:cand sunt speriata de moarte ma gandesc ca..., sau tin gura intr-un anumit mod s.a.m.d..ideea e sa-ti antrenezi observatia:)...:)
La recomandarea doamnei psiholog, eu completez zilnic un tabel in care trec urmatoarele informatii(fac asta de cam jumatate de an):
Situatia - Gandurile -- Emotiile --Nota pt anxietate - Comportament - Efecte resimtite dupa situatie
ASta pe langa faptul ca notez ce si cum ma simt, imi ajuta sa imi dau seama cum am facut progrese, cum am reusit sa tolerez mai bine de multe ori situatiile, scazand notele nivelului de anxietate si tot asa. Mi-am dat seama si ce progrese am facut cu activitatile pe care le am si multe altele. E foarte folositor, desi poate fi un pic si deranjant sa notezi situatiile prin care treci. La mine de obicei sunt 3-4-5 situatii pe care le trec zilnic.
Situatia - Gandurile -- Emotiile --Nota pt anxietate - Comportament - Efecte resimtite dupa situatie
ASta pe langa faptul ca notez ce si cum ma simt, imi ajuta sa imi dau seama cum am facut progrese, cum am reusit sa tolerez mai bine de multe ori situatiile, scazand notele nivelului de anxietate si tot asa. Mi-am dat seama si ce progrese am facut cu activitatile pe care le am si multe altele. E foarte folositor, desi poate fi un pic si deranjant sa notezi situatiile prin care treci. La mine de obicei sunt 3-4-5 situatii pe care le trec zilnic.
multumesc de sfaturi si sper sa imi fie de folos, chiar ma simt ceva mai bine ca am scris aici pt ca eu tineam asta undeva inchis in mine nu am putut sa vb cu absolut nimeni despre asta(nici macar cineva apropiat)
incerc sa imi provoc un atac de panica (voiam sa ma uit in oglinda sa ma analizez)insa vad ca nu apare atata timp cat nu ma simt analizata de alta persoana:)
buna atunci cand fac atac de panica tresar, ma simt agitata, nu am stare sa stau intr-un loc ma foiesc, nu stiu exact cum arat la fata in acel moment cum ai spus u flower power cred ca trebuie sa ma uit in oglinda si sa ma analizez.Daca as avea pe cineva de incredere as ruga-o sa ma analizeze si sa imi spuna daca este vizibil sau nu dar nu pot spune nimanui imi este rusine chiar de mama mea/ar zice ca am luat-o razna cu totul.
deea nu trebuie sa te uiti neaparat in oglinda, eu ti-am dat un exemplu, nu are cum sa fie vizibil pe fata ta ca faci un atac de panica in acest moment, deci chiar nu are, poate ca te albesti la fata sau rosesti sau ai cearcane sau ai o privire pierduta(aeriana)dar oamenii in niciun caz nu se vor gandi ca tu o iei razna, doar daca te duci si dai buna ziua cu stalpul, altfel nu.Un alt lucru foarte important, de ce crezi ca oamenii ar reactiona atat de brutal in legatura cu problemele psihice?batai rapide de inima are toata lumea, chiar si tremuraturi, numai ca ei nu le au des ci doar cand se streseaza din cv anume.Tu ai spus ca mama ta ar zice ca ai luat-o razna, daca spune asa cv nu inseamna ca ai luato intradevar ci ca nu intelege prin ce treci, deobicei nu conteaza ce spui ci cum o spui;daca ii vei spune mamei tale ca simti ca innebunesti, ca-ti pierzi mintile, ea se va speria si va crede dar daca ii spui frumos simptomele tale si faptul ca te simti ingreunata emotional, ea se va plasa mai usor in situatia ta..la mine toata familia mea stie ce probleme am, chiar si prietenele...ele nu m-au facut nebuna sau in altfel, m-au sprijinit, mai ales ca si ele au probleme, nu ca ale mele, dar au si ele in felul lor..
nu te mai chinui singura cu ideea ca oamenii te percep ca o nebuna, ca nu e asa, nu trebuie sa-ti rusine de problema ta, e o probleama pe care daca ajungi sa o treci vei avea multe de castigat, toti oamenii au probleme dar toti am invatat sa ni le mascam bine!!!
nu te mai chinui singura cu ideea ca oamenii te percep ca o nebuna, ca nu e asa, nu trebuie sa-ti rusine de problema ta, e o probleama pe care daca ajungi sa o treci vei avea multe de castigat, toti oamenii au probleme dar toti am invatat sa ni le mascam bine!!!
ideia e ca toti cei care stiau de probllema mea cu atacurile de panica cred ca am depasit-o de mult(si asa si este)insa acum atucurile de panica ma incearca doar in aceste situatii(pt ca stiu ca nu vreau sa dezamagesc pe nimeni).Ele stiu ca daca fac atac de panica in fata mamei mele de ex si ea isi da seama ma voi gandi ca am dezamagit-o.La mine nu mai apar nicidata cand sunt singura.NU imi mai este niciodata frica ca voi muri de la ele, pt ca le-am experimentat de atatea ori pe pielea mea(ani de zile), nu am luat niciodata pastile, si na-m patit niciodata nimic(si-au pierdut in timp in intensitate pana la eliminare)Acuma pot sa imi induc un atac de panica el nu mai apare decat doar daca stie ca imi este frica sa nu dezamagesc.
Daca ar fi sa dau un sfat cum sa elimini atacurile de panica(cu toate ca multi nu ma vor crede in masura sa fac asta)atata timp cat mai am unele probleme nerezolvate inca in legatura cu ele, acela ar fi infruntarea cu ele, aruncarea pastilelor la gunoi.Stiu ca suna dur insa doar daca te infrunti cu ele ajungi sa nu iti mai fie frica de ele.Multi iti spun ca de la atacuri de panica nu patesti nimic(insa noi parca nu credem pana nu verificam asta pe pielea noastra)
Atacurile voastre de panica si anxietatea au vreo cauza ?
In timpul lor se formeaza ganduri logice/ilogice in capul vostru ?
Adica: faci atacul deoarece te temi sa nu mori, de exemplu.
In timpul lor se formeaza ganduri logice/ilogice in capul vostru ?
Adica: faci atacul deoarece te temi sa nu mori, de exemplu.
@clara
Bineinteles, cel putin la mine asa a debutat toata nebunia...simteam ca nu pot respira, ma durea in piept, nod in gat, simptome clasice ale atacului de panica, noaptea ma trezeam din somn brusc, ametit, agitat...asta fara sa am nici macar o problema de sanatate pana la 25 de ani cand am avut primul atac de panica...
Prima reactie a mea a fost de teama, nu stiam ce se intampla cu mine, vazusem si eu prin filme atacuri de panica...dar eram foarte sceptic, nu intelegeam care e faza cu atacurile de panica sau depresia...pentru ca nu avusesem parte de nici una din ele...apoi au urmat fel si fel de frici, fobii, fac infarct, am cancer, am ceva la cap, du-te la doctori...fa-ti analize peste analize, toti radeau intr-un fel sau altul...intr-un sfarsit am ajuns la psihiatru...
Am inceput tratamentul cu primul AD si anume Coaxil, si rivotril, m-am simtit foarte bine 2 luni si ceva, dupa care intr-o noaptea mi s-a facut foarte rau, si din sufocatul ala persistent si teama de a muri in somn, etc...am dat dat intr-o depresie puternica, tin minte ca m-am ridicat din pat sa ma duc pana in bucatarie si m-a lovit o durere cumplita de cap, la tample, crede-ma era imposibil sa nu ma gandesc la altceva decat ca mor in urmatoarele minute, in viata mea n-am intalnit o durere atat de mare, era insuportabila...si am facut un soc daca pot spune.parca s-a resetat problema cu respiratul si nodul in gat, si am ramas cu alte sechele si anume cap tulbure cand ma ridic din pat, cand stau jos, ma ridic ceva nu mai este ca inainte nici dupa 2-3 ani de la debut, doar ca am reusit sa am activitate, sa ma urnesc din loc...dar problema persiste si in ziua de azi cu durerea asta de cap, stari depresive, etc...am urmat destule tratamente, dar nici unul nu m-a scapat de anumite chestii, doar ca s-au redus treptat din intensitate, si anume daca ieseam inainte din casa imediat deveneam atent la orice lucru, eram speriat si de o masina daca trecea pe langa mine, lumini, aglomeratie, oameni, etc...
Chiar daca intru intr-un mall, magazin, se schimba ceva in capul dar la o intensitate suportabila...mai am momente in care se agraveaza dar ma autocontrolez cat de cat...dar apar alte senzatii cel putin la fel de "nesimtite" ma simt iesit din peisaj, probleme cand ma concentrez, creste anxietatea dintr-o data, iar daca nu fac nimic ma ia somnul:))
Bineinteles ca ma mai enervez din cand in cand, si incep sa ma comport putin ciudat, coleric...dar asta pentru ca ma simt foarte aiurea fizic, atat timp cat sunt ok fizic, depresia/anxietatea sau starea aia idioata de depersonalizare care s-a plans atata timp si costy, leon, andrei si multi altii, o consider cea mai nenorocita dintre toate...simti in momentele alea ca n-ai scapare, de ce mai traiesti, ce rost are sa dai curs oricarei activitati atata timp cat simti ca nu contezi, nu iubesti, nu ai nici un fel de sentiment in momentul ala, ce este bine ca, cum apare asa dispare...cam atat acum, sunt pe tel, fug la meci, sper ca sunteti toti mai ok...
Bineinteles, cel putin la mine asa a debutat toata nebunia...simteam ca nu pot respira, ma durea in piept, nod in gat, simptome clasice ale atacului de panica, noaptea ma trezeam din somn brusc, ametit, agitat...asta fara sa am nici macar o problema de sanatate pana la 25 de ani cand am avut primul atac de panica...
Prima reactie a mea a fost de teama, nu stiam ce se intampla cu mine, vazusem si eu prin filme atacuri de panica...dar eram foarte sceptic, nu intelegeam care e faza cu atacurile de panica sau depresia...pentru ca nu avusesem parte de nici una din ele...apoi au urmat fel si fel de frici, fobii, fac infarct, am cancer, am ceva la cap, du-te la doctori...fa-ti analize peste analize, toti radeau intr-un fel sau altul...intr-un sfarsit am ajuns la psihiatru...
Am inceput tratamentul cu primul AD si anume Coaxil, si rivotril, m-am simtit foarte bine 2 luni si ceva, dupa care intr-o noaptea mi s-a facut foarte rau, si din sufocatul ala persistent si teama de a muri in somn, etc...am dat dat intr-o depresie puternica, tin minte ca m-am ridicat din pat sa ma duc pana in bucatarie si m-a lovit o durere cumplita de cap, la tample, crede-ma era imposibil sa nu ma gandesc la altceva decat ca mor in urmatoarele minute, in viata mea n-am intalnit o durere atat de mare, era insuportabila...si am facut un soc daca pot spune.parca s-a resetat problema cu respiratul si nodul in gat, si am ramas cu alte sechele si anume cap tulbure cand ma ridic din pat, cand stau jos, ma ridic ceva nu mai este ca inainte nici dupa 2-3 ani de la debut, doar ca am reusit sa am activitate, sa ma urnesc din loc...dar problema persiste si in ziua de azi cu durerea asta de cap, stari depresive, etc...am urmat destule tratamente, dar nici unul nu m-a scapat de anumite chestii, doar ca s-au redus treptat din intensitate, si anume daca ieseam inainte din casa imediat deveneam atent la orice lucru, eram speriat si de o masina daca trecea pe langa mine, lumini, aglomeratie, oameni, etc...
Chiar daca intru intr-un mall, magazin, se schimba ceva in capul dar la o intensitate suportabila...mai am momente in care se agraveaza dar ma autocontrolez cat de cat...dar apar alte senzatii cel putin la fel de "nesimtite" ma simt iesit din peisaj, probleme cand ma concentrez, creste anxietatea dintr-o data, iar daca nu fac nimic ma ia somnul:))
Bineinteles ca ma mai enervez din cand in cand, si incep sa ma comport putin ciudat, coleric...dar asta pentru ca ma simt foarte aiurea fizic, atat timp cat sunt ok fizic, depresia/anxietatea sau starea aia idioata de depersonalizare care s-a plans atata timp si costy, leon, andrei si multi altii, o consider cea mai nenorocita dintre toate...simti in momentele alea ca n-ai scapare, de ce mai traiesti, ce rost are sa dai curs oricarei activitati atata timp cat simti ca nu contezi, nu iubesti, nu ai nici un fel de sentiment in momentul ala, ce este bine ca, cum apare asa dispare...cam atat acum, sunt pe tel, fug la meci, sper ca sunteti toti mai ok...
buna clara.Eu am depasit atacurile de panica in mare parte(adica nu am atacuri de panica cand sunt singura, nu imi este frica ca voi muri de la ele)insa am o stare de agitatie sa nu ma apuce vreun atac de panica atunci cand sunt cu cineva si sa nu imi puna eticheta de nebuna.Eu tin sa cred ca frica mea are o cauza logica.
Salut
Se pare ca sinteti bine daca nu ati mai scris.
Chiar si eu am avut o perioada buna dar de doua zile am picat
Cu toate ca ajunsesem sa ma mobilizez si sa am activitate aproape toata ziua si cind am zis ca anafranilul imi face bine si ma ajuta sa ma urnesc..uitati ca de doua zile, in ciuda tratamentului, abia ma dau jos din pat, nu am chef de nimic, nici sa vorbesc nu am chef, ma irita orice.. am o depresie cit casa.
Sper sa fie o decadere scurta, imi iau in continuare trat. si poate trece repede episodul asta.
Sa fiti iubiti.
Se pare ca sinteti bine daca nu ati mai scris.
Chiar si eu am avut o perioada buna dar de doua zile am picat
Cu toate ca ajunsesem sa ma mobilizez si sa am activitate aproape toata ziua si cind am zis ca anafranilul imi face bine si ma ajuta sa ma urnesc..uitati ca de doua zile, in ciuda tratamentului, abia ma dau jos din pat, nu am chef de nimic, nici sa vorbesc nu am chef, ma irita orice.. am o depresie cit casa.
Sper sa fie o decadere scurta, imi iau in continuare trat. si poate trece repede episodul asta.
Sa fiti iubiti.
@mache30
Sal, si eu sunt cam ciudat de 2-3 saptamani, in sensu ca a revenit depresia, am momente cand nu am chef sa fac nimic, iar cand dispare depresia si incerc sa fac una, alta dau de anxietate:)
Este adevarat ca am lasat-o mai moale cu sportul, incerc sa ma axez pe alte lucruri, dar nu reusesc deocamdata, ce tratament urmezi? daca te-ai simtit mult mai bine o perioada sunt sanse mari ca aceea perioada sa se extinda, din pacate cu depresia/anxietatea nu stii niciodata cand ai o zi buna sau rea...oricat ai incerca sa-ti planifici ceva este imposibil sa nu-ti aduca aminte ca suferi de asa ceva...pe mine asta ma scoate efectiv din minti...sa zicem ca maine vreau sa plec undeva, sa fac ceva...si ma pocneste o stare d-asta ciudata...
Ai renuntat la anxiolitice? mergi doar pe AD? ce a mai zis doctora? ce sfaturi ti-a mai dat in afara de medicamentele pe care le iei...toti stim ca sunt doar un imbold si tre sa schimbam ceva in viata noastra sa ne simtim cat de cat mai ok:)
Sal, si eu sunt cam ciudat de 2-3 saptamani, in sensu ca a revenit depresia, am momente cand nu am chef sa fac nimic, iar cand dispare depresia si incerc sa fac una, alta dau de anxietate:)
Este adevarat ca am lasat-o mai moale cu sportul, incerc sa ma axez pe alte lucruri, dar nu reusesc deocamdata, ce tratament urmezi? daca te-ai simtit mult mai bine o perioada sunt sanse mari ca aceea perioada sa se extinda, din pacate cu depresia/anxietatea nu stii niciodata cand ai o zi buna sau rea...oricat ai incerca sa-ti planifici ceva este imposibil sa nu-ti aduca aminte ca suferi de asa ceva...pe mine asta ma scoate efectiv din minti...sa zicem ca maine vreau sa plec undeva, sa fac ceva...si ma pocneste o stare d-asta ciudata...
Ai renuntat la anxiolitice? mergi doar pe AD? ce a mai zis doctora? ce sfaturi ti-a mai dat in afara de medicamentele pe care le iei...toti stim ca sunt doar un imbold si tre sa schimbam ceva in viata noastra sa ne simtim cat de cat mai ok:)
Si eu am avut parca o saptamana mai grea fizic, nu prea am fost in forma si ma simteam faorte obosit, nici nu ma odihneam corect. Dar de doua zile sunt mai bine si ma bucura mult asta. Sunt mai in forma, am si adormit usor si repede, zilele trecute ma cam chinuisem. In rest, binisor, tot asa mai ciudat fizic, absent putin, dar mai in forma si optimist.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 10atac de panica
- 5am avut niste atacuri de panica acum cativa ani... de ce au aparut atacurile astea?
- 0Anxietate, atacuri de panica
- 8frica persistenta!
- 6sotia mea sufera de anxietate, atacuri de panica.. recomandare psiholog bun in Galati
- 7Am fumat acum 8luni o chestie naspa
- 18Stimulantele legale si anxietatea
- 13cum va simtiti in timpul unui atac de panica?
- 9probleme cu tiroida?
- 7anxietate si atacuri de panica
- 19Eu si atacurile de panica! Povestea mea care a prins culoare intr-un sfarsit.
- 1Anxietate si pofta de mancare
- 0medicamentele pentru anxietate ingrasa?
- 1Impotenta si anxietate, 20 de ani
- 15Cum sa scap de atacuri de panica si anxietate ?
- 5Tulburari de anxietate si atacuri de panica
- 0Stare ciudata de ameteala.
- 4Atacuri de panica / anxietate generalizata
- 3De atacul de panica am ameteli usoare dureri de cap rare, simt ca ceva nu e in regula, insomnii.
- 3Anxietate?
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: