Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Deja am 4 zile de cand ma simt din ce in ce mai bine, am mai potolit si gandurile si asta a contat foarte mult, deocamdata evit stirile negative sau discutiile despre boli ca ma afecteaza enorm de mult si acum cand aud ceva de rau parca ma trec fiorii si ma incordez, in rest am o stare foarte buna, rar de tot imi mai trece cate un gand aiurea, pot sa stau in sfarsit linistit. Ma simt bine si fizic pentru ca fac foarte mult sport si continui lupta asta fara pastile ca incepe sa devina interesanta ( in sfarsit se vad niste rezultate pozitive).Au fost momente in care credeam ca nu mai ies din starea in care eram dar cu rabdare si multa vointa se pare ca se paote, deci avea dreptate Valer.Chiar daca sunt constient ca paote o sa mai revina anxietatea, acum o privesc din alt unghi pentru ca zilele astea am realizat ca se paote scapa de ea, daca acum pot sa fiu bine inseamna ca pot sa fiu bine intotdeauna.
Toti zic ca creerul nu mai produce serotonina care este responsabil cu fericirea, dar eu cred ca creerul nostru produce la fel ca la toti oamneii doar ca noi datorita gandurilor si fricii anulam orice senzatie de fericire, altcumva nu imi explic cum eu ma simt fericit fara nici o pastila si maine ma simt rau, deci creeru azi porduce maine nu dupa cum are el chef.Haide sa fim seriosi creerul nu are nevoie de un antidepresiv ca sa produca nu stiu ce hormon al fericirii, fericirea vine din noi din gandurile noastre, din sentimentele noastre.Multa sanatate
Toti zic ca creerul nu mai produce serotonina care este responsabil cu fericirea, dar eu cred ca creerul nostru produce la fel ca la toti oamneii doar ca noi datorita gandurilor si fricii anulam orice senzatie de fericire, altcumva nu imi explic cum eu ma simt fericit fara nici o pastila si maine ma simt rau, deci creeru azi porduce maine nu dupa cum are el chef.Haide sa fim seriosi creerul nu are nevoie de un antidepresiv ca sa produca nu stiu ce hormon al fericirii, fericirea vine din noi din gandurile noastre, din sentimentele noastre.Multa sanatate
salut.
...pt cei meteo-dependenti, tot eu am gasit ceva de facut.Si pe mine ma cam chinuie vremea rea.
Fii atent.Vezi ca-i naspa afara iti faci un program artistic.Adica?...Tragi de pe net ceea ce te face sa te simti bine.Eu am un hard extern pe care il pun pe tv si vad pe 101 diagonala ce vrea muschii mei.Mai exact, majoritatea au impresia gresita ca daca asculta nush ce balada de dragoste se simt bine.Gresit.Cauta mai degraba melodii pe youtube de vara de soare, am sa postez mai multe astfel de melodii pe facebook pe contul facut acolo pentru noi cei multi, putini de pe acest forum.Sunt concerte de tip hard bass 2012(youtube), iti sare si caciula din cap dapoi depresia, sau wet republic, orice summer dance 2000-cat vrei tu.Fa-ti un fisier cu ceea ce vrei sa vezi, ceva antrenant, ceva care sa te elibereze, sa te provoace.Ai la dispozitie tot netul asta sa gasesti ce vrea mintea ta sa simta.
..Macar incearca
...pt cei meteo-dependenti, tot eu am gasit ceva de facut.Si pe mine ma cam chinuie vremea rea.
Fii atent.Vezi ca-i naspa afara iti faci un program artistic.Adica?...Tragi de pe net ceea ce te face sa te simti bine.Eu am un hard extern pe care il pun pe tv si vad pe 101 diagonala ce vrea muschii mei.Mai exact, majoritatea au impresia gresita ca daca asculta nush ce balada de dragoste se simt bine.Gresit.Cauta mai degraba melodii pe youtube de vara de soare, am sa postez mai multe astfel de melodii pe facebook pe contul facut acolo pentru noi cei multi, putini de pe acest forum.Sunt concerte de tip hard bass 2012(youtube), iti sare si caciula din cap dapoi depresia, sau wet republic, orice summer dance 2000-cat vrei tu.Fa-ti un fisier cu ceea ce vrei sa vezi, ceva antrenant, ceva care sa te elibereze, sa te provoace.Ai la dispozitie tot netul asta sa gasesti ce vrea mintea ta sa simta.
..Macar incearca
M-au ajutat foarte mult comentariile voastre. Ma simteam pierduta inainte sa intru aici dar acum ma simt mult mai bine. Parca m-am trezit la realitate.
Valer, sa stii ca ai dreptate. Cred ca pana la urma starea asta provine tot din frustrarile pe care le am. Mereu am avut perioade in care nu ma simteam buna de nimic si etc. Mereu i-am invidiat pe prietenii mei pt ca sunt mai buni. Niciodata nu am fost multumita de cine sunt, de cum arat si etc. Chiar si azi m-am suparat ca am luat o nota mica la o teza desi stiu ca puteam mai mult... si a aparut dinou frustrarea. Cred ca mi-ar prinde bine niste incredere in mine, nu prea am deloc. Si asta e poveste veche. Faza cu schizofrenia cred ca m-a dat mai mult peste cap ca in rest eram oricum varza.
Valer, sa stii ca ai dreptate. Cred ca pana la urma starea asta provine tot din frustrarile pe care le am. Mereu am avut perioade in care nu ma simteam buna de nimic si etc. Mereu i-am invidiat pe prietenii mei pt ca sunt mai buni. Niciodata nu am fost multumita de cine sunt, de cum arat si etc. Chiar si azi m-am suparat ca am luat o nota mica la o teza desi stiu ca puteam mai mult... si a aparut dinou frustrarea. Cred ca mi-ar prinde bine niste incredere in mine, nu prea am deloc. Si asta e poveste veche. Faza cu schizofrenia cred ca m-a dat mai mult peste cap ca in rest eram oricum varza.
salut
Chiar ieri la tv vorbeau de depresie si ceea ce aveam deja de mine confirmat, au spus si ei.Sunt persoane sau grupuri de persoane in a caror atitudine si prezenta te poti simtzi bine sau rau.Conteaza foarte mult anturajul.In prezenta optimistilor, plini de viatza si pusi pe isprava te destinzi, te bucuri, te eliberezi de orice grija.In tabara cealalta, unde domneste pesimismul, deznadejdea si grija sunt numai probleme.Deci tu deci de care ai nevoie mai mult mai ales acum.Eu am ales deja, tabara cu oameni voiosi, cu chef si plini de farmec.Evit intalnirea morocanosilor, a suparatilor, a nemultumitilor.E mai bine pentru mine si nevoia mea de a fi implinit si fericit.
Optimismul care voua va lipseste acum trebuie fortat sa vina la voi.Oricat de rau v-ati simti, fortati nota.Iesiti cu persoane si in locuri minunate.Nu va face nimeni mai bine decat voi insiva.Si ce puteri nevazute sunt intr-un om adunate.Omul se va conforma si adapta oricaror conditii si va rezista si va invinge de fiecare data.
Eu am problema cu stramosii nostri.Ba omule, ce au trecut astia pana sa ajungem noi pe pamant si au avut vreodata frica de ceva?..NU...niciodata.
Aseara stateam cu fii-meu in pat sa adoarma.Intuneric ca pentru somn.I se pare lui ca aude ceva.Se sperie.Atunci am avut revelatia.Trebuie sa-i dau curaj.Ii zic, coboara din pat si sa o tura prin casa vezi e cineva.Hai cu mine zice el.Nu, ii replic.Fa-ti curaj si mergi prin toata casa, vezi e cineva sau nu, sa nu mai stai cu frica in gand ca se aude nush ce.Are 8, 5 ani.A facut ce i-am zis.S-a intors multumit.Nu e nimeni zice el.Asta e ceea ce trateaza frica.Sa infrunti situatia.Direct.Tu singur.
Daca ne-ar fi invatat de mici sa scapam cat de mai multa frica, acum nu am fi avut vreodata aceste stari.Dar cum omul se adapteaza, trebuie sa fortam nota sa devenim curajosi si daca nu am fost.
hai...
Chiar ieri la tv vorbeau de depresie si ceea ce aveam deja de mine confirmat, au spus si ei.Sunt persoane sau grupuri de persoane in a caror atitudine si prezenta te poti simtzi bine sau rau.Conteaza foarte mult anturajul.In prezenta optimistilor, plini de viatza si pusi pe isprava te destinzi, te bucuri, te eliberezi de orice grija.In tabara cealalta, unde domneste pesimismul, deznadejdea si grija sunt numai probleme.Deci tu deci de care ai nevoie mai mult mai ales acum.Eu am ales deja, tabara cu oameni voiosi, cu chef si plini de farmec.Evit intalnirea morocanosilor, a suparatilor, a nemultumitilor.E mai bine pentru mine si nevoia mea de a fi implinit si fericit.
Optimismul care voua va lipseste acum trebuie fortat sa vina la voi.Oricat de rau v-ati simti, fortati nota.Iesiti cu persoane si in locuri minunate.Nu va face nimeni mai bine decat voi insiva.Si ce puteri nevazute sunt intr-un om adunate.Omul se va conforma si adapta oricaror conditii si va rezista si va invinge de fiecare data.
Eu am problema cu stramosii nostri.Ba omule, ce au trecut astia pana sa ajungem noi pe pamant si au avut vreodata frica de ceva?..NU...niciodata.
Aseara stateam cu fii-meu in pat sa adoarma.Intuneric ca pentru somn.I se pare lui ca aude ceva.Se sperie.Atunci am avut revelatia.Trebuie sa-i dau curaj.Ii zic, coboara din pat si sa o tura prin casa vezi e cineva.Hai cu mine zice el.Nu, ii replic.Fa-ti curaj si mergi prin toata casa, vezi e cineva sau nu, sa nu mai stai cu frica in gand ca se aude nush ce.Are 8, 5 ani.A facut ce i-am zis.S-a intors multumit.Nu e nimeni zice el.Asta e ceea ce trateaza frica.Sa infrunti situatia.Direct.Tu singur.
Daca ne-ar fi invatat de mici sa scapam cat de mai multa frica, acum nu am fi avut vreodata aceste stari.Dar cum omul se adapteaza, trebuie sa fortam nota sa devenim curajosi si daca nu am fost.
hai...
Buna ziua,
Si eu am ramas cu o neliniste si niste stari foarte ciudate in urma mai multor luni de lupta cu atacurile de panica. Cel mai tare ma sperie starea de irealitate, este groaznic sa ai senzatia ca nu mai stii pe ce lume esti. Plus senzatia de moleseala in corp atat de grav incat simti ca te prabusesti, senzatia ca nu-ti gasesti locul, nu stii cum ai aparut pe lume, senzatia ca nu vei mai fi niciodata persoana de dinainte, frica obsedanta de boli si chiar de faptul de a te simti mai bine dupa multe suferinte. Nu ma bucura nimic, absolut nimic, nu am energie, abia mananc, plang frecvent, casc frecvent, senzatii de sufocare, dureri de cap si ameteli. Aceste simptome le experimentez zi de zi. Permanent. Uneori mai puternic alteori sunt mai slabe. Dimineata ma trezesc confuza si aiurita. Imi tot repet in gand cine sunt si unde sunt. Este groaznic.Am o reteta cu mizartapina si rivotril, de fapt am avut multe retete pana acum, dar nu am luat nimic de teama efectelor adverse. Simt ca o iau razna. Cred ca sunt nebuna...Imi pierd si sotul din cauza aceasta...
Si eu am ramas cu o neliniste si niste stari foarte ciudate in urma mai multor luni de lupta cu atacurile de panica. Cel mai tare ma sperie starea de irealitate, este groaznic sa ai senzatia ca nu mai stii pe ce lume esti. Plus senzatia de moleseala in corp atat de grav incat simti ca te prabusesti, senzatia ca nu-ti gasesti locul, nu stii cum ai aparut pe lume, senzatia ca nu vei mai fi niciodata persoana de dinainte, frica obsedanta de boli si chiar de faptul de a te simti mai bine dupa multe suferinte. Nu ma bucura nimic, absolut nimic, nu am energie, abia mananc, plang frecvent, casc frecvent, senzatii de sufocare, dureri de cap si ameteli. Aceste simptome le experimentez zi de zi. Permanent. Uneori mai puternic alteori sunt mai slabe. Dimineata ma trezesc confuza si aiurita. Imi tot repet in gand cine sunt si unde sunt. Este groaznic.Am o reteta cu mizartapina si rivotril, de fapt am avut multe retete pana acum, dar nu am luat nimic de teama efectelor adverse. Simt ca o iau razna. Cred ca sunt nebuna...Imi pierd si sotul din cauza aceasta...
illismarie
Parca citesc prin ceea ce am trecut eu timp de 4 luni si eu credeam ca o iau razna si ca nu voi mai fi niciodata persoana care am fost inainte ( probabil nu voi mai fi niciodata la fel dar poate voi fi schimbat in bine).La mine odata cu accpetarea starilor a disparut usor si teama de ele.Dupa ce am renuntat la pastile am inceput sa imi petrec timpul in compania prietenilor, sa fac foarte multa miscare(toate astea fortat pentru ca nu aveam chef de nimic si nici forta ) si m-am rugat foarte mult si am avut credinta ca Dumnezeu ma va ajuta.Au disparut majoritatea starilor de rau, mai am in anumite zile dureri de cap si presiunea aceea in piept dimineata dar trec imediat cu putina miscare, starea de irealitate este cea mai nasoala dintre toate, inca mai am momente cand ma simt asa mai ales cand stau in casa si nu am ce face.Incearca sa te fortezi sa faci o schimbare, daca chiar nu poti, sunt constient ca este foarte greu, du-te la un medic psihiatru si fa tratamentul pe care ti-l prescrie, o sa te ajute sa iesi din starea asta si o sa iti dea linistea necesara sa gasesti ceea ce te nemultumeste si puterea sa treci peste, pentru ca pana la urma doar tu singura poti iesi din starea asta.
Parca citesc prin ceea ce am trecut eu timp de 4 luni si eu credeam ca o iau razna si ca nu voi mai fi niciodata persoana care am fost inainte ( probabil nu voi mai fi niciodata la fel dar poate voi fi schimbat in bine).La mine odata cu accpetarea starilor a disparut usor si teama de ele.Dupa ce am renuntat la pastile am inceput sa imi petrec timpul in compania prietenilor, sa fac foarte multa miscare(toate astea fortat pentru ca nu aveam chef de nimic si nici forta ) si m-am rugat foarte mult si am avut credinta ca Dumnezeu ma va ajuta.Au disparut majoritatea starilor de rau, mai am in anumite zile dureri de cap si presiunea aceea in piept dimineata dar trec imediat cu putina miscare, starea de irealitate este cea mai nasoala dintre toate, inca mai am momente cand ma simt asa mai ales cand stau in casa si nu am ce face.Incearca sa te fortezi sa faci o schimbare, daca chiar nu poti, sunt constient ca este foarte greu, du-te la un medic psihiatru si fa tratamentul pe care ti-l prescrie, o sa te ajute sa iesi din starea asta si o sa iti dea linistea necesara sa gasesti ceea ce te nemultumeste si puterea sa treci peste, pentru ca pana la urma doar tu singura poti iesi din starea asta.
buna tuturor.am revenit din concediu.a fost super.si eu inca lupt cu starile nasoale, am o zi buna, una mai putin buna...va rog sa mi explicati si mie pasii spre o gandire pozitiva.cum sa treci peste toate aceste stari cand ele exista tot timpul ??
salut la toti
vreau si eu sa va intreb daca sa mai intamplat asa ceva la cineva dintre voi in trecut am avut probleme cu anxietatea am facut tratament de vreo 2 ori cu cipralex cite 6 luni dupaia totu ok pin acum in urma cu 1 luna si ceva intro zi mam trezit cu o durere o jena intepaturi in partea dreapta in drreptul apendicitei, acuma am zis ca am dormit stramb sau cine stie nam bagat in seama
pin mam intalnit cu un prieten si iam zisca ma ca jeneaza in partea drepta acuma el ce mai zis vezi ca poate ai apendicita...atat mia fost mia trecut prin cap operatii chesti dastea am teroare de ele sa nu aud si de atunci de cind mia zis prietenu de apendicita numi mai iese din cap si dupa multe drumuri la spital la urgente ecografuri analize chirugi nu e apendicita analizele bune fara inflamati fara infecti nimik acuma am ajunst la disperarea nustiu ce sa fac ca ma tot doare ma jeneaza acollo azi am fost iar la buc la o clinica mau programat pt miercuri saptamina viitoare la un RMN pe colon si fosa ilica dreapata acuma astept in teroare :) cu durere ce vroiam sa va intreb poate sa fie tot pe creier durerea asta din cauza anxietati sa mai intamplat la cineva asa ceva sa il doara ceva si doctori sai zica ca nu are nimik
vreau si eu sa va intreb daca sa mai intamplat asa ceva la cineva dintre voi in trecut am avut probleme cu anxietatea am facut tratament de vreo 2 ori cu cipralex cite 6 luni dupaia totu ok pin acum in urma cu 1 luna si ceva intro zi mam trezit cu o durere o jena intepaturi in partea dreapta in drreptul apendicitei, acuma am zis ca am dormit stramb sau cine stie nam bagat in seama
pin mam intalnit cu un prieten si iam zisca ma ca jeneaza in partea drepta acuma el ce mai zis vezi ca poate ai apendicita...atat mia fost mia trecut prin cap operatii chesti dastea am teroare de ele sa nu aud si de atunci de cind mia zis prietenu de apendicita numi mai iese din cap si dupa multe drumuri la spital la urgente ecografuri analize chirugi nu e apendicita analizele bune fara inflamati fara infecti nimik acuma am ajunst la disperarea nustiu ce sa fac ca ma tot doare ma jeneaza acollo azi am fost iar la buc la o clinica mau programat pt miercuri saptamina viitoare la un RMN pe colon si fosa ilica dreapata acuma astept in teroare :) cu durere ce vroiam sa va intreb poate sa fie tot pe creier durerea asta din cauza anxietati sa mai intamplat la cineva asa ceva sa il doara ceva si doctori sai zica ca nu are nimik
Hristos a inviat! Am intrat sa vad ce mai ziceti pe aici, va doresc tuturor ganduri bune, stare de bine si fericire!
Soboxdre1, te rog citeste toate comentariile de pe forum, stiu ca sunt multe, dar gasesti raspunsuri la intrebari! Da, se poate sa ai durere de la creier, asa am avut eu doi ani o durere in partea dreapta, in zona ficatului, dupa doi ani de durere mi-am facut eco si mi-au zis ca nu am nimic, eu m-am linistit si apoi nu m-a mai durut decat poate o data pe an, ceva nesemnificativ. Dar nu am nimic!
Ps. pentru cei care vor sa incerce produsul RHODIOLIN, de la Calivita, eu ma simt grozaaaaaaaaaaav dupa el, iau 1 pastila pe zi. Doamne ajuta-va si voua ca stiu cat de greu va este, chiar stiu. Luati exemplu si incercati sa faceti ce va recomandam noi cei de aici care am reusit sa trecem peste, din fiecare cate un pic sau ce credeti ca vi se potriveste, dar faceti ceva, ca sigur va ajuta!
Soboxdre1, te rog citeste toate comentariile de pe forum, stiu ca sunt multe, dar gasesti raspunsuri la intrebari! Da, se poate sa ai durere de la creier, asa am avut eu doi ani o durere in partea dreapta, in zona ficatului, dupa doi ani de durere mi-am facut eco si mi-au zis ca nu am nimic, eu m-am linistit si apoi nu m-a mai durut decat poate o data pe an, ceva nesemnificativ. Dar nu am nimic!
Ps. pentru cei care vor sa incerce produsul RHODIOLIN, de la Calivita, eu ma simt grozaaaaaaaaaaav dupa el, iau 1 pastila pe zi. Doamne ajuta-va si voua ca stiu cat de greu va este, chiar stiu. Luati exemplu si incercati sa faceti ce va recomandam noi cei de aici care am reusit sa trecem peste, din fiecare cate un pic sau ce credeti ca vi se potriveste, dar faceti ceva, ca sigur va ajuta!
Hmm...am citit aproape toate comentariile voastre de aici si cum am trecut prin toate senzatiile posibile m-am decis sa scriu si eu cateva randuri deoarece ma identific cu multi dintre voi...
Am avut primul atac de panica(palpitatii, fior inima, frica, agitatie) intr-o noapte in jur de ora 2 acum 1 an si 3luni.Din acel moment viata mea a luat o turnura complet diferita si extrem de ciudata.Din omul fara frica am ajuns un anxios 100/1000%.Sunt multe se spus, mi-am zis ca o sa scriu o carte candva, daca imi voi reveni complet vreodata. cu toate senzatiile pe care le simti.Sunt atat de multe...
Acum un an, nestiind absolut nimic despre ce inseamna atac de panica, m-am speriat rau si normal au urmat zeci de nopti agitate cu iesiri la urgenta, analize care ieseau normale insa eu le repetam pt ca eram sigur ca sunt gresite, doctori insensibili care se uita la tine ca la maimuta cand explici ce simti si tot tacamul.Printre altele la mine a inceput cu aceste atacuri de panica urmate de: balonare si ameteala, presiune pe cap, creier, batai de inima permanent ca o emotie-palpitatie, furnicaturi, trezire noaptea cu tremuraturi necontrolate, nod in gat, spasme musculare in brate, maini, picioare orice parte a corpului, frica de a ramane singur, ganduri negre, frica ca am o boala incurabila(este pe locul1 in top)etc etc...In timp, am scapat usor de unele senzatii, de fapt am mai ramas doar cu senzatia de balonare, nod in gat si tremuraturi-furnicaturi si normal, in unele momente-agitatie-teama ca mi se face rau, cad si mor :/ yeap Noaptea ma trezesc uneori brusc, agitat si adorm greu la loc.Sunt mai multe de spus, am simplificat mult.Pilule am inghitit ceva, unele bune altele inofensive.Cele bune seditivax, sedatif pc, rhodiolin, xanax, insa am luat doar 2luni si m-am lasat pt ca nu vroiam sa devin dependent de el...cele inofensive, magne b6, extraveral, asentra...
Acum, dupa 15luni pot sa zic ca mi-am mai revenit...nu prea am scapat de frica de a ramane singur, stau mereu cu sotia insa asta se intampla doar acasa...merg rar cu metroul prefer sa conduc(imi face bine, asta m-a ajutat enorm).Din pacate insa am ramas cu balonarea pe fond nervos si nodul in gat care ma doboara, mai ales in ultimele luni.Sunt momente cand se manifesta si dupa o gura de apa, alteori mananc saorma si nu am nimic.Ecografie abd ok, endoscopie ok.ce nu am facut este tiroida, anul trecut mi-au iesit putin de tot mai mari valorile si atat...Mi se pare extrem de ciudat ca stresul, anxietatea si acsete senzatii sa faca stoomacul sa se manifeste asa...In fine...cam asta e, ma opresc aici deocamdata...
Am avut primul atac de panica(palpitatii, fior inima, frica, agitatie) intr-o noapte in jur de ora 2 acum 1 an si 3luni.Din acel moment viata mea a luat o turnura complet diferita si extrem de ciudata.Din omul fara frica am ajuns un anxios 100/1000%.Sunt multe se spus, mi-am zis ca o sa scriu o carte candva, daca imi voi reveni complet vreodata. cu toate senzatiile pe care le simti.Sunt atat de multe...
Acum un an, nestiind absolut nimic despre ce inseamna atac de panica, m-am speriat rau si normal au urmat zeci de nopti agitate cu iesiri la urgenta, analize care ieseau normale insa eu le repetam pt ca eram sigur ca sunt gresite, doctori insensibili care se uita la tine ca la maimuta cand explici ce simti si tot tacamul.Printre altele la mine a inceput cu aceste atacuri de panica urmate de: balonare si ameteala, presiune pe cap, creier, batai de inima permanent ca o emotie-palpitatie, furnicaturi, trezire noaptea cu tremuraturi necontrolate, nod in gat, spasme musculare in brate, maini, picioare orice parte a corpului, frica de a ramane singur, ganduri negre, frica ca am o boala incurabila(este pe locul1 in top)etc etc...In timp, am scapat usor de unele senzatii, de fapt am mai ramas doar cu senzatia de balonare, nod in gat si tremuraturi-furnicaturi si normal, in unele momente-agitatie-teama ca mi se face rau, cad si mor :/ yeap Noaptea ma trezesc uneori brusc, agitat si adorm greu la loc.Sunt mai multe de spus, am simplificat mult.Pilule am inghitit ceva, unele bune altele inofensive.Cele bune seditivax, sedatif pc, rhodiolin, xanax, insa am luat doar 2luni si m-am lasat pt ca nu vroiam sa devin dependent de el...cele inofensive, magne b6, extraveral, asentra...
Acum, dupa 15luni pot sa zic ca mi-am mai revenit...nu prea am scapat de frica de a ramane singur, stau mereu cu sotia insa asta se intampla doar acasa...merg rar cu metroul prefer sa conduc(imi face bine, asta m-a ajutat enorm).Din pacate insa am ramas cu balonarea pe fond nervos si nodul in gat care ma doboara, mai ales in ultimele luni.Sunt momente cand se manifesta si dupa o gura de apa, alteori mananc saorma si nu am nimic.Ecografie abd ok, endoscopie ok.ce nu am facut este tiroida, anul trecut mi-au iesit putin de tot mai mari valorile si atat...Mi se pare extrem de ciudat ca stresul, anxietatea si acsete senzatii sa faca stoomacul sa se manifeste asa...In fine...cam asta e, ma opresc aici deocamdata...
Salut tuturor,
Nu am mai scris aici de ceva timp, simteam ca ma recuperez foarte bine si ma concentram pe asta. Am evoluat mult in ultimele saptamani, pentru cei care stiu problemele mele, am iesit cu masina din Cluj si acum raman singura acasa dimineata inainte sa merg la birou. Da, cu simptome slabe de anxietate, dar le fac!
Ieri am avut senzatii ciudate, vi le descriu si voua pt ca ma intereseaza daca a mai simtit si altcineva lucrul asta, incerc sa ma conving ca sunt tot de la anxietate:
- un fel de amorteala in maini+picioare, dar nu chiar amorteala, ideea e ca nu imi mai pot coordona mainile si picioarele, parca nu mai am putere sa le misc, sa apuc ceva cu mainile etc.;
- tot corpul mi se moleseste in asa fel incat simt ca ma scurg pe scaun, ca nu pot sta in capul oaselor;
- pulsul il simt mai rar si mai slab;
- mult frig, dar nu tremur;
- ameteala cu tensiune in cap (asta o am si la anxietate), ;
- fizic imi impun sa respir voluntar pt ca simt ca, corpul meu nu va respira singur;
- mai este si un fel de apasare pe gat, mai jos de omulet acolo unde e scobitura aia.
Astea sunt senzatiile care le pot descrie clar 100%, mai sunt cateva dar sunt confuze.
Eu ce nu inteleg deloc este senzatia aceea in care efectiv fizic simt ca ma scurg de pe scaun, ca nu imi pot coordona corpul si daca te uiti "din afara", se vede ca si cum as fi ca o carpa... pulsul il simt ca scade, nu creste. In anxietate stiu ca pulsul/tensiunea cresc...
Ce parere aveti? a mai simtit cineva de aici cele de mai sus?
Iar m-am speriat destul de tare ieri, nu as vrea sa o iau de la capat pt ca nu stiu cata putere mai am... De ieri plang aproape in continuu, nu am cu cine vb de asta, sotul nu stie de treaba asta etc.
Nu am mai scris aici de ceva timp, simteam ca ma recuperez foarte bine si ma concentram pe asta. Am evoluat mult in ultimele saptamani, pentru cei care stiu problemele mele, am iesit cu masina din Cluj si acum raman singura acasa dimineata inainte sa merg la birou. Da, cu simptome slabe de anxietate, dar le fac!
Ieri am avut senzatii ciudate, vi le descriu si voua pt ca ma intereseaza daca a mai simtit si altcineva lucrul asta, incerc sa ma conving ca sunt tot de la anxietate:
- un fel de amorteala in maini+picioare, dar nu chiar amorteala, ideea e ca nu imi mai pot coordona mainile si picioarele, parca nu mai am putere sa le misc, sa apuc ceva cu mainile etc.;
- tot corpul mi se moleseste in asa fel incat simt ca ma scurg pe scaun, ca nu pot sta in capul oaselor;
- pulsul il simt mai rar si mai slab;
- mult frig, dar nu tremur;
- ameteala cu tensiune in cap (asta o am si la anxietate), ;
- fizic imi impun sa respir voluntar pt ca simt ca, corpul meu nu va respira singur;
- mai este si un fel de apasare pe gat, mai jos de omulet acolo unde e scobitura aia.
Astea sunt senzatiile care le pot descrie clar 100%, mai sunt cateva dar sunt confuze.
Eu ce nu inteleg deloc este senzatia aceea in care efectiv fizic simt ca ma scurg de pe scaun, ca nu imi pot coordona corpul si daca te uiti "din afara", se vede ca si cum as fi ca o carpa... pulsul il simt ca scade, nu creste. In anxietate stiu ca pulsul/tensiunea cresc...
Ce parere aveti? a mai simtit cineva de aici cele de mai sus?
Iar m-am speriat destul de tare ieri, nu as vrea sa o iau de la capat pt ca nu stiu cata putere mai am... De ieri plang aproape in continuu, nu am cu cine vb de asta, sotul nu stie de treaba asta etc.
Buna
...nu va mai speriati de toate starile.Depresia sau anxietatea se identifica cu orice slabiciune fizica, indispozitie generala sau orice alta stare de rau fizic din corp.Am avut si eu si acum mai am stari de amorteala totala si intepaturi in maini si furnicaturi.Dar sunt slabiciuni fizice nu au treaba cu anxietatea.In mare parte din situatii cand ma simt slabit iau magneziu si beau foarte mult lapte pentru calciu.Ajuta si omega 3.Sa ai in casa minerale, calciu si magneziu.Te pun imediat pe picioare.
Daca atacurile de panica au trecut si nu mai bate inima de parca ar galopa, s-a terminat cu raul fizic.De acum trebuie lucrat cu intelegerea starilor ciudate si depasirea lor numai prin gandire.Sunt numai niste ganduri care domina o perioada mintea.Distragerea de la aceste ganduri se face cu o gandire pozitiva, ambitioasa spre viitor.Cum ii zic doctorii psihoterapie.Adica sa te faca sa intelegi ca nu ai nimic si tot tu ai sa te poti intelege sa gandesti asa incat sa eviti frica aceea ne-reala, imaginara.
...nu va mai speriati de toate starile.Depresia sau anxietatea se identifica cu orice slabiciune fizica, indispozitie generala sau orice alta stare de rau fizic din corp.Am avut si eu si acum mai am stari de amorteala totala si intepaturi in maini si furnicaturi.Dar sunt slabiciuni fizice nu au treaba cu anxietatea.In mare parte din situatii cand ma simt slabit iau magneziu si beau foarte mult lapte pentru calciu.Ajuta si omega 3.Sa ai in casa minerale, calciu si magneziu.Te pun imediat pe picioare.
Daca atacurile de panica au trecut si nu mai bate inima de parca ar galopa, s-a terminat cu raul fizic.De acum trebuie lucrat cu intelegerea starilor ciudate si depasirea lor numai prin gandire.Sunt numai niste ganduri care domina o perioada mintea.Distragerea de la aceste ganduri se face cu o gandire pozitiva, ambitioasa spre viitor.Cum ii zic doctorii psihoterapie.Adica sa te faca sa intelegi ca nu ai nimic si tot tu ai sa te poti intelege sa gandesti asa incat sa eviti frica aceea ne-reala, imaginara.
zaida, si eu am avut starile astea..sunt asa de nasoale..tin minte..ca intr-o zi abia puteam sa ma misc..simteam ca ma scurg...si am inceput sa fac mancare..curatenie..abia puteam tine lingura in mana..dar, minune..peste o ora..doua..n-am mai avut nimic toata ziua, ba din contra am avut o liniste deplina..fara nici un simptom..in panic away..scrie acolo..ca-n drumul spre vindecare ai parte de recurente multe..si ca:"nu te speria..ti-a trecut..dar un atac mare se pregateste sa vina si sa te darame"..sunt doar stari si atata tot..ganditi-va, doar stari sunt..fizic suntem apti pt orice.o sa treca..incet incet, fii rabdatoare..nu te invinovati, accepta-te asa cum esti, o sa mai ai stari..si ce?..o sa le treci cu bine ca si pana acum..
hai te pup, suntem alaturi de tine.vino pe facebook, a facut chayenne o adresa..intra pe linkul de acolo
hai te pup, suntem alaturi de tine.vino pe facebook, a facut chayenne o adresa..intra pe linkul de acolo
valer 2007
eu starea de care am zis mai sus am avut-o doar de 5 ori pana acum, asta incepand cu anul 2005, normal ca ma sperie pt ca nu pot sa o identific, nu sunt senzatii clasice de anxietate, asa cum le stiu si cum le-am trait cel mai des...
arianacosto
ai un pm de la mine, te rog
multumesc
eu starea de care am zis mai sus am avut-o doar de 5 ori pana acum, asta incepand cu anul 2005, normal ca ma sperie pt ca nu pot sa o identific, nu sunt senzatii clasice de anxietate, asa cum le stiu si cum le-am trait cel mai des...
arianacosto
ai un pm de la mine, te rog
multumesc
zaida
eu am avut ceea ce descrii tu mai sus.Nu pot sa spun sigur ca e de la una sau alta.Sunt intr-adevar tot felul de trairi, ameteli, furnicaturi, parca uiti sa mai respiri...da sunt.Insa acum noi le simtim pentru ca ne pasa.Cand nu aveam anxietate sa fiu sincer ma linistea o febra mare, o raceala, o betie urmata de mahmureala.Ei datele problemei s-au schimbat si acum orice stare ni se pare aiurea, daca nu e o stare de bine.
eu am avut ceea ce descrii tu mai sus.Nu pot sa spun sigur ca e de la una sau alta.Sunt intr-adevar tot felul de trairi, ameteli, furnicaturi, parca uiti sa mai respiri...da sunt.Insa acum noi le simtim pentru ca ne pasa.Cand nu aveam anxietate sa fiu sincer ma linistea o febra mare, o raceala, o betie urmata de mahmureala.Ei datele problemei s-au schimbat si acum orice stare ni se pare aiurea, daca nu e o stare de bine.
valer, zici tu ca ai simtit si tu ce am descris eu mai sus?? cum explici ca eu in situatia aia simt ca pulsul e din ce in ce mai rar?? la starile normale de anxietate eu simt cu imi iese inima din piept si cum pulsul creste in batai, nu ca scade... imi doresc mult sa fie asa cum spui tu, adica stiu ca este asa cum spui tu, eu doar nu am ajuns in momentul ala...
acum m-am obisnuit cu senzatiile clasice de anxietate, ce am descris eu mai sus sunt senzatii pe care le-am simtit foarte foarte rar si daca intr-adevar este tot anxietate, nu sunt obisnuita cu ele, nu stiu cum sa reactionez la ele si asta ma sperie foarte foarte tare - lucru care normal ca intensifica totul...
mi-e atat de ciuda ca mi-a mers asa de bine in ultimele cateva saptamani!!! acum ma simt putin data peste cap, dar cred ca de data asta o sa imi revin mai repede, pt ca macar stiu despre ce este vorba...
insa doar faptul ca efectiv starile astea au venit din senin, fara sa ma astept la ele, imi e foarte aiurea... sa simt ca nu pot fi stapana pe propriul corp, ca nu stiu ce va urma, ca fizic mi se scurge corpul si eu nu am nici un control, sa respir voluntar pt ca altfel mi-e teama ca organismul nu va respira de la sine... really now, e super naspa!!
acum m-am obisnuit cu senzatiile clasice de anxietate, ce am descris eu mai sus sunt senzatii pe care le-am simtit foarte foarte rar si daca intr-adevar este tot anxietate, nu sunt obisnuita cu ele, nu stiu cum sa reactionez la ele si asta ma sperie foarte foarte tare - lucru care normal ca intensifica totul...
mi-e atat de ciuda ca mi-a mers asa de bine in ultimele cateva saptamani!!! acum ma simt putin data peste cap, dar cred ca de data asta o sa imi revin mai repede, pt ca macar stiu despre ce este vorba...
insa doar faptul ca efectiv starile astea au venit din senin, fara sa ma astept la ele, imi e foarte aiurea... sa simt ca nu pot fi stapana pe propriul corp, ca nu stiu ce va urma, ca fizic mi se scurge corpul si eu nu am nici un control, sa respir voluntar pt ca altfel mi-e teama ca organismul nu va respira de la sine... really now, e super naspa!!
buna
..am omis ceva.Daca iei pastile acestea iti micsoreaza pulsul.
..am omis ceva.Daca iei pastile acestea iti micsoreaza pulsul.
Pulsul creste din cauza adrenalinei, in timpul unui atac de panica, dar probabil din cauza ca te concentrezi asupra lui, ti se pare ca inima bate incet. Si eu am problema asta.
Nu am mai scris pe forum, am avut cateva saptamani bune, in care m-am simtit cat de cat bine, dar de vreo 2-3 zile iar am decazut. Am clasicele simptome, pe care le stiti, pe care le-am dezvaluit si acum catva timp in urma. Nimic schimbat, dar totusi nu pot sa realizez faptul asta. Ah, si da, mai am niste probleme, atunci cand ma ridic repede din pat, la vreo 2-3 secunde incepe sa imi vajaie capul, sa imi apara stelute in fata ochilor, pentru 2-3 secunde, iar apoi ma lasa. Am avut asa ceva si inainte de anxietate, dar chestia asta alimenteaza si mai mult anxietatea.
Aa si inca ceva, ce mi s-a intamplat aseara. Spre exemplu, stateam pe burta, in patut, incercand sa adorm si am inceput sa simt, la un moment dat, un fel de zvacnire in capul stomacului, cu o senzatie confuza ca durerea se propaga si undeva prin umar. Iar m-am speriat si am inceput sa fac tot felul de scenarii. Pe langa ce mi s-a intamplat aseara, cand ma pun cateodata in pat, pe partea stanga si trag aer, simt parca imi pocneste ceva in partea stanga, sub coaste, nu stiu cum sa explic.
Nu am mai scris pe forum, am avut cateva saptamani bune, in care m-am simtit cat de cat bine, dar de vreo 2-3 zile iar am decazut. Am clasicele simptome, pe care le stiti, pe care le-am dezvaluit si acum catva timp in urma. Nimic schimbat, dar totusi nu pot sa realizez faptul asta. Ah, si da, mai am niste probleme, atunci cand ma ridic repede din pat, la vreo 2-3 secunde incepe sa imi vajaie capul, sa imi apara stelute in fata ochilor, pentru 2-3 secunde, iar apoi ma lasa. Am avut asa ceva si inainte de anxietate, dar chestia asta alimenteaza si mai mult anxietatea.
Aa si inca ceva, ce mi s-a intamplat aseara. Spre exemplu, stateam pe burta, in patut, incercand sa adorm si am inceput sa simt, la un moment dat, un fel de zvacnire in capul stomacului, cu o senzatie confuza ca durerea se propaga si undeva prin umar. Iar m-am speriat si am inceput sa fac tot felul de scenarii. Pe langa ce mi s-a intamplat aseara, cand ma pun cateodata in pat, pe partea stanga si trag aer, simt parca imi pocneste ceva in partea stanga, sub coaste, nu stiu cum sa explic.
valer
nu iau pastile, iau decat omega3
m-am gandit sa iau un tensiometru din ala electronic cu mine in geanta si cand mai am fix senzatiie de mai sus cand eu imi percep pulsul ca scade in intensitate, sa imi iau tensiunea
asa imi pot demonstra singura ca senzatia este sau nu din capul meu, fiind o perceptie gresita, asa cum spune si cheyenne...
cheyenne
si eu am avut cateva saptamani bune, si de duminica iar am decazut putin
"atunci cand ma ridic repede din pat, la vreo 2-3 secunde incepe sa imi vajaie capul, sa imi apara stelute in fata ochilor, pentru 2-3 secunde, iar apoi ma lasa" - AM AVUT SI EU ASTA insa nu in perioada de anxietate - la ce scrii tu aici, mie imi vajaia capul cu durere, adica aveam o durere pulsatila de cap... asta mi se intampla in general cand eram racita/gripata, insa simptomele descrise de tine in fraza asta le-am avut si eu in trecut, dar repet, nu in perioada de anxietate
apropo de pozitia la somn, eu am citit undeva ca nu e bine sa dormi pe partea stanga pt ca organele interne preseaza inima, pe burta la fel. Cica cel mai bine e sa dormi pe spate sau pe dreapta. Ma rog, in timpul somnului nu te poti controla, insa eu mereu adorm fie pe spate fie pe dreapta...
si eu cand stau cateodata pe burta simt ce simtit si tu, ca imi zvacneste ceva in capul pieptului cu/fara durere care sa radieze si parca respir putin mai greu - nu stiu de ce, nu m-am intrebat niciodata, doar mi-am schimbat pozitia...
nu iau pastile, iau decat omega3
m-am gandit sa iau un tensiometru din ala electronic cu mine in geanta si cand mai am fix senzatiie de mai sus cand eu imi percep pulsul ca scade in intensitate, sa imi iau tensiunea
asa imi pot demonstra singura ca senzatia este sau nu din capul meu, fiind o perceptie gresita, asa cum spune si cheyenne...
cheyenne
si eu am avut cateva saptamani bune, si de duminica iar am decazut putin
"atunci cand ma ridic repede din pat, la vreo 2-3 secunde incepe sa imi vajaie capul, sa imi apara stelute in fata ochilor, pentru 2-3 secunde, iar apoi ma lasa" - AM AVUT SI EU ASTA insa nu in perioada de anxietate - la ce scrii tu aici, mie imi vajaia capul cu durere, adica aveam o durere pulsatila de cap... asta mi se intampla in general cand eram racita/gripata, insa simptomele descrise de tine in fraza asta le-am avut si eu in trecut, dar repet, nu in perioada de anxietate
apropo de pozitia la somn, eu am citit undeva ca nu e bine sa dormi pe partea stanga pt ca organele interne preseaza inima, pe burta la fel. Cica cel mai bine e sa dormi pe spate sau pe dreapta. Ma rog, in timpul somnului nu te poti controla, insa eu mereu adorm fie pe spate fie pe dreapta...
si eu cand stau cateodata pe burta simt ce simtit si tu, ca imi zvacneste ceva in capul pieptului cu/fara durere care sa radieze si parca respir putin mai greu - nu stiu de ce, nu m-am intrebat niciodata, doar mi-am schimbat pozitia...
Zaida, ca si tine, si eu am preferat sa citesc fiecare comentariu in parte scris de voi, dar am preferat sa raman cu atat fara sa mai adaug si eu ceva, credeam ca poate asta imi face bine si un inceput in incercarea mea de a ma recupera, sa nu retraiesc ce scriu etc in fine nu a fost asa ink ma lupt cu starile de anxietate, cu panik, frik, fel de fel de simtome apar de fiecare data, acum mai nou ma furnik pe omoplatul stang incepe cu umarul si coboara pe tot omoplatul, da m-am invatat, atacuri de panik am numai atunci cand am emotii mari.Nu am scapat de anxietate sau atacuri da le am mai rar.La fel ca zaida, luni am fost in situatia ta, eram molesita, ma durea capul, scapam tot din mana, imi era frik sa stau sg in casa ca imi era rau, park eram pe alta lume, respiram greu, stari de voma, numai oftam ca doar asa imi umpleam plamanii cu aer, am scapat de starile astea, luand o lingurita cu miere si un pahar cu apa, acum ma gandesc ca poate am avut glicemia scazuta, tensiunea nu mi-o mai masor am cateva luni de cand am terminat cu masurarea tensiunii, ca doar de la tensiune mi-au aparut simtomelePulsul il am si eu mai mic, de cand m-am lasat de tigari il am mai normal, dar nu stiu daca cand voi renunta sa imi acult pulsul la mana, asta imi provoaca raul, cateodata nu-l simpt, si imi imaginez fel de fel de prostii si incepe ameteala.Am inlocuit distonocalmul cu un produs natural, calmogen sincer chiar ma ajuta, nu ca nu m-ar ajuta si distonocalmul, da nu-mi mai da nici o farmacie fara reteta.Nu stiu, dar incep sa fiu mai rezervata in privinta ca ma voi recupera total, dar ma-si multumi si partial, sa ma bucur pe jumate de fiecare zi, sa ma pot duce la o terasa sa beau un suc fara sa ma gandesc ca ma apuk raul acolo si au unii la ce se uita si multe alte situatii stanjenitoare care imi da viata peste cap.
ionela83
eu nu vreau recuperare partiala, eu vreau recuperare totala si stiu ca se poate acest lucru!!! se poate la mine, se poate la tine si la orice anxios de pe lumea asta, doar ca cel putin eu, nu am ajuns inca acolo...
se pare ca inca mai am de invata referitor la ce inseamna anxietate pe deplin, ce imi ofera si cum trebuie sa ma port cu ea
eu raman intentionat mai des singura acasa, pt ca imi este foarte frica sa stau singura acasa
dimineata sunt cele mai mari probleme, ma apuca plansul de frica si normal tot felul de senzatii... cand ies din casa si ma calmez, realizez ca e mega aiurea sa imi fie frica de stat singura acasa dar asta e, trebuie sa trec prin asta ca sa imi fie mai bine
am citit undeva, nu mai tin minte unde anume: creierul nostru (a anxiosilor) a invata deprinderi gresite referitor la actiunile vietii si noi acum ce trebuie sa facem, este sa reprogramam cumva creierul ca "asa este bine" un "altfel" adica, "este in regula si sunt in siguranta sa stau singura acasa" NU "sunt in pericol cand raman sg acasa" Momentan creierul meu asta a invatat, ca sunt in pericol daca stau singura acasa - eu trebuie sa il reprogramez, sa il reinvat ca sunt in siguranta singura acasa. Numai asa cred eu ca voi reusi. Vorbesc doar in numele meu. Si toate astea din cauza ca, creierul trimite impulsuri nervoase corpului ref la ce gandeste iar corpul reactioneaza in consecinta.
Succes tie Ionela83, iti doresc sa iti doresti singura sa te refaci 100%!! pentru ca se poate aceste lucru, trebuie doar sa ti-l doresti foarte foarte mult!!
eu nu vreau recuperare partiala, eu vreau recuperare totala si stiu ca se poate acest lucru!!! se poate la mine, se poate la tine si la orice anxios de pe lumea asta, doar ca cel putin eu, nu am ajuns inca acolo...
se pare ca inca mai am de invata referitor la ce inseamna anxietate pe deplin, ce imi ofera si cum trebuie sa ma port cu ea
eu raman intentionat mai des singura acasa, pt ca imi este foarte frica sa stau singura acasa
dimineata sunt cele mai mari probleme, ma apuca plansul de frica si normal tot felul de senzatii... cand ies din casa si ma calmez, realizez ca e mega aiurea sa imi fie frica de stat singura acasa dar asta e, trebuie sa trec prin asta ca sa imi fie mai bine
am citit undeva, nu mai tin minte unde anume: creierul nostru (a anxiosilor) a invata deprinderi gresite referitor la actiunile vietii si noi acum ce trebuie sa facem, este sa reprogramam cumva creierul ca "asa este bine" un "altfel" adica, "este in regula si sunt in siguranta sa stau singura acasa" NU "sunt in pericol cand raman sg acasa" Momentan creierul meu asta a invatat, ca sunt in pericol daca stau singura acasa - eu trebuie sa il reprogramez, sa il reinvat ca sunt in siguranta singura acasa. Numai asa cred eu ca voi reusi. Vorbesc doar in numele meu. Si toate astea din cauza ca, creierul trimite impulsuri nervoase corpului ref la ce gandeste iar corpul reactioneaza in consecinta.
Succes tie Ionela83, iti doresc sa iti doresti singura sa te refaci 100%!! pentru ca se poate aceste lucru, trebuie doar sa ti-l doresti foarte foarte mult!!
eu nu vreau recuperare partiala, eu vreau recuperare totala si stiu ca se poate acest lucru!!
Aceiasi parere o am si eu...restu e can can. Cu rabadare si vointa o sa reusim, dar sa fim constienti ca va dura ceva timp..
Aceiasi parere o am si eu...restu e can can. Cu rabadare si vointa o sa reusim, dar sa fim constienti ca va dura ceva timp..
Tot citesc de cateva zile pe-aici...
Cheyenne: cand am citit ultimele randuri pe care le-ai scris parca imi citeam mie senzatiile..."atunci cand ma ridic repede din pat, la vreo 2-3 secunde incepe sa imi vajaie capul, sa imi apara stelute in fata ochilor, pentru 2-3 secunde".la mine mai adaug ca incepe sa-mi bata inima putin mai repede, de fapt nu bate mai repede parca eu incep sa simt mai accentuat aceste batai ca si cum as percepe ceva in plus...ma ridic, ma duc la baie, ma intorc si inca vreo 2-3min simt cum imi bate inima dupa care nu mai simt acete batai...nu e atac de panica, nu ma sperii(acum dupa mai bine de 1an am invatat aceste senzatii) insa e ciudat...si uneori cand ma trezesc noaptea, ma trezesc strabatut de niste fiori electrici...foarte ciudat si stresant.
"simt parca imi pocneste ceva in partea stanga, sub coaste"...si eu simt la fel, e ca o pocnitura simtita de corp, fara zgomot e ca un arc care parca se arcuieste pt 2-3 secunde...de la brat in jos spre coaste si pe partea stanga si partea dreapta uneori...
Zaida: treaba cu statul acasa siingur este testat...in prima luna anul trecut cand m-a apucat primele atacuri am ramas singur o saptamana acasa timp in care am experimentat cate 2, 3 atacuri de panica pe zi...normal, ma speriam dar treceam greu peste...in ziua a 3-a insa a fost foarte puternic atacul, m-am speriat rau si am iesit afara...doar ca sa nu stau singur in casa si vazand lume pe strada m-am linistit...din acel moment insa nu am mai vrut sa raman singur in casa.Curios insa puteam sa conduc singur, sa merg in magazine singur.Totul insa se rupea cand ramaneam singur acasa...imi faceam programul dupa sotie ca sun stau singur acasa.Cred ca a fost bine pt ca in timp am rarit aceste atacuri si cand am ramas singur odata, m-am culcat si a fost ok insa cred ca a fost un interval de 4-5 luni in care eu nu am ramas singur in casa.De cateva luni incerc sa raman singur si cum atacurile s-au mai rarit pare mai bine.Am inceput cu o zi de concediu...a fost greut dar a fost ok...dupa aceea am incercat 2 zile si inainte de paste mi-am luat 4zile de liber si am facut curat prin casa...Ideea este sa fi ocupat, sa nu incepi sa te gandesti la ce se poate intampla...e greu dar merge...Si tot referitor la aceasta senzatie, frica de a ramane singur...cand eram mic, 11-12 ani am ramas singur, bunicii mei decedand la interval de 1an.Parintii la servici, eu singur acasa in timpul zilei, iarna, nori, intuneric...FRICA.Nu stiam atunci ce inseamna atac de panica sau anxietate insa acum realizez ca le faceam.De frica si din cauza ca eram obisnuit cu cineva in casa.Nu am rezistat nici 1 zi si timp de o saptamana, din mom in care plecau parintii mei la servici, pe la 8dim, ma sculam si ieseam afara, singur...ma jucam prin zapada, ma uitam la tramvaie cum trec, se facea ora de scoala si plecam...A durat ceva timp, saptamani poate luni de zile...a venit primavara si am inceput sa-mi gasesc de facut cate ceva prin casa, jocuri sau chiar treburi cum ar fi vopsitul sau spalatul geamurilor, dat cu aspiratorul, etc...atunci nu era calculator sau internet...doar jucarii.A fost o perioada grea dar in maxim 1an am ajuns sa ador sa raman singur acasa, totul schimbandu-se radical.Se poate intelege ceva din asta?Eu cred ca da...am scris toate aceste lucruri in speranta ca poate ajuta si pe cineva...eu am inteles ca am fost atacat de anxietate inca din copilarie, am reusit atunci sa trec peste ea, trebuie sa o fac si acum...este mai greu acum pt ca constientizam prea mult, gandim ca adultii, foarte intens...si toate aceste gandiri se intorc impotriva noastra...nu-mi vine sa cred cat am scris...
Cheyenne: cand am citit ultimele randuri pe care le-ai scris parca imi citeam mie senzatiile..."atunci cand ma ridic repede din pat, la vreo 2-3 secunde incepe sa imi vajaie capul, sa imi apara stelute in fata ochilor, pentru 2-3 secunde".la mine mai adaug ca incepe sa-mi bata inima putin mai repede, de fapt nu bate mai repede parca eu incep sa simt mai accentuat aceste batai ca si cum as percepe ceva in plus...ma ridic, ma duc la baie, ma intorc si inca vreo 2-3min simt cum imi bate inima dupa care nu mai simt acete batai...nu e atac de panica, nu ma sperii(acum dupa mai bine de 1an am invatat aceste senzatii) insa e ciudat...si uneori cand ma trezesc noaptea, ma trezesc strabatut de niste fiori electrici...foarte ciudat si stresant.
"simt parca imi pocneste ceva in partea stanga, sub coaste"...si eu simt la fel, e ca o pocnitura simtita de corp, fara zgomot e ca un arc care parca se arcuieste pt 2-3 secunde...de la brat in jos spre coaste si pe partea stanga si partea dreapta uneori...
Zaida: treaba cu statul acasa siingur este testat...in prima luna anul trecut cand m-a apucat primele atacuri am ramas singur o saptamana acasa timp in care am experimentat cate 2, 3 atacuri de panica pe zi...normal, ma speriam dar treceam greu peste...in ziua a 3-a insa a fost foarte puternic atacul, m-am speriat rau si am iesit afara...doar ca sa nu stau singur in casa si vazand lume pe strada m-am linistit...din acel moment insa nu am mai vrut sa raman singur in casa.Curios insa puteam sa conduc singur, sa merg in magazine singur.Totul insa se rupea cand ramaneam singur acasa...imi faceam programul dupa sotie ca sun stau singur acasa.Cred ca a fost bine pt ca in timp am rarit aceste atacuri si cand am ramas singur odata, m-am culcat si a fost ok insa cred ca a fost un interval de 4-5 luni in care eu nu am ramas singur in casa.De cateva luni incerc sa raman singur si cum atacurile s-au mai rarit pare mai bine.Am inceput cu o zi de concediu...a fost greut dar a fost ok...dupa aceea am incercat 2 zile si inainte de paste mi-am luat 4zile de liber si am facut curat prin casa...Ideea este sa fi ocupat, sa nu incepi sa te gandesti la ce se poate intampla...e greu dar merge...Si tot referitor la aceasta senzatie, frica de a ramane singur...cand eram mic, 11-12 ani am ramas singur, bunicii mei decedand la interval de 1an.Parintii la servici, eu singur acasa in timpul zilei, iarna, nori, intuneric...FRICA.Nu stiam atunci ce inseamna atac de panica sau anxietate insa acum realizez ca le faceam.De frica si din cauza ca eram obisnuit cu cineva in casa.Nu am rezistat nici 1 zi si timp de o saptamana, din mom in care plecau parintii mei la servici, pe la 8dim, ma sculam si ieseam afara, singur...ma jucam prin zapada, ma uitam la tramvaie cum trec, se facea ora de scoala si plecam...A durat ceva timp, saptamani poate luni de zile...a venit primavara si am inceput sa-mi gasesc de facut cate ceva prin casa, jocuri sau chiar treburi cum ar fi vopsitul sau spalatul geamurilor, dat cu aspiratorul, etc...atunci nu era calculator sau internet...doar jucarii.A fost o perioada grea dar in maxim 1an am ajuns sa ador sa raman singur acasa, totul schimbandu-se radical.Se poate intelege ceva din asta?Eu cred ca da...am scris toate aceste lucruri in speranta ca poate ajuta si pe cineva...eu am inteles ca am fost atacat de anxietate inca din copilarie, am reusit atunci sa trec peste ea, trebuie sa o fac si acum...este mai greu acum pt ca constientizam prea mult, gandim ca adultii, foarte intens...si toate aceste gandiri se intorc impotriva noastra...nu-mi vine sa cred cat am scris...
^ xander, daca nici tu nu ai avut simptomele astea inainte de aparitia anxietatii, pai atunci inseamna ca e din cauza anxietatii, nu? Totusi ar trebui sa existe o explicatie pentru raspunsurile astea pe care ni le da organismul si sa incercam sa tratam cauza, pentru ca mie, de obicei, imi creeaza panica.
inainte? imi vine sa rad de cum ERAM inainte...logic ar fi sa plang acum avand in vedere ce si cum am devenit insa nu imi vine...in schimb ma simt deprimat, dezamagit de mine pt ca am cazut prada acestor senzatii mizerabile...inainte, sanatos tun, nimic nu ma speria, nici o senzatie ciudata, acum sunt sute.Si da, ai dreptate ele creeaza panica care ne cuprinde.Faptul ca anxietatea te face sa te concentrezi prea mult asupra unui fior sau a unei intepaturi ciudate in inima...curios, pana acum 1an daca ma intepa inima odata ma frecam usor la inima si uitam in 2min, acum inghit in secunda urmatoare un aspacardin si jumatate de ora ma agit si astept agitat...ce oare?Cred ca frica ca avem ceva fizic este mai puternica decat ratiunea...si eu de asta incerc sa scap si nu reusesc si asta ma doboara mereu...eu de ex sunt disperat acum ca nu pot sa scap de o balonare permanenta pe fond nervos, fara dureri sau arsuri, diagnosticat sindrom dispeptic la care se adauga un nod in gat 80%zi...am aceste stari de 1luna fac un tratament dar nici o schimbare...in cateva zile vreau sa fac si un control al tiroidei, vinovata de unele senzatii cum r fi chiar anxietatea...macar sa stiu daca e ceva fizic sau totul este in capul meu.Si mai este ceva...ai incercat vreodata in timpul unui atac sau a unei senzatii ciudate sa vb la tel cu cineva, sa faci ceva care sa te distraga de la durere sau senzatie?Eu da, mi s-a intamplat...atac de panicam-a sunat cineva la tel am raspuns si 5min cat am vb la tel nu am mai simtit frica pt ca m-am concentrat sa vb cu pesoana respectiva...a doua situatie, eram extrem de balonat si nervos si eram la servici si am fost chemat de sef in birou pt a rezolva ceva5min cat am stat acolo am uitat de balonare si tot...deci?
E foarte greu.am obosit sa lupt. Dimineata ma trezesc confuza si agitata si cu senzatia de irealitate. Nici nu mai stiu cum era viata mea inainte. Cu ce imi ocupam timpul incat trecea asa de repede? Acum zilele sunt un chin interminabil...
Dragilor nu va speriati, parca am fii trasi la indigo. Ceea ce mi se pare foarte curios este ca si eu am avut aceleasi senzatii ( minore ce-i drept), nu m-au speriat, trebuie sa avem multa rabdare si ceea ce este si mai curios acele senzatii le-am simtit cam in aceleasi zile in care spuneti voi ( pulsul micsorat, senzatia aceea la ridicarea din pat), o sa fie bine, va zic eu. Bafta! si nu va speriati pentru ca nu patiti nimic.
xander76
Ma regasesc foarte mult in ceea ce spui tu. Multumesc ca ne impartasesti si noua experienta ta. In felul acesta putem invata unii de la altii, putem capata incredere.
Mie frica de stat singura acasa, mi se trage din vara trectuta cand intr-o noapte, cand vedeam de la baie, am simtit ce am descris in postul de mai sus, insa atat de intens incat abia am ajuns in dormitor si am cazut pe pat. Eram constienta, auzeam ce se intampla in jurul meu, sotul striga la mine disperat si ma zgaltaia, eu eram fizic ca o carpa si nu ma puteam coordona, nu imi simteam deloc corpul si tot ziceam ca nu stiu ce mi se intampla, ca niciodata nu am simtit asta. Am chemat salvarea si alea alea... Atunci a inceput perioada mea de anxietate cu atacuri de panica.
Asta este sursa anxietatii mele.
Nici pana acum nu stiu de ce m-am simtit asa rau in seara aceea, nu am explicatii rationale pt ce s-a intamplat si eu cred ca asta este cauza pt care inca am anxietate la un nivel destul de ridicat. Totul se rezuma la noaptea aceea iar acum gandirea mea s-a modificat in "daca o sa mi se faca rau ca in noaptea aceea si nu o sa fie nimeni langa mine sa ma ajute??"
De aici pleaca toate la mine.
Din cauza asta mult mult timp mi-a fost frica sa stau in casa INSOTITA (cu sotul/soacra acasa). Mi-a fost mega teama vreo 2-3 luni sa merg singura pe strada, nu ieseam nici pana la poarta.
Am avut o perioada de 1 luna si ceva, 2, in care imi era groaza sa raman singura acasa dar imi era groaza si sa merg cu masina (conducea sotul, nu eu). Deci aveam de ales daca pleca sotul de acasa: sa merg cu el (teama mare de mers cu masina) sau sa stau singura acasa (teama mare de stat sg acasa). De mult multe ori am ajuns in pragul disperarii in care am blestemat ziua in care m-am nascut si noaptea in care mi s-a facut raul ala mare. De nenumarate ori m-am vazut la spitalul de nebuni, eu la geam urland printre gratii. De multe ori m-am simtit atat de singura, atat de trista incat nu mai aveam lacrimi sa plang si ma simteam secatuita de orice farama de putere si vointa in interiorul meu...
Deci in fine, multe le-am trecut partial.
Acum imi este in continuare frica sa raman singura acasa. Mai raman dimineata din cand in cand, dar si atunci cu groaza si ma grabesc sa ma pregatesc si sa plec la servici. Mai raman cateodata seara dar nu mai mult de o ora, o ora si jumatate si tot asa ocazional sambata dimineata etc. Astea le programez, ca si exercitiu (expunere). Pana acum nu am reusit sa stau mai mult de 2 ore singura acasa. Este foarte foarte frusrant si in momentele alea plang de frustrare.
Tot acum imi este mega frica sa ies cu masina din oras. Imi e teama rau de tot ca in masina o sa mi se faca rau ca in noaptea aia si ca nu o sa ajunga la mine salvarea in timp util daca este nevoie si din pacate nu am incredere nici in sotul meu ca se descurca daca mi se face rau. Asta mi-a spus-o chiar el.
In fine, sunt multe de spus la subiectul asta dar in principiu, astea sunt cele mai mari 2 temeri ale mele cu care ma confrunt la ora actuala. Si toate duc la senzatiile descrise in postul de mai sus, si toate duc la noaptea aceea cand nimeni nu mi-a putut explica rational ce s-a intamplat cu mine.
Si ai dreptate xander cand spui ca daca ni se distrage atentia, nu mai simtit senzatiile alea aiurea de anxietate. Insa eu nu pot sa traiesc toata viata distragandu-mi atentia, nu pot trai mereu in alerta si facandu-mi planuri ca daca mi se face rau, ce sa fac si etc. Imi vreau viata inapoi si deocamdata inca mai am puterea sa lupt pt asta!
Incerc prin propriile puteri sa ma ridic de jos si sa merg mai departe, asa bine-rau, cum o fi... Imi lipseste la maxim increderea in mine si imaginea de sine care este dezolabila... Am momente cand sunt foarte foarte descumpanita dar o iau ca atare in speranta ca intr-o buna zi, va trece si totul va fi bine...
Va rog sa ma scuzati insa acum sunt intr-un moment foarte pesimist, inca ma mai gandesc daca sa postez ce am scris sau nu, nu as dori sa aduc sentimente triste celorlalti de aici... de cand am avut iar starea aia ciudata duminica, sunt iar data peste cap, incerc sa imi gasesc echilibrul si imi este putin dificil...
Oricum, multumesc foarte mult tuturor care mi-au dat sugestii si mi-au oferit ajutorul pe acest forum, chiar daca pana acum poate nu am spus asta, apreciez foarte mult tot ce se intampla aici...
Ma regasesc foarte mult in ceea ce spui tu. Multumesc ca ne impartasesti si noua experienta ta. In felul acesta putem invata unii de la altii, putem capata incredere.
Mie frica de stat singura acasa, mi se trage din vara trectuta cand intr-o noapte, cand vedeam de la baie, am simtit ce am descris in postul de mai sus, insa atat de intens incat abia am ajuns in dormitor si am cazut pe pat. Eram constienta, auzeam ce se intampla in jurul meu, sotul striga la mine disperat si ma zgaltaia, eu eram fizic ca o carpa si nu ma puteam coordona, nu imi simteam deloc corpul si tot ziceam ca nu stiu ce mi se intampla, ca niciodata nu am simtit asta. Am chemat salvarea si alea alea... Atunci a inceput perioada mea de anxietate cu atacuri de panica.
Asta este sursa anxietatii mele.
Nici pana acum nu stiu de ce m-am simtit asa rau in seara aceea, nu am explicatii rationale pt ce s-a intamplat si eu cred ca asta este cauza pt care inca am anxietate la un nivel destul de ridicat. Totul se rezuma la noaptea aceea iar acum gandirea mea s-a modificat in "daca o sa mi se faca rau ca in noaptea aceea si nu o sa fie nimeni langa mine sa ma ajute??"
De aici pleaca toate la mine.
Din cauza asta mult mult timp mi-a fost frica sa stau in casa INSOTITA (cu sotul/soacra acasa). Mi-a fost mega teama vreo 2-3 luni sa merg singura pe strada, nu ieseam nici pana la poarta.
Am avut o perioada de 1 luna si ceva, 2, in care imi era groaza sa raman singura acasa dar imi era groaza si sa merg cu masina (conducea sotul, nu eu). Deci aveam de ales daca pleca sotul de acasa: sa merg cu el (teama mare de mers cu masina) sau sa stau singura acasa (teama mare de stat sg acasa). De mult multe ori am ajuns in pragul disperarii in care am blestemat ziua in care m-am nascut si noaptea in care mi s-a facut raul ala mare. De nenumarate ori m-am vazut la spitalul de nebuni, eu la geam urland printre gratii. De multe ori m-am simtit atat de singura, atat de trista incat nu mai aveam lacrimi sa plang si ma simteam secatuita de orice farama de putere si vointa in interiorul meu...
Deci in fine, multe le-am trecut partial.
Acum imi este in continuare frica sa raman singura acasa. Mai raman dimineata din cand in cand, dar si atunci cu groaza si ma grabesc sa ma pregatesc si sa plec la servici. Mai raman cateodata seara dar nu mai mult de o ora, o ora si jumatate si tot asa ocazional sambata dimineata etc. Astea le programez, ca si exercitiu (expunere). Pana acum nu am reusit sa stau mai mult de 2 ore singura acasa. Este foarte foarte frusrant si in momentele alea plang de frustrare.
Tot acum imi este mega frica sa ies cu masina din oras. Imi e teama rau de tot ca in masina o sa mi se faca rau ca in noaptea aia si ca nu o sa ajunga la mine salvarea in timp util daca este nevoie si din pacate nu am incredere nici in sotul meu ca se descurca daca mi se face rau. Asta mi-a spus-o chiar el.
In fine, sunt multe de spus la subiectul asta dar in principiu, astea sunt cele mai mari 2 temeri ale mele cu care ma confrunt la ora actuala. Si toate duc la senzatiile descrise in postul de mai sus, si toate duc la noaptea aceea cand nimeni nu mi-a putut explica rational ce s-a intamplat cu mine.
Si ai dreptate xander cand spui ca daca ni se distrage atentia, nu mai simtit senzatiile alea aiurea de anxietate. Insa eu nu pot sa traiesc toata viata distragandu-mi atentia, nu pot trai mereu in alerta si facandu-mi planuri ca daca mi se face rau, ce sa fac si etc. Imi vreau viata inapoi si deocamdata inca mai am puterea sa lupt pt asta!
Incerc prin propriile puteri sa ma ridic de jos si sa merg mai departe, asa bine-rau, cum o fi... Imi lipseste la maxim increderea in mine si imaginea de sine care este dezolabila... Am momente cand sunt foarte foarte descumpanita dar o iau ca atare in speranta ca intr-o buna zi, va trece si totul va fi bine...
Va rog sa ma scuzati insa acum sunt intr-un moment foarte pesimist, inca ma mai gandesc daca sa postez ce am scris sau nu, nu as dori sa aduc sentimente triste celorlalti de aici... de cand am avut iar starea aia ciudata duminica, sunt iar data peste cap, incerc sa imi gasesc echilibrul si imi este putin dificil...
Oricum, multumesc foarte mult tuturor care mi-au dat sugestii si mi-au oferit ajutorul pe acest forum, chiar daca pana acum poate nu am spus asta, apreciez foarte mult tot ce se intampla aici...
In urmatoarele zile o sa imi fac de cap, sa vedem cu ce rezultate reusesc sa vin. Adica, mai pe romaneste, o sa imi infrunt temerile, gen, mi-e frica sa fumez, dar o sa o fac, mi-e frica sa alerg, dar o sa o fac.
Cheyenne - SUCCES!! TARIE, FORTA SI CURAJ iti doresc!!
Si eu am avut teama sa fumez dar se pare ca adictia a fost mai puternica decat teama, e adevarat ca fumez mai rar, mai putin, prima tigara o fumez undeva dupa 9 dimineata si majoritatea tigarilor le fumez doar jumatate...
Alergatul o sa faca minuni!! iti spun din proprie experienta, o sa te ajute foarte mult sa faci un sport, cardio ceva, dar ia-o usor usor, putin cate putin, nu te forta din prima
Eu de vreo 3 luni fac in fiecare seara stepper si lucrez cu gantere, am inceput cu 10 min stepper + 5 min gantere/zi, acum fac 30 min stepper si vreo 15 gantere, deci ia-o usor, insa ajuta foarte mult pt anxietate. Doar in timp o sa iti dai seama.
Orice ti-ai face de cap, go for it!! dar parerea mea e sa incepi cate putin, usurel... Bafta!
Si eu am avut teama sa fumez dar se pare ca adictia a fost mai puternica decat teama, e adevarat ca fumez mai rar, mai putin, prima tigara o fumez undeva dupa 9 dimineata si majoritatea tigarilor le fumez doar jumatate...
Alergatul o sa faca minuni!! iti spun din proprie experienta, o sa te ajute foarte mult sa faci un sport, cardio ceva, dar ia-o usor usor, putin cate putin, nu te forta din prima
Eu de vreo 3 luni fac in fiecare seara stepper si lucrez cu gantere, am inceput cu 10 min stepper + 5 min gantere/zi, acum fac 30 min stepper si vreo 15 gantere, deci ia-o usor, insa ajuta foarte mult pt anxietate. Doar in timp o sa iti dai seama.
Orice ti-ai face de cap, go for it!! dar parerea mea e sa incepi cate putin, usurel... Bafta!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 7atac de panica
- 3depresie de 9 ani
- 51De 2 saptamani ia Xanax si nu se simte bine deloc
- 15cum se poate trata anxietatea??-
- 10Nu pot dormi noaptea
- 2Anxietatea mi-a ruinat cel mai mare hobby
- 79Se pare ca o iau razna:(
- 1operatie pe cord=anxietate?
- 17Am nevoie de ajutor - de cand lucrez intr-o clinica de stomatologie am devenit paranoica si fricoasa
- 2Somatizare (anxietate)
- 4stare de anxietate
- 15Cum sa scap de atacuri de panica si anxietate ?
- 5Sufar de anxietate si depresie de cativa ani, un sfat va rog
- 5Ajutati-ma ! atacurile de panica sau anxietate
- 3Ce poate fi? transpiratii, gaze, frisoane, anxietate
- 3Anxietate cauzata de o fobie
- 21Este necesara internarea la psihiatrie pentru tratarea atacurilor de panica?
- 4Stare de rau cu ameteli atacuri de panica si tensiune
- 30Atac de panica
- 12Anxietatea revine?
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: