Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Multumesc frumos pentru mesaj Leoni28. Sunt mai linistita acum, multumesc. As vrea sa merg la un medic sa vorbesc despre problema mea, din pacate nu reusesc sa gasesc ceva atat de rapid(as vrea maine). Trebuie sa imi scot din cap temerea asta ca am o boala si apoi cred ca incep sa ma linistesc. Crezi ca ma poti ajuta cu un medic la care sa merg? Vroiam sa intreb daca distonocalm ajuta? Am in casa si in caz de nevoie vroiam sa stiu daca pot lua.
@ leoni Nu sunt experta in psihologie dar din cate spune ALINA NICOLETA, nu are tulburare obsesiv compulsiva. Eu am avut un amic cu tulburare OC si am observat indeaproape cum se manifesta si nu era deloc asa cum descrie ALINA
@alina Mai degraba as inclina sa cred ca ai o depresie si o usoara anxietate. mergi la medicul de familie sa iti faci un set de analize la tiroida, calciu, magneziu, ca sa fii sigura ca nu ai o dereglare hormonala sau ceva de genul, daca esti ok un psihiatru FOARTE BUN te poate ajuta cu niste pastile antidepresive sau anxiolitice usoare.
sanatate!
@alina Mai degraba as inclina sa cred ca ai o depresie si o usoara anxietate. mergi la medicul de familie sa iti faci un set de analize la tiroida, calciu, magneziu, ca sa fii sigura ca nu ai o dereglare hormonala sau ceva de genul, daca esti ok un psihiatru FOARTE BUN te poate ajuta cu niste pastile antidepresive sau anxiolitice usoare.
sanatate!
Salut Leoni! Doamne multi suntem:) cu problema asta, in fine.. Vroiam sa te intreb daca tu ai mai luat medicatie pana acum si de cand suferi de anxietate, mai exact decata vreme sau cand ti-au apartut primele stari si din ce cauza?
@Kitkat86 merci pentru raspuns. Nu stiu nici eu ce am, dar cert este ca dupa intamplarea de azi cand a trebuit sa plec de la serviciu, m-am decis sa lupt sa scap de starea asta. Crezi ca ai putea sa imi recomanzi medicul tau? Esti din Bucuresti? M-as simti in siguranta sa merg undeva de incredere. Mi-am facut analizele si am talasemie minor. Restul par ok analizele, asa mi-a zis doctorita de familie.
alina nicoleta...stai linistita ca nu ai sa innebunesti...nu ai cum..mai departe de starea pe care o ai nu se ajunge.nu-ti fie rusine sau frica sa vorbesti despre asta, in special cu cei pe care ai consideri aproape de sufletul tau.daca te hotarasti sa mergi la un psihiatru pentru tratament medicamentos e bine, dar sa nimeresti unul care s-a mai consfruntat cu astfel de cazuri si care este preocupat cu adevarat sa te asculte si sa iti puna un dg corect.Ar fi bine totusi sa incerci sa mergi si la un psiholog care te va ajuta sa intelegi cu ce te confrunti.
Chiar azi am mai intalnit o persoana care are atacuri de panica si ghiciti ce...a recunoscut asta in fata a 3 persoane fara nici o ezitare.
Vorbind cu o persoana de pe forum am ajuns la subiectul copii.eu am intrebat daca as putea sa raman gravida chiar daca am aceasta problema cu anxietatea si depresia si s-a ajuns la o concluzie ca nu ar fi recomandat pentru aceste stari s-ar agrava.Azi am inteles ca nu e chiar asa...persoana pe care am intalnit-o e proaspata mamica de 2 zile.deci se poate.
Maine am sa vb si cu psihologul meu sa aflu mai multe poate mai aflu cate ceva.
Nu uitati ca dupa fiecare zi cu nori vine si o zi cu soare.:)
Chiar azi am mai intalnit o persoana care are atacuri de panica si ghiciti ce...a recunoscut asta in fata a 3 persoane fara nici o ezitare.
Vorbind cu o persoana de pe forum am ajuns la subiectul copii.eu am intrebat daca as putea sa raman gravida chiar daca am aceasta problema cu anxietatea si depresia si s-a ajuns la o concluzie ca nu ar fi recomandat pentru aceste stari s-ar agrava.Azi am inteles ca nu e chiar asa...persoana pe care am intalnit-o e proaspata mamica de 2 zile.deci se poate.
Maine am sa vb si cu psihologul meu sa aflu mai multe poate mai aflu cate ceva.
Nu uitati ca dupa fiecare zi cu nori vine si o zi cu soare.:)
@ronicolle : Multumesc si tie pentru raspuns, sunt constienta ca este leac pentru asta, dar starea asta de teama ma oboseste tare si cum zic ca am scapat de ea reapare. De asta, sunt decisa sa merg la medic, initial as merge la un psiholog sa imi explice cum zici si tu ce reprezinta starea mea. Dar nu am nici cea mai vaga idee unde sa merg, la ce medic. De aceea te rog si pe tine daca poti sa imi recomanzi pe cineva.
alina nicoleta...nu ne-ai dat prea multe detalii despre simtomele tale sau poate nu le-am inteles bine, dar eu stau si ma gandesc eu chiar sunt o persoana care are nevoie de tratament ptr ca am niste simtome groaznice pe care posibil tu sa nu le ai, sa ai o mik depresie sau o mik panik si sa nu necesite tratament si sa stii ca ar trebui sa incerci totusi sa vorbesti cu cineva despre problema ta si posibil sa iti dai seama ca ai scapat de toate gandurile pe care le ai ptr ca ti-ai deschis sufletul in fata cuiva si te-ai descarcat.distonocalm folosesc si eu ma calmeaza e foarte bun mai ales cand ma simpt agitata tare.cred ca stiti majoritatea ca puteti devenii dependenti de medicam, si asta ptr ele pe moment isi fac efectul te simti bine, uiti de toate, uiti ca esti anxios sau ai fost candva si aflii cu stupoare ca atunci cand intrerupi tratamentul, devii cel de dinainte si vrei nu vrei, ai de ales, medicam?sau o luam iar de la capat..desi sunt impotriva medicam a-si incrca totusi dar numai dupa ce a-si face copii, mi-asi asuma riscul asta, vreau copii frumosi, sanatosi sa nu depind de tratament.
eu nu sunt din Bucuresti dar intra pe site-ul gandeste sanatos si vezi ca sunt acolo cativa psihologi care sunt din oras.cauta informatii despre ei, citeste comentariile si decide-te la unul.eu merg deja la un psiholog ca altfel as fi urmat si eu sedintele de psihoterapie online.
Stiu cum e sa reapara starile si ce mult te obosesc.inainte, in fiecare saptamana trb sa am o noapte nedormita din cauza fricii si apoi urmau cam 2 zile in care nu mai eram om.apoi s-au mai redus la o saptamana si jumate, apoi la 2, la 3 saptamani si acum la o luna de cand nu am mai avut probleme dar din cauza oboselii si din cauza stomacului am avut o zi teribila, mi-au trecut prin cap toate gandurile rele incat simt ca nu mai eis din starea asta...chiar daca eu sunt constienta ca am sa ies si m sa fiu iar ok, dar trebuie sa am putina rabdare.
Stiu cum e sa reapara starile si ce mult te obosesc.inainte, in fiecare saptamana trb sa am o noapte nedormita din cauza fricii si apoi urmau cam 2 zile in care nu mai eram om.apoi s-au mai redus la o saptamana si jumate, apoi la 2, la 3 saptamani si acum la o luna de cand nu am mai avut probleme dar din cauza oboselii si din cauza stomacului am avut o zi teribila, mi-au trecut prin cap toate gandurile rele incat simt ca nu mai eis din starea asta...chiar daca eu sunt constienta ca am sa ies si m sa fiu iar ok, dar trebuie sa am putina rabdare.
@ionela83 Ms pt raspuns. Nu am vrut sa descriu starile mele aici ca nu am stiut cat de in detaliu putem povesti. Nu ma simt foarte bine in sensul asta: Simt ca fac totul automatizat, pentru ca trebuie, nu pentru ca vreau sau din placere, nu am chef de nimic, sunt mereu obosita, fara chef de socializare cu oamenii din jur. Cel mai greu imi este dimineata cand stiu ca trebuie sa o iau de la capat, am un sentiment de teama si greata fata de ca va urma si ma imaginez de dinainte ce greu imi va fi in ziua respectiva si asta simt ca imi face rau. Am o multime de ganduri stranse in mine si nemultumiri, iar prietenul meu pe care il iubesc enorm este o persoana f rationala si simt ca i-as face rau sa ii zic despre starea mea. Merci pentru raspunsul cu distonocalm, am sa il am in geanta langa mine in caz de nevoie.
@ ronicolle: M-am decis sa merg la psiholog, mi-am facut programare si dna doctor parea f ok la telefon. Sper sa imi deschid sufletul la ea si sa descoperim impreuna ce am eu si care este cauza.Inteleg ce zici, acolo la stadiul asta am fost si eu azi, epuizata maxim si ma simteam neputincioasa sa ies din starea asta. Am vb cu voi pe forum si asta m-a linistit putin. Sunt nerabdatoare sa merg la psiholog si pana atunci ma incurajez ca trebuie sa fiu puternica si cum zici si tu, cu rabdare, voi iesi din starea asta.
Sanatate multa va doresc!
@ ronicolle: M-am decis sa merg la psiholog, mi-am facut programare si dna doctor parea f ok la telefon. Sper sa imi deschid sufletul la ea si sa descoperim impreuna ce am eu si care este cauza.Inteleg ce zici, acolo la stadiul asta am fost si eu azi, epuizata maxim si ma simteam neputincioasa sa ies din starea asta. Am vb cu voi pe forum si asta m-a linistit putin. Sunt nerabdatoare sa merg la psiholog si pana atunci ma incurajez ca trebuie sa fiu puternica si cum zici si tu, cu rabdare, voi iesi din starea asta.
Sanatate multa va doresc!
alina sincer eu iti recomand pe langa specialistul la care te duci, sa incerci sa citesti toate mesajele de aici incepand cu prima pagina macar primele pagini sa vezi ce schimbare majora va fi gandurile tale si asta ptr ca sunt multi de aici care sau descurcat fara medicamente, fara medici si ne spun si noua cateva din tehnicile lor, nu spun ca neaparat ajuta pe toti, pe mine nu ma ajutat foarte mult in sensul ca am scapat da ma ajutat cat sa inteleg, sa reusesc sa stopez atacurile de panik, m-au incurajat multe mesaje, sunt carti recomandate care la fel fac bine, trebuie sa iti schimbi modul de viata, sa mananci sanatos, sa renunti la ce crezi ca iti provoaca rau, eu una m-am lasat de fumat cand fumam puteam mai bine sa chem salvarea ca imi era rau si acum m-am lasat si de dulciuri, cand mananc dulce patesc ca si cu tigara.nu eram sigura de sport da m-am documentat mai bine si intradevar face foarte bine organismului, e chiar foarte recomandat, incearca sa bei ceai de sunatoare.trebuie sa te schimbi ce mai...la 90grade...eu una asa ma simpt...din persoana nervoasa, suparacioasa, care cateodata vb pe un ton mai ridicat, acum am devenit o mîţa blanda, foarte calma, ma gandesc intai la mine si dupaia la altii.inainte si eu dimineata ma trezeam atat de obosita fara putere, atata stiam sa-mi spun, nu am chef de nimik, dar nici nu puteam sta degeaba, eu una nu stau locului de fel, asa ca incepeam sa ma apuc de ceva si trecea totul de la sine, energie prinde-am nu neaparat scapam si de ganduri dar ma multumeam cu atat.asteptam maine sa ne spui cum a fost la psiholog si poate ne inveti si pe noi ce inveti tu de la ea...
Da, ionela83 am sa revin cu parerile dnei dr.Dar ma duc abia joi.. se pare ca pana atunci nu are liber. Pana atunci incerc sa stau la linia de plutire cum pot mai bine.
Salutare tuturor. Intr-un final, am hotarat sa intru si eu pe un forum si a incep sa discut despre ceea ce pare a fi "o afectiune" care nu vrea sa mai treaca. In urma cu 5 ani dupa un eveniment nefericit in cadrul familiei am inceput sa am atacuri de panica, primul fiind si prima vizita in urgenta ca mor de inima si de fapt nu era nimic. Dupa 2 ani atacurile de panica au incetat si pot sa spun ca am dus o viata aproape la fel ca si inainte. Din 2007 de cand au inceput atacurile nu mai beau, nu mai fumez, nu mai beau deloc cafea. Am crezut ca am scapat de ele dar din februarie anul acesta au reaparut, parca cu o intansitate mai mare. Cei apropiati mie imi spun ca nu e asa dar eu asa o simt. Legat de pastile eu am luat 2 ani xanax 0, 5 mg pe zi si l-am lasat fara probleme, 2 ani tranxene 5 mg seara, 2 ani calmepam 0, 25 mg pe zi si anxiar la nevoie max 3 pastile am luat pe zi si asta cred ca in max 2 zile.
Voi reveni cu povesti despre ceea ce mi se intampla si citesc cu mare atentie povestile "suferinzilor" de aceasta afectiune.
numai bine tuturor
Voi reveni cu povesti despre ceea ce mi se intampla si citesc cu mare atentie povestile "suferinzilor" de aceasta afectiune.
numai bine tuturor
Acum 5 ani au aparut pentru prima data atacurile de panica.Am crezut ca am o grava problema de sanatate, am fost la urgenta de mai multe ori.Am facut toate analizele si a reiesit ca sunt perfect sanatoasa.Prin intermediul fratelui meu m-am intalnit de cateva ori cu un psiholog care m-a ajutat foarte mult.Nu au fost intalniri intr-un cabinet, ci in spatii deschise.Am reusit atunci sa scap de aceste atacuri, fara medicatie.Nu stiu cum, dar de 3 zile au reaparut atacurile de panica si starea de anxietate.Mi se par mult mai puternice decat data trecuta.Acum stiu exact ce sunt, dar ma afecteaza foarte tare.In prima noapte nu am reusit sa dorm, dar azi-noapte am alungat oarecum starea de panica si am reusit sa adorm.Am o teama continua, sunt foarte speriata.Incerc sa ma incurajez ca totul o sa fie bine, am momente in care e bine, dar apoi am din nou caderi.Stiu ca nu am nimic fizic, stiu ca e totul bine, dar am o stare continua de panica, ca si cum ceva rau se va intampla.Am nevoie de un sfat.
Haideti sa fim si putin realisti.E clar.au fost persoane pe forumul acesta care au trecut peste problema asta si fara medicamente.Totusi nu ai mai vedem pe forum, deci sunt 2 posibilitati...ori s-au vindecat de tot si nu vor sa isi mai aduca aminte prin ce au trecut...ori le-au revenit starile si nu vor sa recunoasca.
Sunt persoane care sufera de 15 ani de anxietate si atacuri de panica.deci nu se moare din asta.Au incercat si medicamente si fara ele sa scape de anxietate.Au reusit pe ambele cai dar pentru anumite perioade.Nu observati ca orice am face tot reapare?
Cred ca odata ce in creierul nostru s-a implantat aceasta stare nu mai scapam de ea decat doar pe anumite perioade de timp.Trebuie sa stim clar ce declanseaza aceste stari.Eu consider, in cazul meu, ca as fi " vindecata" in momentul in care as duce o viata normala, cum o aveam inainte( privind alimentatia, activiatile zilnice...si alte lucrui pe care incerc sa le schimb la mine crezand ca ma vor ajuta sa imi revin) si nu as mai avea aceste temeri si ganduri.
Sunt oameni care mananca de toate, care stau si lenevesc in tot timpul lor liber fara sa se gandeasca la sport, se gandesc toata ziua la bani si nu se mai gandesc si la persoanele din jur dar totusi nu au nimic si ajung la batranete bine merci.
Noi suntem persoane care am fost susceptibile la aceasta modificare a gandirii noastre care s-a declansat intr-un moment in care am fost pusi in fata unui lucru ori greu de depasit, ori greu de acceptat.
Noi trebuie sa acceptam aceasta stare ca fiind parte din noi, sa acceptam ca asa suntem noi de fapt, sa acceptam starile ca fiind normale si atunci o sa ne simtim si noi normali.
Prima data cand am fost la psiholog i-am zis ca eu nu mai sunt normala si doctorita s-a uitat la mine mirata si m-a intrebat cine mi-a zis asta si de ce cred ca sunt anormala..si eu i-am zis ca ma uit la toti oamenii pe strada si ai vad ca toti au un scop in viata, ca toti sunt calmi si se bucura de viata numai eu nu.La care ea mi-a zis ca nu se stie niciodata ce se afla in viata lor, poate ei au probleme mai mari ca ale mele si ma vad pe mine ca fiind normala.
Maine am iar intalnire cu dna psiholog si am sa mai vb cu ea sa vad ce parere are, poate imi da mai multe informatii.
Sunt persoane care sufera de 15 ani de anxietate si atacuri de panica.deci nu se moare din asta.Au incercat si medicamente si fara ele sa scape de anxietate.Au reusit pe ambele cai dar pentru anumite perioade.Nu observati ca orice am face tot reapare?
Cred ca odata ce in creierul nostru s-a implantat aceasta stare nu mai scapam de ea decat doar pe anumite perioade de timp.Trebuie sa stim clar ce declanseaza aceste stari.Eu consider, in cazul meu, ca as fi " vindecata" in momentul in care as duce o viata normala, cum o aveam inainte( privind alimentatia, activiatile zilnice...si alte lucrui pe care incerc sa le schimb la mine crezand ca ma vor ajuta sa imi revin) si nu as mai avea aceste temeri si ganduri.
Sunt oameni care mananca de toate, care stau si lenevesc in tot timpul lor liber fara sa se gandeasca la sport, se gandesc toata ziua la bani si nu se mai gandesc si la persoanele din jur dar totusi nu au nimic si ajung la batranete bine merci.
Noi suntem persoane care am fost susceptibile la aceasta modificare a gandirii noastre care s-a declansat intr-un moment in care am fost pusi in fata unui lucru ori greu de depasit, ori greu de acceptat.
Noi trebuie sa acceptam aceasta stare ca fiind parte din noi, sa acceptam ca asa suntem noi de fapt, sa acceptam starile ca fiind normale si atunci o sa ne simtim si noi normali.
Prima data cand am fost la psiholog i-am zis ca eu nu mai sunt normala si doctorita s-a uitat la mine mirata si m-a intrebat cine mi-a zis asta si de ce cred ca sunt anormala..si eu i-am zis ca ma uit la toti oamenii pe strada si ai vad ca toti au un scop in viata, ca toti sunt calmi si se bucura de viata numai eu nu.La care ea mi-a zis ca nu se stie niciodata ce se afla in viata lor, poate ei au probleme mai mari ca ale mele si ma vad pe mine ca fiind normala.
Maine am iar intalnire cu dna psiholog si am sa mai vb cu ea sa vad ce parere are, poate imi da mai multe informatii.
Acum este mult mai rau ca prima data.M-au luat pe nepregatite toate aceste stari si imi afecteaza foarte tare viata.Imi vine sa plang mereu, nu ma pot linisti.Seara este cel mai rau.Cred ca toti vrem sa gasim solutia exact in momentul in care apar starile.Eu sunt un om foarte vesel, sunt sufletul grupului de prieteni, iar acum ma simt total pierduta.Toate aceste stari ma fac sa cred ca nu este ceva in regula cu mine, ca o iau razna, daca adorm visez urat, iar la trezire sunt in stare de panica.Tinand cont ca 5 ani am crezut ca am scapat de ele, reaparitia lor nu ma face decat sa cred ca niciodata nu scapi cu adevarat de aceste stari si reapar cand te astepti mai putin.Acum totul mi se pare mult mai rau ca atunci.
eu nu sufar de mult timp de anxietate, doar o luna, dar citind toate mesajele de aici, am vazut k majoritatea sufera de asta de ani de zile. la recomandarea lui dulatrax am cumparat programul panic away si am decat o zi de cand m am apucat sa citesc cartea si sa pun in practica ce scrie acolo.nici nu am terminat cartea. cu toatea astea, ma simt mai bine, azi noaptea nu m am trezit nici macar o data, si de dimineata starea me de agitatie s a redus simtitor. M am simtit un pic ametita knd am iesit afara, dar asta e o imbunatatire majora fata de atacurile de agorafobie kre imi dadeau tarcoale acum 2, 3 saptamani..poiamine ma duc in concediu 3 zile, asta va fi marea incercare. pana atunci voi fi terminat de citit si cartea, chiar o sa o recitesc si acolo. in ceea ce priveste atacurile de panica, ideea de baza este sa LE CHEMI, atacurile de panica se hranesc din frica pentru frica, daca frica voastra dispare, daca le invocati, daca vi le doriti, ele nu or sa vina. si knd vor veni, cand veti simti acei primi fiori, constientizati ce vi se intampla, simtiti fiekre senzatie in parte, si dori ti va sa se amplifice. vorbiti cu atacul vostru de panica, acorda tii 21 de secunde sa faca ce si a propus sa faca : " haide, ai 21 de secunde sa ma omori, sa leshin sau sa innebunesc! fa ti de cap" numarati de la 21 pana la 0 intr un ritm incet, si veti constata k atacul de panica incet incet se va disipa. eu am pus in practica asta aseara, knd am iesit la o terasa ( terasa, caldura, oameni multi, exact factorii declansatori ai atacului meu de panica, intr un asemenea context mi s a facut rau prima data) si simteam cum ma ia. am pus asta in practica, si a functionat. este totul in mintea noastra... putem sa ne facem bine!
ronicolle
Tu daca te-ai face bine ai mai intra dupa 1 an 2 sa spui la fiecare nou venit pe forum ca te simti bine.In primul rand nu cred ca i-ar face placere nimanui sa-si amitneasca des despre perioada asta si in al 2-lea rand au spus destul de clar ca au resuit sa treaca peste asta si au si explicat destul de frumos cum si nu sunt datori nimanui sa intre zi de zi sa scrie.Cine vrea citeste ce au scris si daca cred sau nu este problema fiecaruia.Asa daca ne-am apuca toti sa spunem ca nu vom scapa niciodata ar trebui sa redenumim forumul si sa-i spunem de anxietate nu se scapa decat prin groapa:D
Tu daca te-ai face bine ai mai intra dupa 1 an 2 sa spui la fiecare nou venit pe forum ca te simti bine.In primul rand nu cred ca i-ar face placere nimanui sa-si amitneasca des despre perioada asta si in al 2-lea rand au spus destul de clar ca au resuit sa treaca peste asta si au si explicat destul de frumos cum si nu sunt datori nimanui sa intre zi de zi sa scrie.Cine vrea citeste ce au scris si daca cred sau nu este problema fiecaruia.Asa daca ne-am apuca toti sa spunem ca nu vom scapa niciodata ar trebui sa redenumim forumul si sa-i spunem de anxietate nu se scapa decat prin groapa:D
Buna tuturor
Din pacate si eu sufar de anxietate de circa 2 ani de zile in urma unor evenimente neplacute. Cred ca totul este in mintea noastra deci este o stare nu o boala. Intrebarea mea este: Aceasta stare poate sa dispara asa cum a aparut? Sau este intradevar nevoie sa apelez la pastile si pshicoterapeut? Deocamdata beau ceaiuri si apelez foarte des la omeopatie si flori de bach care ma mai linistesc cat de cat. Chiar daca am facut zeci de analize in ultimi 2 ani si au iesit ok eu tot incep sa ma preocup cand am aceste stari. Am extrasistole in momentul in care ma simt agitata si ma gandesc ca imi vine un infarct.
Din pacate si eu sufar de anxietate de circa 2 ani de zile in urma unor evenimente neplacute. Cred ca totul este in mintea noastra deci este o stare nu o boala. Intrebarea mea este: Aceasta stare poate sa dispara asa cum a aparut? Sau este intradevar nevoie sa apelez la pastile si pshicoterapeut? Deocamdata beau ceaiuri si apelez foarte des la omeopatie si flori de bach care ma mai linistesc cat de cat. Chiar daca am facut zeci de analize in ultimi 2 ani si au iesit ok eu tot incep sa ma preocup cand am aceste stari. Am extrasistole in momentul in care ma simt agitata si ma gandesc ca imi vine un infarct.
Eu am o teama groaznica ca in timpul somnului as putea sa imi fac rau mie sau celorlalti.La gandul asta intru in panica si nu mai pot dormi.Sunt chestii care imi trec prin minte foarte repede, nu la care ma gandesc.Am citit despre problemele astea in ultimele zile, iar de ieri parca totul a devenit mai rau.Parca o iau razna.Nu stiu de ce mi se intampla mie toate astea.
Totul a pornit oarecum de la faptul ca am avut o dereglare a menstruatiei, am avut menstruatie timp de aproape o luna, iar dupa ce s-a oprit au aparut aceste stari.Ma gandesc si la o dereglare hormonala.Va rog sa imi dati niste sfaturi.
kitkat86 - de unde ti-ai procurat cartea - programul ce o fi?
@ ciufolici Atentie, din cate imi spui, e posibil sa ai ceva dereglari hormonale. In urma cu ceva ani, mama mea a avut sangerari 2 luni fara oprire, si era la pamant, deprimata, atacuri de panica, pentru ca nu numai ca avea parametrii hormonali dereglati, dar se pierd si minerale prin sangele ala. Lipsa fierului, calciului, magneziului, pe care le ai pierdut prin sangerare, dar si tiroida, pot fi vinovati de depresia si anxietatea ta. Anxieteatea si depresia sunt semnale pe care creierul ti le da sa te anunte ca ceva este in neregula cu tine, fie esti epuizata fizic, psihic sau emotional ( sau toate 3) Anxietatea si atacul de panica este un mecanism destept care te anunta sa schimbi ceva in modul tau de viata si sa ai grija de tine : odihna, alimentatie sanatoasa, eliminarea factorilor de stress, etc. Deci, recomand analize complete de sange, ecografie, tot ce se poate.
Sanatate!
Sanatate!
@pipabh Programul se gaseste pe site ul lor, am scris pe google Panic Away si am citit ce scrie pe acolo, mi am introdus mailul meu si numele, si imi vine in fiecare un newletter cu informatii gratis. eu am ales sa cumpar tot programul, a costat cam 70 de dolari, ti se trimite pe mail tot. Nu am de ce sa fac reclama sau ceva, Doamne Fereste, dar eu chiar simt k mie mi a facut bine ce am citit pana acum, m a ajutat sa inteleg mai bine ce mi se intampla si cum sa trec peste cu exercitii practice. Nu am avut timp sa termin de citit cartea dar mi am propus sa o memorez! Azi de exemplu, am iesit din casa pe canicula asta ( ceea ce era de neconceput deoarece caldura a fost unul din factorii declansatori ai primului atac) si m am dus in mall ( acum 3 saptamani dadeam semne clare de agorafobie, si ieseam foarte rar si foarte putin). Am simtit cu ma iau niste ameteli, si mi am spus: aha, ai venit, haide, sa ne facem de cap! hai, ce vrei, sa leshin? ce daca, sunt un om intre oameni, cineva ma va vedea si ma va ajuta. ce vrei, sa mor, omoara ma, innebuneste ma, haide o data k nu am toata ziua la dispozitie. Mi am vazut de cumparaturile mele, am fost prin toate magazinele mi am luat haine si am ajuns si acasa intreaga.
Cand voi termina de citit cartea, pentru cei ce nu o pot procura, pot sa fac un rezumat. A, si este in limba engleza.
Sanatate!
Cand voi termina de citit cartea, pentru cei ce nu o pot procura, pot sa fac un rezumat. A, si este in limba engleza.
Sanatate!
Kitkat86 imi place de tine, ai o stare optimista si bravo tie ca iti invingi temerile. Eu sunt la serviciu si toata ziua m-am simtit cam rau.. stare din asta de teama continua, nu atac de panica (nu am avut nod in gat sau batai de inimia) Am simtit cum tot corpul meu e agitat si parca nu imi gaseam locul. Starea asta care nu ma lasa sa fiu eu, sa lucrez, sa ma bucur de tot ce simteam inainte. Am vb cu un psiholog la telefon si ma asteapta la dansa in 3 ore. Sper sa ma eliberez de tot ce am in mine si sa ma ajute pentru ca atunci cand e la intensitate maxima starea asta simt ca nu mai am scapare. Si la mine, tot de la niste stari menstruale a plecat totul, de o saptamana si un pic...si de atunci parca nu mai sunt eu, de aproximativ o saptamana jumate. Recunosc si inainte eram genul de persoana stresata, dar nu se compara cu starea de acum, ma controlam, ma simteam in regula, nu analizam atat starile mele. Eu am tot luat B-uri si Magneziu, dar nu stiu daca le si asimilez. Stiu ca nu voi muri, nu imi e frica de asa ceva.. teama mea nu este asta.. mie imi e teama sa nu ajung internata pe la spitalul de psihiatrie si sa nu mai reusesc sa ies din acest impas.Nu vreau sa ma priveasca lumea din jur ca o ciudata. Am un prieten care ma iubeste si intelege, dar pe care simt ca nu pot sa il incarc cu problema asta. El vede ca nu imi e bine, dar crede ca sunt doar slabita si de asta. Mi-am tot ascuns asta de el..Orice sfat e bun venit. Multumesc.
@alina, este foarte important sa fii inconjurata de oameni kre te inteleg si kre stiu ce ai, chiar daca ei nu te vor intelege 100% pt k numai cine a trecut prin asta te poate intelege, deci eu cred k si faptul k te ascunzi de iubitul tau te slabeste in plus. Din cate spui, ai o stare de anxietate generala, si asta inseamna k de acum inainte trebuie sa te pui pe tine pe primul loc, trebuie sa faci doar ce iti face bine tie. Repet, corpul tau te avertizeaza k ai fost epuizata emotional ( probleme cu iubitul, persoane dragi), psihic ( stress la munk etc) sau fizic ( somn putin la ore improprii, diete, mancate haotic etc), e timpul sa te iubesti mai mult.
Si, prin faptul k te duci la servici si iti duci ziua pana la capat, tu esti o luptatoare si esti mult mai puternica decat credeai. Eu cand am patit prima oara asta, nu am stiut ce am, si am lasat tot in Spania unde eram, servici, casa, tot tot, in 2 saptamani eram in tara, nu mi-a pasat de nimic, si ma simt mult mai bine. Sunt sigura k in timp te vei simti bine si vei trece peste tot episodul asta urat. Nu trebuie sa ne cufundam in starea asta de anxietate si sa o lasam sa ne conduca viata, pentru ca este o senzatie, nimic mai mult.
Si, prin faptul k te duci la servici si iti duci ziua pana la capat, tu esti o luptatoare si esti mult mai puternica decat credeai. Eu cand am patit prima oara asta, nu am stiut ce am, si am lasat tot in Spania unde eram, servici, casa, tot tot, in 2 saptamani eram in tara, nu mi-a pasat de nimic, si ma simt mult mai bine. Sunt sigura k in timp te vei simti bine si vei trece peste tot episodul asta urat. Nu trebuie sa ne cufundam in starea asta de anxietate si sa o lasam sa ne conduca viata, pentru ca este o senzatie, nimic mai mult.
@alina nicoleta:exact teama asta o am si eu, sa nu ajung internata undeva si sa nu mai am scapare...dar stiu ca astea sunt temeri datorate anxietatii.Cand vine vorba de anxietate si atacuri de panica, cel mai greu de trecut cu vederea sunt gandurile.Vreau sa redevin persoana vesela si fericita care eram.Stiu ca sunt o luptatoare si pot trece peste asta, asa cum am trecut prima data.
Kitkat86 multumesc, asta fac incerc sa lupt cat pot eu. Azi la serviciu tocmai ca mi-a zis o colega ca e ametita si are emotii fara motive si ca starea asta impreuna este urata tare. Nu stiu.. sunt atatia oameni care patesc asta si care eu cred ca trec peste asta, lucrul asta ma face sa cred ca voi reusi si eu.Intr-o ora merg la psihoterapeut, am ceva emotii pentru ca nu am mai fost niciodata si nu stiu daca ma va ajuta sau nu, dar voi incerca. Apoi ma voi decide daca imi face bine sau nu. Din ce am mai citit si eu pe aici pe forum, cred ca eu am o stare generala de anxietate cu mici atacuri de panica.Ca sa iti descriu mai bine, ma simt obosita si fizic si psihic de ceea ce fac. Ca si cum as manca o mancare care nu imi place:(. Dar cum m-ai indemnat si tu, am sa incerc sa gasesc placerea pentru mine si sa nu mai menajez asa mult ce este in jurul meu. Prietenului meu inca nu ma simt pregatita sa ii zic, as vrea din suflet sa o fac dupa ce incep sa ma simt mai bine. In sfarsit, dupa doua trei zile de citit pe forum si primele doua newslettere de la Panic Away, realizez ca nu sunt nebuna si ca nu este o boala incurabila. Dar sunt momente cand teama imi revine si atunci dau un pic inapoi cu ce am inteles..
Multumesc mult pentru suport, inseamna mult sa vorbesc cu cineva despre asta! Sanatate multa si ai mare dreptate, este o senzatie, o perceptie trimisa de la creierul nostru la corp ca ceva nu functioneaza cum trebuie.
Sa auzim numai de bine si mult curaj la toti!
Multumesc mult pentru suport, inseamna mult sa vorbesc cu cineva despre asta! Sanatate multa si ai mare dreptate, este o senzatie, o perceptie trimisa de la creierul nostru la corp ca ceva nu functioneaza cum trebuie.
Sa auzim numai de bine si mult curaj la toti!
@blad3.nu ne obliga nimeni sa scriem si nici eu nu oblig pe nimeni sa-mi dea multe explicatii.Daca as reusi sa inving aceasta teama cu adevarat sigur as mai intra pentru ca simplu fapt ca as vorbi despre anxietate nu ar face sa-mi apara din nou si as sti ca un simplu raspuns si o urare de bine ar ajuta multa lume.
Nu spun ca anxietatea nu dispare...ea dispare atunci cand invatam sa nu ne mai temem de ea.De ex.mie imi este frica de durere, in special cea de stomac(pentru ca de la asta a pornit totul)...am fost sambata seara la o nunta, m-am distrat de minune, am mancat, am baut un pahar de vin(nu mai mult), a fost totul ok.Am veit acasa pe la 5 dimineata si am dormit pana la 10.Cand m-am trezit a inceput sa imi fie greata, nu aveam pofta de mancare, nu ma simteam in apele mele cu stoamacul(dar era si normal dupa o noapte in care mananci si apoi dansezi) si a inceput cosmarul.Am fost toata ziua speriata, toate gandurile "negre" au aparut dar cu o intensitate mai mare decat apareau inainte.Ma gandeam ca asa am sa raman toata viata, ca vreau sa mor sa scap de aceste stari, ca nu am sa fiu niciodata normal, ca o sa ajung la spital, ca lumea o sa zica ca sunt nebuna, ca nu o sa am un servici stabil niciodata..si muulte alte ganduri pe care acum nici nu-mi vine sa cred ca le-am avut..Azi e a 3-a zi si abia mi-am revenit si cu pofta de mancare si cu tarea emotionala, dar am avut noroc ca am avut azi intalnire cu dna psiholog si m-a insufletit nitel.
Pentru cei care au hotarat sa scape de aceasta problema fara medicamente trb sa aiba rabdare pentru ca e un drum lung si anevoios.
Nu spun ca anxietatea nu dispare...ea dispare atunci cand invatam sa nu ne mai temem de ea.De ex.mie imi este frica de durere, in special cea de stomac(pentru ca de la asta a pornit totul)...am fost sambata seara la o nunta, m-am distrat de minune, am mancat, am baut un pahar de vin(nu mai mult), a fost totul ok.Am veit acasa pe la 5 dimineata si am dormit pana la 10.Cand m-am trezit a inceput sa imi fie greata, nu aveam pofta de mancare, nu ma simteam in apele mele cu stoamacul(dar era si normal dupa o noapte in care mananci si apoi dansezi) si a inceput cosmarul.Am fost toata ziua speriata, toate gandurile "negre" au aparut dar cu o intensitate mai mare decat apareau inainte.Ma gandeam ca asa am sa raman toata viata, ca vreau sa mor sa scap de aceste stari, ca nu am sa fiu niciodata normal, ca o sa ajung la spital, ca lumea o sa zica ca sunt nebuna, ca nu o sa am un servici stabil niciodata..si muulte alte ganduri pe care acum nici nu-mi vine sa cred ca le-am avut..Azi e a 3-a zi si abia mi-am revenit si cu pofta de mancare si cu tarea emotionala, dar am avut noroc ca am avut azi intalnire cu dna psiholog si m-a insufletit nitel.
Pentru cei care au hotarat sa scape de aceasta problema fara medicamente trb sa aiba rabdare pentru ca e un drum lung si anevoios.
De ce apar gandurile negre in timpul starilor de panica?
Imi spune cineva unde gasesc Panic Away in limba romana sau italiana? Sincer nu vreau sa ma gandesc sa aleg acele antidepresive. Vreau sa cred ca se poate iesi din starea asta pe cale naturala. Cu siguranta CEI sensibili ca mine care au avut situatii dificile in trecut au gasit o metoda. Va multumesc.
Sunt foarte emotiva si ma sufoca orice se intampla urat in lumea asta. As veni in tara si mi-as dori o casa la tara sa uit de tot ceea ce am trait in Italia. Singura am luptat dar simt ca nu mai reusesc sa merg mai departe. Poate a Fost vina mea credeam ca pot face singura orice mai ales ca mi-am pierdut increderea in lume si poate chiar si in mine
Sunt foarte emotiva si ma sufoca orice se intampla urat in lumea asta. As veni in tara si mi-as dori o casa la tara sa uit de tot ceea ce am trait in Italia. Singura am luptat dar simt ca nu mai reusesc sa merg mai departe. Poate a Fost vina mea credeam ca pot face singura orice mai ales ca mi-am pierdut increderea in lume si poate chiar si in mine
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 11anxietate, distonie neurovegetativa
- 4anxietatea se manifesta prin panica de a sta singura de a merge la un servici
- 7Inca o intrebare..chiar e pe fond psihic?
- 8Terapie, Refacere si recupere, Relaxare
- 2anxietate?
- 44Pentru cei care sufera de anxietate - NU, NU M-AM VINDECAT, DAR M-AM CALMAT -
- 8tratament naturist homeopat pentru anxietate?
- 7Probleme cu atacuri de panica si anxietate
- 14Tulburare anxioasa cu atac de panica
- 2amorteala in cap
- 2Teama de abandon
- 3Senzatie de limba umflata anxietate sau nu?
- 2Anxietate generalizata
- 4Anxietate recurenta
- 525 de ani, tahicardie
- 8Nu mai pot. Am inceput cu palpitații și îmi tremura tot corpul, stare de neliniște și panică.
- 2Părere? tensiune crescută, stare de agitație și neliniște, tensiune musculară, cam 15 min
- 2Bună ziua, am o strângere mai sus de buric, simt cum se oprește inima pentru puțin
- 4Anxietate - somatizare
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: