Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
mogdyyy si eu citesc f rar prospectele medicamentelor de teama sa nu mi se imprime in minte...reactiile adverse, contraindicatii la medicamentul respectiv.De multe ori nu citesc dar cateodata e bine si de citit chiar daca ne este teama ca ne influenteaza.Si sa dau un exemplu de ce trebuie sa mai citim din cand in cand contraindicatii. De exemplu, azi am f la farmacie sa cumpar un vibrocil pt rinita, nu va mai spun cat de greu mi-a f sa ajung la farmacie pt ca ma luase o panica pe strada ca abia mergeam.In sfarsit am luat vibrocilul si am venit direct acasa pt ca in starea in care eram...nu avea rost sa trag de mine chinuindu-ma sa mai circul pe strada.Deci, am venit acasa ametita si stresata din cauza starilorCum am intrat in casa m-am dus direct la lexotan de am luat jumatate pastila, numai luasem de f mult timp apoi am citit prospectul vibrocilului cu gandul sa imi pun picaturile in nas si ma oprisem la sa citesc contraindicatii de teama sa nu ma influenteze..Dar mi-am infrant teama si am citit...si bine am facut pt ca acolo scria ca nu se utilizeaza picaturile pt nas daca s-a luat antidepresiv si chiar asta facusem eu de am luat Lexotanul...asa ca nu mai mi-am pus picaturile o sa mai las cateva ore distanta de la Lexotan si apoi pun picaturile.Asa ca vedeti ca, cateodata este bine sa mai tragem cu ochiul si la contraindicatii, reactii adverse...chiar daca ne inspaimanta de parca ar fii SF.
Blade esti f nostim cum povestesti prin ce ai trecut si treci la fel si fetele.
kitkat86 parerea mea sa nu mai iei arketis daca iti face rau pt ca l-am urmarit mai demult timp pe Dr.Oz pe Euforia tv si recomanda sa nu se utilizeze acest medicament pt ca face mai mult rau decat bine.
Sa avem toti o saptamana linistita si senina in...suflet!
Blade esti f nostim cum povestesti prin ce ai trecut si treci la fel si fetele.
kitkat86 parerea mea sa nu mai iei arketis daca iti face rau pt ca l-am urmarit mai demult timp pe Dr.Oz pe Euforia tv si recomanda sa nu se utilizeze acest medicament pt ca face mai mult rau decat bine.
Sa avem toti o saptamana linistita si senina in...suflet!
@elisa, da sunt pareri pro si contra, nu stiu ce sa zic. eu am incercat de 2 ori si efectele secundare sunt mai groaznice decat starile mele initiale. Nu vreau sa mai iau pentru ca m a bagat deja in depresie si vreau sa mi revin.
Pt.Elisa777-Lexotan este un anxiolitic, benzodiazepina, si se ia la nevoie sau acompaniaza un antidepresiv intr-o terapie consiliata de un psihiatru...deci nu face confuzie Pt.kitkat86-Ai inceput o terapie cu un antidepresiv si e normal sa ai astfel de stari.Suna medicul care ti-a prescris tratamentul si explica-i starile.Poate iti prescrie si un anxiolitic pe perioada cat isi face efectul antidepresivul.Eu iti urez sanatate si trebuie sa crezi ca va fi bine
@ustop, mi a prescris xanax din belsug chiar (0, 25 de 3 ori pe zi). Cu toate astea imi este fff rau. Tu ai luat antidepresiv?
Buna, Elisa777. Multumesc pt raspuns.Si eu iau lexotan, cate o jumatate de pastila pe zi, insa nu cred ca mai are vreun efect, ca-l aiu de 2 ani, insa nici nu doresc sa trec la alte pastile mai tari.Mi-e rau cam de o saptamana si luand un tratament pt o alta afectiune, imi tot imaginez ca incordarea musculaturii, palpitatiile, starea de nelinsite, greatza si usoare ameteli vin si de la medicamentele pe care le iau.D-zeu, mai stie care-i realitatea !Eu ti-am trimis si mesaj privat, dupa ce mi-ai scris prima oara, insa nu mi-ai mai raspuns. Numai bine !
Pt.kitkatt-Eu am facut in 2011 tratament cu elopram pt.anxia generalizata pentru 8 luni.pentru.In vara lui 2013 am avut o recaderee in urma unui deces, am pierdut si munca-locuiesc in Italia cu familia-si din octombrie anul trecut am reinceput tratamentul cu citalopram, e acelasi ca elopram.Recaderea mi.a adus si o depresie urata, dupa 3luni stau mult mai bine.Eu iau si acum xanax 0, 50 dimineata.Norocul meu e ca eu noaptea reusesc sa dorm fara xanax.Trebuie sa-ti gasesti o ocupatie daca nu lucrezi.sa te incurajezi tu si ai tai-familia
Buna ziua!
Desi nu am mai scris pe forum de multicel, v-am citit toate comentariile. Kitkat, intrebai daca a mai luat cineva antidepresiv: eu am luat arketis prin 2009, pentru prima data medicatie; am luat dupa schema data de medicul psihiatru; nu mai stiu daca m-am simtit rau in primele zile, oricum stiu sigur ca m-am simtit mult mai bine decat inainte de a ajunge la psihiatru, stiu ca am inceput cu o jumatate impreuna cu o benzo, la inceput zilnic, cred ca vreo 2 saptamani, dupa care am luat benzo doar la nevoie, adica foarte rar, deoarece antidepresivul incepuse sa-si faca treaba; cred ca am luat vreo 6-7 luni, dupa care stiu ca pana la un an doctorul mi l-a schimbat cu un alt antidepresiv, chiar daca eu ma simteam din ce in ce mai bine; de la arketis singurul efect advers a fost faptul ca m-am ingrasat destul de mult cam 20 kg (bine eu cred ca si sedentarismul a avut un mare rol, dar si antidepresivul); acum nu mai am aceasta problema, dupa ce-am nascut am slabit destul de mult, dar dupa nastere au reaparut si starile neplacute, si gandurile., dar asta este, merg inainte si stiu ca la un moment dat vor trece. V-am impartasit experienta mea cu medicatia, care pe mine m-a ajutat foarte mult, dar a fost doar pentru cativa ani; acum fiecare face ceea ce considera ca ii face bine; poate ca eu nu am stiut cum sa gestionez situatiile stresante din viata mea, poate ca asa a fost sa fie, caci dupa cum bine stim cu totii nimic nu este intamplator, ideea este ca acum incerc alta metoda, metoda de a lupta eu cu mine, cu gandurile mele, caci de aici pleaca totul; in fond, nimeni nu vine sa-mi vindece temerile, cosmarurile, eu singura mi le vindec. Cum? Cum au reusit si alte persoane, documentandu-ma, incercand sa aplic ceea ce cred eu ca-mi face bine; fac psihoterapie cognitiv comportamenta, deocamdata on line, care ma ajuta foarte mult, dar as vrea sa merg si la un psiholog bun la mine in oras, cand il voi gasi. Prin psihoterapie am invatat sa-mi controlez gandurile, sa nu mai catastrofez starile, desi uneori ti se pare a fi imposibil, dar credeti-ma ca nu este imposibil, doar ti se pare a fi; am trait ani de zile cu aceste stari, si iata nu am murit, nu am lesinat niciodata, nu am innebunit, deci nu mi s-a intamplat nimic din ceea ce credeam eu ca mi s-ar intampla, si nici nu se va intampla nimic, totul sta in gandurile noastre si in modul cum interpretam situatiile din viata noastra. Sa nu credeti ca sunt impotriva medicatiei, nu, dar deocamdata incerc si alte modalitati, si vad ca functioneaza, iar daca va fi necesar sa apelez la medicatie, dar repet doar daca va fi necesar nu voi ezita s-o fac, dar strict dupa schema data de medic si de data asta medicatie impreuna cu psihoterapie. La fel ca si multi dintre dvs. si mie imi este frica sa iau medicamente, chiar si un paracetamol, dar daca este strict necesar iau. Am zile bune si zile mai putin bune, dar in fiecare zi incerc sa invat cate ceva, incerc sa caut sa ma motivez, sa-mi indeplinesc toate sarcinile pe care mi le propun; ceea ce este important este ca zilele bune sa fie cat mai multe. Cu rabdare, cu incredere, cu perseverenta, schimbandu-ne perspectiva asupra vietii, cum au reusit si altii, vom reusi si noi. Sunt convinsa de acest lucru. Cu bine!
Desi nu am mai scris pe forum de multicel, v-am citit toate comentariile. Kitkat, intrebai daca a mai luat cineva antidepresiv: eu am luat arketis prin 2009, pentru prima data medicatie; am luat dupa schema data de medicul psihiatru; nu mai stiu daca m-am simtit rau in primele zile, oricum stiu sigur ca m-am simtit mult mai bine decat inainte de a ajunge la psihiatru, stiu ca am inceput cu o jumatate impreuna cu o benzo, la inceput zilnic, cred ca vreo 2 saptamani, dupa care am luat benzo doar la nevoie, adica foarte rar, deoarece antidepresivul incepuse sa-si faca treaba; cred ca am luat vreo 6-7 luni, dupa care stiu ca pana la un an doctorul mi l-a schimbat cu un alt antidepresiv, chiar daca eu ma simteam din ce in ce mai bine; de la arketis singurul efect advers a fost faptul ca m-am ingrasat destul de mult cam 20 kg (bine eu cred ca si sedentarismul a avut un mare rol, dar si antidepresivul); acum nu mai am aceasta problema, dupa ce-am nascut am slabit destul de mult, dar dupa nastere au reaparut si starile neplacute, si gandurile., dar asta este, merg inainte si stiu ca la un moment dat vor trece. V-am impartasit experienta mea cu medicatia, care pe mine m-a ajutat foarte mult, dar a fost doar pentru cativa ani; acum fiecare face ceea ce considera ca ii face bine; poate ca eu nu am stiut cum sa gestionez situatiile stresante din viata mea, poate ca asa a fost sa fie, caci dupa cum bine stim cu totii nimic nu este intamplator, ideea este ca acum incerc alta metoda, metoda de a lupta eu cu mine, cu gandurile mele, caci de aici pleaca totul; in fond, nimeni nu vine sa-mi vindece temerile, cosmarurile, eu singura mi le vindec. Cum? Cum au reusit si alte persoane, documentandu-ma, incercand sa aplic ceea ce cred eu ca-mi face bine; fac psihoterapie cognitiv comportamenta, deocamdata on line, care ma ajuta foarte mult, dar as vrea sa merg si la un psiholog bun la mine in oras, cand il voi gasi. Prin psihoterapie am invatat sa-mi controlez gandurile, sa nu mai catastrofez starile, desi uneori ti se pare a fi imposibil, dar credeti-ma ca nu este imposibil, doar ti se pare a fi; am trait ani de zile cu aceste stari, si iata nu am murit, nu am lesinat niciodata, nu am innebunit, deci nu mi s-a intamplat nimic din ceea ce credeam eu ca mi s-ar intampla, si nici nu se va intampla nimic, totul sta in gandurile noastre si in modul cum interpretam situatiile din viata noastra. Sa nu credeti ca sunt impotriva medicatiei, nu, dar deocamdata incerc si alte modalitati, si vad ca functioneaza, iar daca va fi necesar sa apelez la medicatie, dar repet doar daca va fi necesar nu voi ezita s-o fac, dar strict dupa schema data de medic si de data asta medicatie impreuna cu psihoterapie. La fel ca si multi dintre dvs. si mie imi este frica sa iau medicamente, chiar si un paracetamol, dar daca este strict necesar iau. Am zile bune si zile mai putin bune, dar in fiecare zi incerc sa invat cate ceva, incerc sa caut sa ma motivez, sa-mi indeplinesc toate sarcinile pe care mi le propun; ceea ce este important este ca zilele bune sa fie cat mai multe. Cu rabdare, cu incredere, cu perseverenta, schimbandu-ne perspectiva asupra vietii, cum au reusit si altii, vom reusi si noi. Sunt convinsa de acest lucru. Cu bine!
Buna ela...vroiam sa te intreb dupa ce ai terminat tratamentul inceput in 2009 cum te-ai simtit?si cum te-ai descurcat pe durata sarcinii?Eu sunt ingrozita de gandul de face un copil pentru ca as sta mereu cu teama ca as avea un atac de panica sau o stare depresiva si nu stiu daca o sa ma descurc.
va multumesc pt raspunsuri. totusi deduc ca desi ati facut tratament, ati avut si recaderi. Eu azi m am trezit cu o chestie noua - o depresie cumplita, un sentiment nou pt mine si m am speriat cumplit. M am mobilizat si nu am stat degeaba insa am inca un sentiment apasator. Nu mai iau decat xanax deocamdata, nu stiu ce fac...Prea rau m am simtit de la arketis.
ela, imi place cum gandesti. ma bucur ca incerci sa depasesti anxietatea fara medicatie. te asteapta o perioada stresanta dat fiind faptul ca esti mamica. ce varsta are copilul tau? cum te descurci? ce simptome ai de asta data? pe mine m-a destabilizat anxietatea cand bebele meu a inceput sa mearga si sa scotoceasca. si eu incerc sa depasesc starile cu psihoterapie. din pacate, perioade f bune sunt urmate de recaderi. am avut 2 sapt bune in preajma sarbatorilor, acum am o sapt de cosmar. am ajuns sa dorm prost si putin, o noapte dorm acceptabil, o noapte prost. am sunat dr pt a-mi prescrie un somnifer si mi-a zis ca de o sapt doarme prost si ea. mi-a recomandat sa incerc cateva nopti cu ceva naturist si, daca lucrurile nu se imbunatatesc, o sa-mi dea un somnifer. din experienta ta, pe langa psihoterapie, ce altceva ajuta? ai incercat remedii naturiste, masaj, reflexo? cum ti-ai ales terapeutul? in ce constau sedintele online? poate ne spui mai multe despre asta.
imi pare rau sa vad ca suntem atat de multe coplesite de anxietate, dar e important sa intelegem ca nu suntem singurele cu aceasta problema.
kitkat, esti singura care decizi daca poti continua sau nu tratamentul, psihologul meu nu m-a incurajat in acest sens, desi uneori mi se pare mai simplu sa inghit niste pastile decat sa-mi schimb stilul de viata si modul de a gandi. incepe ceva care sa te ajute- se zice ca 30 minute de miscare pe zi echivaleaza cu efectul unui antidepresiv.
ronicolle, cat te-a costa banda de alergat si de unde ai luat-o? o consideri ok, simti ca-ti face bine? deja nu ma mai trage sufletul sa plec la sala si ma tenteaza ideea alergatului in sufragerie!!
voi cum sunteti, cum dormiti? la tv au zis ca traim cele mai depresive zile din an. se aplica si la voi?
imi pare rau sa vad ca suntem atat de multe coplesite de anxietate, dar e important sa intelegem ca nu suntem singurele cu aceasta problema.
kitkat, esti singura care decizi daca poti continua sau nu tratamentul, psihologul meu nu m-a incurajat in acest sens, desi uneori mi se pare mai simplu sa inghit niste pastile decat sa-mi schimb stilul de viata si modul de a gandi. incepe ceva care sa te ajute- se zice ca 30 minute de miscare pe zi echivaleaza cu efectul unui antidepresiv.
ronicolle, cat te-a costa banda de alergat si de unde ai luat-o? o consideri ok, simti ca-ti face bine? deja nu ma mai trage sufletul sa plec la sala si ma tenteaza ideea alergatului in sufragerie!!
voi cum sunteti, cum dormiti? la tv au zis ca traim cele mai depresive zile din an. se aplica si la voi?
@mada am luat-o de pe net de la firstbike si am dat cam mult, 15 mil.sotul meu a ales-o dupa nevoile lui dar se poate adapta oricarei persoane.Am inceput treaptat la ea si am ajuns la 20 de min pe zi.Nu pot sa zic ca ma simt mai bine sau mai energica dar sigur organsimul isi face treaba in felul lui asa ca am sa alerg in continuare.Poti cauta si pe mercador..gasesti bezi, biciclete, steppere muult mai ieftine.Eu vroiam initial o bicileta eliptica...e buna pentru cardio dar si ptr toate grupele de muschi si mi se pare mai interesanta, te atrage mai mult decat simplu alergat.
Zilele aseta eu chiar ma simt mai bine.Sunt bucuroasa pentru ca sambata m-a cam durut stomacul dar totusi am reusit sa nu ma panichez, am dormit bine seara iar a doua zi m-am simtit mult mai bine.Sper sa scap cat de cat de teama de durere, de boala si o sa fie muult mai bine.
@kitkat...aproape toti psihologii nu sunt de acord cu medicatia iar cam toti psihiatrii rad cand aud de psihologi.E regula de baza.Eu am regretat ca am renuntat brusc la tratament si culmea ca mi-l daduse doar pentru 3 luni...mare greutate nu era, luasem deja o luna si mai aveam 2 luni dar fiindca nu m-am sfatuti cu nimeni, eram doar cu parintii mei (care erau foarte speriati cand au auzit ca am fost la psihiatru, ca iau pastile..deja se gandeau ca am innebunit), apoi cand am avut iar probleme cu stomacul doctorul de la urgente mi-a zis si el sa ma las de tratament...ce putea sa zica si el.Asa ca am renuntat la pastile si regret enorm.macar le luam si vedeam cum e poate eram mai bine, poate nu imi reveneam complet dar daca mergeam si la psiholog si lucram si eu cu mine era si mai bine.
O sa fie bine pentru toata lumea...mai ales cand o sa vina primavara, pe care o astept cu nerabdare :)
Zilele aseta eu chiar ma simt mai bine.Sunt bucuroasa pentru ca sambata m-a cam durut stomacul dar totusi am reusit sa nu ma panichez, am dormit bine seara iar a doua zi m-am simtit mult mai bine.Sper sa scap cat de cat de teama de durere, de boala si o sa fie muult mai bine.
@kitkat...aproape toti psihologii nu sunt de acord cu medicatia iar cam toti psihiatrii rad cand aud de psihologi.E regula de baza.Eu am regretat ca am renuntat brusc la tratament si culmea ca mi-l daduse doar pentru 3 luni...mare greutate nu era, luasem deja o luna si mai aveam 2 luni dar fiindca nu m-am sfatuti cu nimeni, eram doar cu parintii mei (care erau foarte speriati cand au auzit ca am fost la psihiatru, ca iau pastile..deja se gandeau ca am innebunit), apoi cand am avut iar probleme cu stomacul doctorul de la urgente mi-a zis si el sa ma las de tratament...ce putea sa zica si el.Asa ca am renuntat la pastile si regret enorm.macar le luam si vedeam cum e poate eram mai bine, poate nu imi reveneam complet dar daca mergeam si la psiholog si lucram si eu cu mine era si mai bine.
O sa fie bine pentru toata lumea...mai ales cand o sa vina primavara, pe care o astept cu nerabdare :)
@mada dar de ce nu dormi? ai stari proaste sau pur si simplu insomnie? Si eu m am gandit k este mai bine sa inghit niste pastile insa purgatoriul prin care trebuie sa trec pana la presupusa stare de bine mi se pare prea greu de indurat. Daca as fi stiut sigur k dupa perioada de tratament as fi 100% ok poate ca as face o dar stim cu totii k nu e asa. Inca nu m am decis cert este ca ieri nu am luat pastila si am dormit bine, nu m am trezit in timpul noptii si nu mi a fost rau. Inca ma gandesc daca sa o iau azi sau nu, cred k renuntz.
@ronicolle, e super k ai banda in casa, eu mi am facut abonament la sala si am fost doar de 2 ori :( tb sa incep sa merg iar de cum ma simt mai bine. E mai buna banda decat bicicleta, iti pune toti muschii in miscare din cate stiu eu alergarea e cea mai sanatoasa. Nu ti a fost rau knd ai renuntat brusc la tratament? Ce pastile luai?
p.s: ce vreme groaznica e afara cu siguranta si asta ne influenteaza, eu personal incerc si terapia prin lumina adica imi aprind un bec foarte galben si puternic sa dau senzatia de soare.
@ronicolle, e super k ai banda in casa, eu mi am facut abonament la sala si am fost doar de 2 ori :( tb sa incep sa merg iar de cum ma simt mai bine. E mai buna banda decat bicicleta, iti pune toti muschii in miscare din cate stiu eu alergarea e cea mai sanatoasa. Nu ti a fost rau knd ai renuntat brusc la tratament? Ce pastile luai?
p.s: ce vreme groaznica e afara cu siguranta si asta ne influenteaza, eu personal incerc si terapia prin lumina adica imi aprind un bec foarte galben si puternic sa dau senzatia de soare.
@kitkat...deci...pe 7 ianuarie am avut prima noapte nedormita, apoi au urmat cam doua nopti de nesomn.am fost la psihiatru si mi -a dat xanax 0.25 de 2x pe zi/o luna de zile, apoi urmatoarele 2 luni trebuia sa iau 1 xanax 0.25/zi si o jumatate de zoloft.am luat toata luna ianuarie xanax si dormeam bine.imi revenisem putin.apoi la inceputul lui februarie am ajuns iar la urgente din cauza stomacului si de atunci am renuntat la tratament.am avut 4 nopti la rand in care nu am dormit nici jumatate de ora.ma uitam la ceas si vedeam cum trec orele si eu nu reusam sa adorm...era groaznic.ma intindeam cu capul pe perna dar nu reusam sa stau mai mult de 10 minute si trebuia sa ma ridic, eram foarte agitata, aveam o neliniste in piept si mi se incorda tot trupul, parca imi venea sa plang dar nu reuseam sa dau nici o lacrima.a cincea seara m-a luat cu frig, incordare..ce sa mai..cosmar.mi-a facut mama o frectie cu carmol, un ceai pentru somn linistit si am luat un xanax.am dormit toata noaptea.am luat cateva seri cate o pastila, apoi cate o jumatate, pana cand nu am mai luat deca atunci cand aveam stari foarte nasoale...asa cum fac si acum.acum am ajuns sa iau si la 2 luni o pastila.pe cate luni ti-a dat tratamentul?
am vazut scri pe undeva ca dr i-a prescris xanax din belsug: 3X0.25 mg /zi.
Ma scuzati dar cititi prospectul faceti o facula ate de medicina, o specializare cativa zeci de ani de experienta si veti spune unui asemenea pacient ca de fapt doza asta e asa de placebo. stiti ca exista si xanax de 1mg si se da si 3X1mg / zi parca de aici as incepe sa vorbim de ceva belsug nu de doze pentru copii sub 6 ani!!!
Haideti sa stam de vorba ci persoane abilitate, daca nu aveti incredere in primul psiholog, psihiatru mergeti la mai multi dar ascultati de unul singur ca sigur veti gasi persoana potrivita sa va descopere si tratamentul potrivit. Nu sunteti medici, nu mai dati sfaturi, haideti sa discutam despre ce ne doare cel mai tare pe noi aici. Imi pare tare rau ca m-am aprins dar credeti-ma ca nu sunteti in stare sa luati decizii terapeutice. aaaaa, da ca din proprie initiativa nu iei banalul vibrocil cu o pastila " de a noastra", ca doar la toti ni s-a intamplat, asta da, dar de aici pana la a recomanda si prescrie tratamente e cale lunga.
cu mult mult respect va doresc zile cat mai bune tuturor, ca de celelalte suntem satui.
Ma scuzati dar cititi prospectul faceti o facula ate de medicina, o specializare cativa zeci de ani de experienta si veti spune unui asemenea pacient ca de fapt doza asta e asa de placebo. stiti ca exista si xanax de 1mg si se da si 3X1mg / zi parca de aici as incepe sa vorbim de ceva belsug nu de doze pentru copii sub 6 ani!!!
Haideti sa stam de vorba ci persoane abilitate, daca nu aveti incredere in primul psiholog, psihiatru mergeti la mai multi dar ascultati de unul singur ca sigur veti gasi persoana potrivita sa va descopere si tratamentul potrivit. Nu sunteti medici, nu mai dati sfaturi, haideti sa discutam despre ce ne doare cel mai tare pe noi aici. Imi pare tare rau ca m-am aprins dar credeti-ma ca nu sunteti in stare sa luati decizii terapeutice. aaaaa, da ca din proprie initiativa nu iei banalul vibrocil cu o pastila " de a noastra", ca doar la toti ni s-a intamplat, asta da, dar de aici pana la a recomanda si prescrie tratamente e cale lunga.
cu mult mult respect va doresc zile cat mai bune tuturor, ca de celelalte suntem satui.
@ pipa, la cine te referi? eu nu am prescris nimic nimanui, am spus ce mi s a prescris mie.
da, despre tine este vorba
ti s-a prescris 3X0.25 mg, doza care tie ti se pare foarte mare, cel putin asa reiese din ce ai postat
nu-i asa?
cu respect iti spun ca doza chiar e una mica mica si nu trebuie sa te sperii
ti s-a prescris 3X0.25 mg, doza care tie ti se pare foarte mare, cel putin asa reiese din ce ai postat
nu-i asa?
cu respect iti spun ca doza chiar e una mica mica si nu trebuie sa te sperii
Nu sunteti medici, nu mai dati sfaturi
Sa presupun ca esti medic cu diploma si ani de experienta ca vad ca dai sfaturi ? fara suparare :D
Sa presupun ca esti medic cu diploma si ani de experienta ca vad ca dai sfaturi ? fara suparare :D
fetelor,
m-am decis sa-mi iau si eu o banda de alergare. am fost azi la psiholog si mi-a dat aripi. in continuare, trebuie sa gasesc metode de a-mi umple bateriile, lucruri care ma bucura si pe care sa le fac constant. trebuie sa ne intre in obisnuinta sa fim mai egoiste si sa ne iubim mai mult. asta chiar imi place!!!
kitkat, am dormit de la 11 la 2 noaptea trecuta, m-am trezit si n-am mai putut adormi. copilul mic avea nasucul cam infundat si mi-a cam stricat dispozitia, dar nu eram agitata chiar daca nu dormeam. nu am luat anxiar, m-am uitat la tenis, am citit si am tras un pui de somn azi la amiaza. acum sunt ok, desi piciul e bolnav.
ronicolle, prin ce ai trecut si tu!!! dar esti mult mai bine, slava Domnului. te simt din ce in ce mai increzatoare. nu te mai gandi la trecut, nu te gandi la medicamente. ti-am mai spus si ma repet- cu un psiholog bun scapi si de teama ta de durere. important e ca te simti bine acum!!
crazigirl, santi sunteti ok?
va urez zile frumoase!!!! si nopti fara insomnii!!
m-am decis sa-mi iau si eu o banda de alergare. am fost azi la psiholog si mi-a dat aripi. in continuare, trebuie sa gasesc metode de a-mi umple bateriile, lucruri care ma bucura si pe care sa le fac constant. trebuie sa ne intre in obisnuinta sa fim mai egoiste si sa ne iubim mai mult. asta chiar imi place!!!
kitkat, am dormit de la 11 la 2 noaptea trecuta, m-am trezit si n-am mai putut adormi. copilul mic avea nasucul cam infundat si mi-a cam stricat dispozitia, dar nu eram agitata chiar daca nu dormeam. nu am luat anxiar, m-am uitat la tenis, am citit si am tras un pui de somn azi la amiaza. acum sunt ok, desi piciul e bolnav.
ronicolle, prin ce ai trecut si tu!!! dar esti mult mai bine, slava Domnului. te simt din ce in ce mai increzatoare. nu te mai gandi la trecut, nu te gandi la medicamente. ti-am mai spus si ma repet- cu un psiholog bun scapi si de teama ta de durere. important e ca te simti bine acum!!
crazigirl, santi sunteti ok?
va urez zile frumoase!!!! si nopti fara insomnii!!
Buna!
Scuze ca nu am scris mai devreme, dar abia acum am reusit sa deschid laptop-ul si am citit comentariile. Pe langa bebe am si serviciu, asa ca sunt destul de ocupata. Am vazut ca mi-au fost adresate cateva intrebari la care am sa incerc sa raspund pe rand:
in urma tratamentului, cat si in timpul efectuarii lui m-am simtit foarte bine, adica nu am mai resimtit simptomele anxietatii si panicii; nemultumirea este ca a fost o vindecare doar pentru cativa ani, iar eu in urma acestei experiente consider ca tratamentul psihiatric este doar o amanare a confruntarii cu tine insuti, cu emotiile, cu trairile tale, consider ca a lua tratament fara a schimba acel ceva care ne provoaca anxietatea, depresia, panica ajuta pe moment sau/si pentru o perioada, dar nu in totalitate; va spun din proprie experienta, nu stiu la alte persoane cum este sau cum a fost; acesta este si motivul pentru care incerc altceva, incerc nu fara a tine cont de parerile unui psiholog, de fapt am vorbit cu vreo 2-3 explicandu-i trairile, gandurile mele si acestia au fost de parere ca nu este cazul de tratament, desi in trecut capatasem si ceva fobii, starea mea nefiind una chiar buna, dar dupa cum va spuneam trageam de mine sa ies, sa merg in oras, desi de multe ori nu aveam nici un chef si tot felul de stari pe care nu este nevoie sa le mai spun, Incet, am inceput sa fac acele lucruri care imi provoaca anxietate; Stari de panica nu am mai avut de cateva luni, iar cand resimt o anxietate accentuata incerc sa nu mai cad in capcana ei, adica exact cum spuneau si multe alte persoane pe forum vorbesc cu starea, o accept, si gata, incet, incet imi trece. Poate nu-mi reuseste de fiecare data, dar nu ma dau batuta, merg inainte, chiar daca azi nu reusesc, cu siguranta reusesc maine. De ajutat nu ma ajuta nimeni, doar increderea in mine, pe care am inceput sa mi-o recapat incet, incet si increderea in Dumnezeu care nu ma lasa, asa cum nu m-a lasat nici in situatiile dificile din viata mea. Am incercat sa vorbesc cu sotul meu, sa-i explic prin ce trec dar am realizat ca nu ajung la un rezultat pozitiv, ba din contra, asa ca am ales sa fac ceea ce imi face bine si vad ca functioneaza.
Ma documentez singura in legatura cu aceste tulburari, citesc carti motivationale care i-au ajutat si pe altii in situatia mea, incerc sa fac ceea ce au facut si alte persoane care s-au vindecat; este imposibil ca ceva pana la urma sa nu functioneze, important este sa nu mai stau si sa astept ca totul sa se rezolve de la sine, caci nu se va intampla Oricum ma simt mult mai bine, am trecut si eu prin stari extrem de neplacute, uneori mai trec si pana la urma imi spun ce daca, stiu ca trec singura si ca nu mi se intampla nimic. Este fff important sa credem ca nu ni se intampla nimic rau, ca starile nu sunt periculoase, sa nu ne mai gandim la ele. Stiu, este foarte dificil, dar nu imposibil.
Ma intrebai Mada cati ani are bebe, are 2 ani si doua luni, este un copil ca orice copil, adica face nazdravanii, trebuie sa stau cu ochii pe el, sa-i fac poftele, sa ma joc cu el, dar mie imi place sa stau cu el, sa vorbesc cu el, uneori ma mai oboseste, dar trec repede peste. Sa stii ca si eu am avut nopti in care nu am dormit nici un minut, e adevarat nu au fost decat vreo doua: una cand am inceput serviciul dupa 2 ani de stat in CIC, pentru mine inceperea serviciului mi-a generat foarte mult stres, dar si asta a trecut, e din ce in ce mai bine, am inceput sa ma obisnuiesc. Au fost nopti in care nu am dormit decat cateva ore pe noapte in care ma trezeam de 2-3 ori, dar si asta vad ca trece si e din ce in ce mai bine. Cu cat stateam si ma gandeam : vai nu adorm, vai se face dimineata si cum ma voi simti eu la munca daca nu ma pot odihni, si multe alte ganduri irationale, cu atat era mai rau. Ce am schimbat? Gandirea: adica nu-mi mai fac atatea griji cum va fi, ce va fi daca..., cum ma voi simti..., ma concentrez pe ce am de facut, imi duc la indeplinire ceea ce imi propun, chiar daca uneori este mai dificil. Pe mine m-a ajutat si ma ajuta extrem de mult in acele momente in care ma simt mai abatuta, postarile lui Dualtrax si ale altor persoane optimiste, care au reusit sau se straduiesc sa reuseasca sa invinga aceste stari. Si ma ajuta extrem de mult si psihoterapia, (nu stiu daca am voie sa scriu numele) cu ajutorul careia invat sa-mi schimb modul irational de a gandi, caci dupa cum bine stim cu totii, de aici pleaca toate starile noastre. M-a ajutat in acele momente in care faceam atacuri de panica respiratia abdominala, explicata de Dualtrax. Acum depide de fiecare ce-l ajuta, fiecare dintre noi ar trebui sa gasim acele lucruri care ne ajuta sa trecem mai usor peste si sa eradicam aceste stari.
A... si ma intreba cineva cum a fost cu anxietatea pe perioada sarcinii: a fost o perioada minunata, chiar daca am mai resimtit simptome ale anxietatii sau cel putin eu credeam ca sunt datorate anxietatii, panicii, dar am mers la medic, am respectat in totalitate recomandarile lui, vorbesc aici nu doar de dr ginecolog care m-a monitorizat pe perioada sarcinii, si cu care am si nascut, ci am vorbit si cu medicul psihiatru care imi daduse tratament in 2009, iar atunci cand simteam panica aceea intensa imi amintesc ca mi-a dat voie sa iau cate o jumatate de calmepan, dar doar la nevoie si dupa luna a patra; dar nu stiu daca am luat de vreo 2-3 ori, in rest am trecut peste. Am mers la serviciu pana inainte cu 2 zile sa nasc, bine nu stiam ca o sa nasc mai devreme, dar asa s-a intamplat, dar desi am nascut prematur, am nascut un copilas sanatos tun, cu greutate normala, iar eu m-am simtit foarte bine. Deci cam asa a fost experienta mea legata de sarcina.
Va doresc tot binele din lume si sa credeti ca aceste stari trec.
Scuze ca nu am scris mai devreme, dar abia acum am reusit sa deschid laptop-ul si am citit comentariile. Pe langa bebe am si serviciu, asa ca sunt destul de ocupata. Am vazut ca mi-au fost adresate cateva intrebari la care am sa incerc sa raspund pe rand:
in urma tratamentului, cat si in timpul efectuarii lui m-am simtit foarte bine, adica nu am mai resimtit simptomele anxietatii si panicii; nemultumirea este ca a fost o vindecare doar pentru cativa ani, iar eu in urma acestei experiente consider ca tratamentul psihiatric este doar o amanare a confruntarii cu tine insuti, cu emotiile, cu trairile tale, consider ca a lua tratament fara a schimba acel ceva care ne provoaca anxietatea, depresia, panica ajuta pe moment sau/si pentru o perioada, dar nu in totalitate; va spun din proprie experienta, nu stiu la alte persoane cum este sau cum a fost; acesta este si motivul pentru care incerc altceva, incerc nu fara a tine cont de parerile unui psiholog, de fapt am vorbit cu vreo 2-3 explicandu-i trairile, gandurile mele si acestia au fost de parere ca nu este cazul de tratament, desi in trecut capatasem si ceva fobii, starea mea nefiind una chiar buna, dar dupa cum va spuneam trageam de mine sa ies, sa merg in oras, desi de multe ori nu aveam nici un chef si tot felul de stari pe care nu este nevoie sa le mai spun, Incet, am inceput sa fac acele lucruri care imi provoaca anxietate; Stari de panica nu am mai avut de cateva luni, iar cand resimt o anxietate accentuata incerc sa nu mai cad in capcana ei, adica exact cum spuneau si multe alte persoane pe forum vorbesc cu starea, o accept, si gata, incet, incet imi trece. Poate nu-mi reuseste de fiecare data, dar nu ma dau batuta, merg inainte, chiar daca azi nu reusesc, cu siguranta reusesc maine. De ajutat nu ma ajuta nimeni, doar increderea in mine, pe care am inceput sa mi-o recapat incet, incet si increderea in Dumnezeu care nu ma lasa, asa cum nu m-a lasat nici in situatiile dificile din viata mea. Am incercat sa vorbesc cu sotul meu, sa-i explic prin ce trec dar am realizat ca nu ajung la un rezultat pozitiv, ba din contra, asa ca am ales sa fac ceea ce imi face bine si vad ca functioneaza.
Ma documentez singura in legatura cu aceste tulburari, citesc carti motivationale care i-au ajutat si pe altii in situatia mea, incerc sa fac ceea ce au facut si alte persoane care s-au vindecat; este imposibil ca ceva pana la urma sa nu functioneze, important este sa nu mai stau si sa astept ca totul sa se rezolve de la sine, caci nu se va intampla Oricum ma simt mult mai bine, am trecut si eu prin stari extrem de neplacute, uneori mai trec si pana la urma imi spun ce daca, stiu ca trec singura si ca nu mi se intampla nimic. Este fff important sa credem ca nu ni se intampla nimic rau, ca starile nu sunt periculoase, sa nu ne mai gandim la ele. Stiu, este foarte dificil, dar nu imposibil.
Ma intrebai Mada cati ani are bebe, are 2 ani si doua luni, este un copil ca orice copil, adica face nazdravanii, trebuie sa stau cu ochii pe el, sa-i fac poftele, sa ma joc cu el, dar mie imi place sa stau cu el, sa vorbesc cu el, uneori ma mai oboseste, dar trec repede peste. Sa stii ca si eu am avut nopti in care nu am dormit nici un minut, e adevarat nu au fost decat vreo doua: una cand am inceput serviciul dupa 2 ani de stat in CIC, pentru mine inceperea serviciului mi-a generat foarte mult stres, dar si asta a trecut, e din ce in ce mai bine, am inceput sa ma obisnuiesc. Au fost nopti in care nu am dormit decat cateva ore pe noapte in care ma trezeam de 2-3 ori, dar si asta vad ca trece si e din ce in ce mai bine. Cu cat stateam si ma gandeam : vai nu adorm, vai se face dimineata si cum ma voi simti eu la munca daca nu ma pot odihni, si multe alte ganduri irationale, cu atat era mai rau. Ce am schimbat? Gandirea: adica nu-mi mai fac atatea griji cum va fi, ce va fi daca..., cum ma voi simti..., ma concentrez pe ce am de facut, imi duc la indeplinire ceea ce imi propun, chiar daca uneori este mai dificil. Pe mine m-a ajutat si ma ajuta extrem de mult in acele momente in care ma simt mai abatuta, postarile lui Dualtrax si ale altor persoane optimiste, care au reusit sau se straduiesc sa reuseasca sa invinga aceste stari. Si ma ajuta extrem de mult si psihoterapia, (nu stiu daca am voie sa scriu numele) cu ajutorul careia invat sa-mi schimb modul irational de a gandi, caci dupa cum bine stim cu totii, de aici pleaca toate starile noastre. M-a ajutat in acele momente in care faceam atacuri de panica respiratia abdominala, explicata de Dualtrax. Acum depide de fiecare ce-l ajuta, fiecare dintre noi ar trebui sa gasim acele lucruri care ne ajuta sa trecem mai usor peste si sa eradicam aceste stari.
A... si ma intreba cineva cum a fost cu anxietatea pe perioada sarcinii: a fost o perioada minunata, chiar daca am mai resimtit simptome ale anxietatii sau cel putin eu credeam ca sunt datorate anxietatii, panicii, dar am mers la medic, am respectat in totalitate recomandarile lui, vorbesc aici nu doar de dr ginecolog care m-a monitorizat pe perioada sarcinii, si cu care am si nascut, ci am vorbit si cu medicul psihiatru care imi daduse tratament in 2009, iar atunci cand simteam panica aceea intensa imi amintesc ca mi-a dat voie sa iau cate o jumatate de calmepan, dar doar la nevoie si dupa luna a patra; dar nu stiu daca am luat de vreo 2-3 ori, in rest am trecut peste. Am mers la serviciu pana inainte cu 2 zile sa nasc, bine nu stiam ca o sa nasc mai devreme, dar asa s-a intamplat, dar desi am nascut prematur, am nascut un copilas sanatos tun, cu greutate normala, iar eu m-am simtit foarte bine. Deci cam asa a fost experienta mea legata de sarcina.
Va doresc tot binele din lume si sa credeti ca aceste stari trec.
@ela, foarte motivant exemplul tau si faptul k impartasesti cu noi este exact ce avem nevoie : sa auzim cum cineva si a revenit din starea asta, cu sau fara tratament nu conteaza. Super!
@pipa, nu inteleg de ce te ai enervat la adresa postarilor mele, este pur si simplu parerea mea, ca doza de xanax este " din belsug" in sensul k nu am luat niciodata asa mult pe zi. Oricum fiecare are parerile lui nu cred k influentez pe cineva, ci doar discut cu niste oameni si le cer parerea.
@pipa, nu inteleg de ce te ai enervat la adresa postarilor mele, este pur si simplu parerea mea, ca doza de xanax este " din belsug" in sensul k nu am luat niciodata asa mult pe zi. Oricum fiecare are parerile lui nu cred k influentez pe cineva, ci doar discut cu niste oameni si le cer parerea.
Buna tuturor,
@kitkat Eu mi-am revenit in urma tratamentului in 2010. Am avut o recadere si acum sunt din nou in tratament ( acelasi tratament pe care l-am luat prima data). Eu m-am simtit foarte bine in urma tratamentului. Nu stiu ce m-as fi facut fara el. Diagnosticul meu este depresie si tulburari de anxietate. Am inceput cu un sfert pastila de cipralex de 10 mg si jumatate xanax de 0.25 mg. Acum iau o pastila cipralex de 10 mg si 1 xanax de 0, 25 mg de 3 ori pe zi. Nu am mai avut nici un atac de panica de atunci ( aprox 2 luni) si nici ametelile teribile datorate depresiei.
Va urez tuturor multa sanatate
@kitkat Eu mi-am revenit in urma tratamentului in 2010. Am avut o recadere si acum sunt din nou in tratament ( acelasi tratament pe care l-am luat prima data). Eu m-am simtit foarte bine in urma tratamentului. Nu stiu ce m-as fi facut fara el. Diagnosticul meu este depresie si tulburari de anxietate. Am inceput cu un sfert pastila de cipralex de 10 mg si jumatate xanax de 0.25 mg. Acum iau o pastila cipralex de 10 mg si 1 xanax de 0, 25 mg de 3 ori pe zi. Nu am mai avut nici un atac de panica de atunci ( aprox 2 luni) si nici ametelile teribile datorate depresiei.
Va urez tuturor multa sanatate
@daniela, nu ai avut efecte secundare in primele zile?
Ca efecte secundare as putea sa spun oarecare somnolenta. Nicidecum simptome mai rele ca cele pe care le-am avut inainte de a incepe tratamentul.
Kitkat, cred ca tratamentul tau nu este bun pentru tine. Medicul tau nu ti-a spus sa suni sau sa mergi la un nou control in cazu lin care apar simptome deranjante?
buna ziua tuturor, mada ms de intrebare, , eu dupa 2 saptamani de stare de bine, in care m-am simtit super k, din toate pct de vedere, in care am crezut sa sunt pe drumul cel bun, ca am castigat lupta cu anxietatea s.a.m.d am cazut iar in plasa anxietatii, 3 zile am stat ca o leguma in pat, cu toate simptomele stiute si de voi, de ieri am inceput sa ma misc si eu mai normal, sa imi fac treburile zilnice etc, sa am incredere in continuare ca totul va fii bine, dar in momentul cand ma apuca iar si de o intensitate mai mare iar ma blegesc e tot, ma gandesc iar ca poate am ceva nedescoperit, ca nu mai imi revin niciodata, si asa sunt vreo 2-3 zile, dupa care ma pun iar pe picioare, si la voi se manifesta asa? adica si voi stati asa cateva zile cu ganduri negre? ca apoi sa va recapatati fortele.Mai nou la my asa se intampla cand sunt bine, sunt cea mai tare si cand am o recadere ma doboara iar fizic si psihic, cateva zile.Va pup si va doresc o zi linistita.
Buna ziua ! Si mie mi se intampla la fel.(crazigirl)
Multumesc, "ela76", pt cele scrise, pt optimism! Mi-ai facut ziua mai buna !!!
Multumesc, "ela76", pt cele scrise, pt optimism! Mi-ai facut ziua mai buna !!!
@daniela, dr mi a zis k e normal si k o sa treaca in 2 saptamani, sa am rabdare.De 2 zile nu l am luat si ma simt mai ok...adik functionez normal. Ea mi a zis sa iau jumate din prima dar am vazut k unii oameni au inceput cu un sfert. Pana la urma doctorii nu stiu ce efecte secundare vom avea si ce doza sa ne dea asa ca incearca pe noi practic. Daca ne e bine avem noroc, daca nu, , , , sa avem rabdare.
Inainte de toate vreau sa stiti ca nu sunt medic si va vorbesc doar din propria experienta. Nu vreau sa fiu criticat pentru ceea ce urmeaza sa spun...fiecare din voi sunteti liberi sa faceti ce doriti cu viata voastra si sa urmati orice fel de tratament pe care il doriti pentru aceaste afectiuni cum ar fi depresie, atacuri de panica, anxietate.sfatul meu este urmatorul: lasati deoparte tratamentul medicamentos pentru ca dupa parerea mea pastilele nu isi au rolul aici aproape deloc...tot ce trebuie sa faceti e sa apelati la un psiholog pentru psihoterapie...credetima ca asta e cel mai bun tratament...normal se spune ca e bine sa faci sedinte de psihoterapie in jur de 3-4 luni...eu am decat 20 de zile de cand fac aceste sedinte si credetima ca e o mare mare diferenta..in tot acest timp nu am facut altceva decat sa invat lucruri noi...sa invat practic ce este anxietatea, ce este un atac de panica, cum sa ma relaxex si sa imi acord mai mult timp mie insumi.am citit pe o gramada de forumuri ca si voi de altfel si am ajuns la concluzia ca la noi in Romania oamenii nu prea apeleaza la psiholog pentru problemele lor..la noi este o conceptie total diferita despre acest lucru...imi cer scuze pentru greselile gramaticale pe care leam facut pe aici dar am scris in graba...
daca aveti orice fel de intrebari sau daca pur si simplu nu sunteti convinsi de ceea ce va spun eu, trimitetimi un mesaj si eu o sa raspund...fac asta pentru ca nu vreau ca si altii sa treaca prin ce am trecut eu si vreau sa dau o mana de ajutor in sensul asta...si in plus de asta un abonament de o luna la sedinte de psihoterapie costa in jur de 125 de euro( atat am dat eu) si nu cred ca toata lumea isi permite asta avand in vedere salariile de la ora actuala.sunt dispus sa va invat ce am invatat si eu sau macar sa va spun asa in mare despre ce este vorba in cazul in care nu sunteti convinsi daca sa apelati la psihoterapie...va astept cu intrebari la id de messenger : id_lu_nardhy
daca aveti orice fel de intrebari sau daca pur si simplu nu sunteti convinsi de ceea ce va spun eu, trimitetimi un mesaj si eu o sa raspund...fac asta pentru ca nu vreau ca si altii sa treaca prin ce am trecut eu si vreau sa dau o mana de ajutor in sensul asta...si in plus de asta un abonament de o luna la sedinte de psihoterapie costa in jur de 125 de euro( atat am dat eu) si nu cred ca toata lumea isi permite asta avand in vedere salariile de la ora actuala.sunt dispus sa va invat ce am invatat si eu sau macar sa va spun asa in mare despre ce este vorba in cazul in care nu sunteti convinsi daca sa apelati la psihoterapie...va astept cu intrebari la id de messenger : id_lu_nardhy
@ Kitkat poate ar trebui sa schimbi medicul sau sa o rogi sa iti schimbe tratamentul. Si mama mea a facut tratament ( cu asentra+ xanax) si nu a avut asa simptome rele.
buna dimi.m-am decis ca sa renunt la psiholog.am fost ieri la ultima sedinta si am vorbit cu doamna doctor.mi-a urat numai de bine si in caz de urgenta pot apela din nou la ea.
@Nardhy...eu din aprilie anul trecut merg la psiholog si intradevar m-a ajutat si am trecut peste multe momente grele cu ajutorul sedintelor.dar uite-ma renuntand la psiholog pentru ca simt ca ar fi trebuit sa fiu mai bine dar nu sunt.si banii s-au cam dus.E foarte important sa gasesti un psiholog cu experienta.Asa ca daca o sa mai am nevoie o sa caut bine un psiholog sau chiar un psihiatru.
@kitkat...ce faci cu tratamentul.nu renunta, iti zic sincer.odata ce ai luat o hotarare du-o pana la capat.
@mada cum esti?
Celelate fete cred ca se simt mai bine sau sunt foarte ocupate si nu au timp sa mai scrie cate ceva.Sper sa fie bine in general.
@Nardhy...eu din aprilie anul trecut merg la psiholog si intradevar m-a ajutat si am trecut peste multe momente grele cu ajutorul sedintelor.dar uite-ma renuntand la psiholog pentru ca simt ca ar fi trebuit sa fiu mai bine dar nu sunt.si banii s-au cam dus.E foarte important sa gasesti un psiholog cu experienta.Asa ca daca o sa mai am nevoie o sa caut bine un psiholog sau chiar un psihiatru.
@kitkat...ce faci cu tratamentul.nu renunta, iti zic sincer.odata ce ai luat o hotarare du-o pana la capat.
@mada cum esti?
Celelate fete cred ca se simt mai bine sau sunt foarte ocupate si nu au timp sa mai scrie cate ceva.Sper sa fie bine in general.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 9OK de acord
- 163anxietate si durerei de cap
- 18teama de a manca sau depresie?
- 4prazolex+alcool=?
- 63anxietate, atacuri de panica...sau alt ceva?
- 8Mister psihiatric - Jaroslav Hašek
- 13anxietate?
- 1anxietate generalizata
- 8Stare de anxietate, frica, panica
- 6Ma doare capul ba la 2 zile, ba a 2-a zi
- 6de aproape 1 an si jumatate sufar de anxietate-depresie
- 15Cum sa scap de atacuri de panica si anxietate ?
- 2Anxietate, Depresie, Schizofrenie?
- 12Anxietate si atacuri de panica
- 2ekg modificat
- 7Mi-e frica sa nu inebunesc
- 1Ce analize sa fac
- 1Nu mai pot sa mănânc decât foarte putin
- 0Durere in piept
- 4Probleme digestive posibil colon iritabil
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: